Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1525/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1525
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Daniela Griga
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de, rF., H -, -, R, R, -, -, -, intervenientul, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr. 40 /CA/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B- având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. în reprezentarea intereselor recurenților-reclamanți și ai intervenientei, cu delegație la dosar, fila 7.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, au solicitat instanței judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 24.03.2009, intimata a înregistrat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului promovat de către reclamanți și intervenientă.
De asemenea, la data de 07.04.2009 se înregistrează din partea recurentei, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B întâmpinare la recursul promovat de către reclamanți.
Câte un exemplar din întâmpinările depuse se comunică cu apărătorul reclamanților și al intervenientei, care relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat. Depune, totodată note de ședință.
Instanța, în raport de cererea dedusă judecății, față de împrejurarea că nu există în actul normativ, cuantificat sporul privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, invocă excepția prematurității acțiunii și pune în discuția părții litigante acesta.
Apărătorul reclamanților și al intervenientei solicită respingerea acestei excepții, deoarece practica CEDO arată că nu poate fi amânat, un drept câștigat, până la adoptarea unei legislații, iar existența unui dispozitiv al sentinței de fond, golit de conținut echivalează cu o astfel de amânare.
Față de aceste susțineri, instanța solicită reprezentantului părții litigante să precizeze dacă în acest context, părțile pe care le reprezintă au înțeles să efectueze demersuri suplimentare pe lângă autoritățile administrative în vederea stabilirii procentelor și calculării acestora.
Apărătorul reclamanților și al intervenientei arată că părțile pe care le reprezintă nu, dar cunoaște că în alte spețe au fost făcute expertize și părțile au încasat aceste drepturi salariale.
În ceea ce privește recursul promovat arată că înțelege să-l susțină așa cum a fost formulat și în privința celorlalte recursuri solicită respingerea acestora. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.40 pronunțată la data de 06.02.2009 în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, rF., H -, -, R, R, -, -, -, împotriva pârâților AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B-N, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și în consecință a fost obligată pârâta Agenția pentru Protecția Mediului B-N să recunoască reclamanților dreptul la plata suplimentului de post și a suplimentului treptei de salarizare începând cu 1.01.2004 și până la 06.02.2009 data pronunțării hotărârii în funcție de data stabilirii și a încetării raporturilor de serviciu pentru fiecare reclamant în parte; obligați pârâții Agenția națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor; respinse celelalte petite ca neîntemeiate.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, salariul funcționarilor publici este compus, printre altele, din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Este fără putință de tăgadă că din moment ce textul legal precizează expres că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt componente ale salariului, acestea trebuie acordate împreună cu celelalte drepturi care compun salariul, conform disp.legale specifice pentru respectivele drepturi.
Pornind de la acest principiu, instanța constată că suspendarea acordării drepturilor în cauză prin OUG 92/2005 și OUG nr.2/2006, suspendare care a operat pentru anii 2004 - 2006, constituie o restrângere a exercitării drepturilor, care este contrară disp.art.53 din Constituția României. Restrângerea exercitării acestor drepturi a determinat privarea nejustificată a titularilor drepturilor de posibilitatea exercitării lor, respectiv de posibilitatea de a încasa toate componentele drepturilor salariale prevăzute de art.31 din Legea nr.188/1999.
În raport de cele de mai sus, tribunalul constată că baza legală de acordare a drepturilor în discuție o constituie art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, că drepturile sunt datorate, inclusiv pentru perioada cât a fost suspendată acordarea lor și cu atât mai mult pentru perioada de după 1 ianuarie 2007 până la data pronunțării prezentei sentințe, deoarece nu există un act normativ care să înlăture plata drepturilor salariale în discuție.
În ce privește cuantumul drepturilor în discuție, solicitat a se acorda în procent de 25% din salariul de bază, tribunalul constată că nu există dispoziții legale care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins. Există unele posturi, cum sunt cele de auditor și cele privind controlul financiar preventiv, pentru care legislația specifică prevede un spor - ce poate fi eventual echivalat cu suplimentul postului -, dar nu există temeiuri pentru a considera cu certitudine că aceste sporuri constituie în fapt suplimentul de post la care face referire art.31 al.1 lit.c din Legea nr.188/1999.
În raport de împrejurarea că nu există dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al drepturilor pretinse, tribunalul stabilește că nu are competența de a crea norme prin care să stabilească procentul din salariul de bază al drepturilor pretinse, lipsa normelor legislative nu poate fi substituită cu dispoziții cuprinse în hotărâri judecătorești pentru a se respecta principiul separației puterilor.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs pârrâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Ministerul Mediului și reclamanții, rF., H -, -, R, R, -, -, -.
Prin demersul său Agenția Națională pentru Protecția Mediului a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii fundamentat în esență pe aceea că acordarea suplimentelor nu ar putea fi interpretată decât ca nelegală în condițiile în care legea nu face nici o referire cu privire la cuantum.
În susținerea demersului său recurentul Ministerul Mediului relevat că hotărârea este lipsită de temei legal, dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu există raporturi de subordonare, agenția județeană este instituție publică în subordinea agenției naționale nu în subordonarea ministerului,
Pe fond recurentul susține că și aprecierea instanței cu privire la supliment este greșită întrucât legislația în vigoare nu reglementează cuantumul drepturilor; până la apariția legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor nu există posibilitatea acordării.
Reclamanții prin demersul lor au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii respectiv obligarea la plata efectivă a suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază în considerarea că prin procentul adoptat s-a recunoscut un drept patrimonial, dar obligația impusă pârâților este lipsită de conținut ori este de principiu că norma legală trebuie să producă efecte; procentul de 25% poate fi determinat prin analogie cu raportare la sporuri de acest gen acordate altor categorii profesionale prin alte hotărâri.
Totodată prin precizările ulterioare reclamanții au arătat că lipsa temeiului nu poate fi reținută în acest sens fiind relevante statuările din practica Curții Europene în sensul că statul nu poate însă să amâne până la adoptarea unei noi legislații în domeniu judiciar în cazul de față pronunțarea unei hotărâri cu un dispozitiv golit de conținut care impune declanșarea unor litigii ulterioare pentru ca dreptul recunoscut formal să fie cuantificat în fapt echivalează cu amânarea judecății până la adoptarea unei legi.
Față de argumentele aduse de părți în contextul reținerii că prin dispozițiile pe care s-a fundamentat demersul introductiv nu s-a cuantificat un procent al suplimentelor solicitate Curtea a pus în discuție excepția prematurității acțiunii apreciate ca neîntemeiate.
În acest sens se reține că prin cererea introductivă de instanță reclamanții reclamanții, rF., H -, -, R, R, -, -, - în contradictoriu cu AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B-N, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE a solicitat instanței a dispune obligarea pârâtelor la acordarea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată calculate și plătite începând cu data pronunțării hotărârii și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu; suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, retroactiv din data de 1.01.2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație de la nașterea dreptului până la data efectuării plății efective, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că membrii de sindicat sunt funcționari publici și îndreptățiți la acordarea suplimentelor în contextul dispozițiilor Legii nr.188/1999, art.31 al Legii nr.161/2003 al nerestricționării în condițiile codului muncii și dispozițiilor constituționale precum și din perspectiva art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că ignorându-se prevederile actelor normative în mod nejustificat se refuză acestora.
Din conținutul argumentelor aduse se observă că se atacă refuzul de a se plăti suplimentul postului și treptei de salarizare în procent de 25% în considerarea dispozițiilor legii contenciosului respectiv faptul că refuzul este nejustificat iar prin aceasta I se aduce o vătămare într-un drept recunoscut de Legea nr.188/1999 art.31 lit.c și
Conform prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În sensul actului normativ refuzul nejustificat constituie exprimarea explicită cu exces a autorităților a voinței de nu rezolva cererea iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților cu încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție sau lege.
În speță nu se poate reține un refuz în sensul evocat de dispozițiile legii contenciosului I reținut de recurenți. Astfel, actul normativ prin dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și din Legea nr.188/1999 prevede că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul compus din:" c) suplimentul postului, d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Textul enunțat nu prevede un procent propriu zis al suplimentului iar o altă dispoziție legală în actul normativ care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins nu există. În aceste circumstanțe dat fiind neindividualizarea nu se poate vorbi de obligație certă, de o obligație de plată la un procent respectiv de un refuz nejustificat și ca atare de o aplicare greșită a dispozițiilor legale. vreme printr-o dispoziție legală nu este statuat un procent și de vreme ce un demers în fața autorităților competente a legifera un atare procent nu se relevă a fi fost făcut demersul promovat este prematur introdus.
Evident se relevă că în practică s-a statuat un procent de 25% prin analogie sau similitudine cu alte drepturi/sporuri și ca atare nu se poate reține o prematuritate. Această susținere nu poate fi primită deoarece instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât recunoașterea unei atare prerogative ar încalca principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Curtea nu negă faptul că legea recunoaște dreptul la supliment, dar nu poate proceda la cuantificarea, individualizarea lui în maniera solicitată, întrucât misiunea sa este aceea de a soluționa litigiile aplicând legea, iar aceasta nu prevede un cuantum.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicare principiului menționat anterior.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului, precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Legile fiind adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine prerogativa organizării executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clară și aoa plica cât mai corect. Evident că hotărârea de guvern nu are calitatea, în nici un caz, de a crea drept.
Puterea judecătorească nu are dreptul de a interfera în activitatea de legiferare. Recunoașterea dreptului reclamanților derivând din prevederile art. 31 din Legea nr. 189/1999 în prezenta procedură constituie premisa exercitării unor proceduri judiciare ulterioare prin care reclamanții să invoce fie răspunderea Statului Român prin Ministerul Finanțelor pentru prejudiciul ce li s-a cauzat ca urmare a adoptării unei legi neclare, fie premisa angajării răspunderii autorităților cărora legea fundamentală le-a recunoscut competențe în materie de legiferare.
Reclamanții vor putea solicita celor două foruri competente inițierea demersurilor potrivit prerogativelor lor de a legifera corespunzător dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa încât acesta să poată fi clar individualizat și să fie posibilă aplicarea corectă a legii.
Desigur se relevă de recurenți că instanțele nu au competența de a anula ori refuza aplicarea dispozițiilor mai sus enunțate. Această susținere nu poate fi reținută întrucât recurenții nu cer recunoașterea unui drept acesta fiind dat de lege ci cer obligarea la plata unui anume procent care nu este cuantificat de nici o dispoziție legală și ca atare la acest moment nu se poate dispune obligarea la ceva ce nu este individualizat concret, demersul fiind astfel prematur.
Așadar față de cele menționate în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul reclamanților reclamanții, rF., H -, -, R, R, -, -, - și va admite recursurile declarate de Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului cu consecința modificării hotărârii în sensul respingerii ca premature a acțiunii formulate de reclamanții reclamanții, rF., H -, -, R, R, -, -, - în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția Județeană BNp entru Protecția Mediului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului împotriva sentinței civile nr.40 din 06.02.2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care modifică, în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta, rF., H -, -, R, R, -, -, - în contradictoriu cu Ministerul Mediului și Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția Județeană BNp entru Protecția Mediului, ca prematură.
Respinge recursul formulat de reclamanții, rF., H -, -, R, R, -, -, -, împotriva aceleași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
3 ex./05.05.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Daniela Griga
