Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 153/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 153
Ședința publică din 8 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții, - și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La data de 3 aprilie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 1 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la data de 13.12.2007, sub nr-, pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții -, -, - ȘI au chemat în judecată pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați aceștia la plata drepturilor salariale reprezentând sporul pentru misiune permanentă, corespunzător fiecăruia dintre reclamanți, pentru perioada octombrie 2005 și până în prezent; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate, cuvenite reclamanților, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul pentru documente clasificate; obligarea pârâților la actualizarea sumelor datorate la indicele de inflație la momentul când acestea se datorau până la data plății integrale; obligarea pârâtului Ministerul d e Interne să opereze în documentele echivalente carnetului de muncă al fiecărui reclamant, modificările ce ar surveni ca urmare a admiterii acțiunii formulate de subsemnații; obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale solicitate anterior, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinările formulate, pârâții s-au opus admiterii cererii, fiind formulată de către DNA și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor ( 31 și urm. dosar tribunal), în sensul de a se dispune ca acesta să ia act de obligativitatea inițierii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului, în situația admiterii acțiunii reclamanților.
De asemenea, s-a invocat de către pârâți excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pentru lipsa plângerii prealabile, conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 42 alin. 1 din OUG nr. 177/2002, rap. la art. 36 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Totodată, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, apreciind că este competentă să soluționeze litigiul Curtea de Apel București, conform art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 (50, dosar tribunal).
Ulterior, aceeași parte a revenit asupra acestei poziții și a apreciat că în cauză sunt incidente prev. art. I alin. 1 și art. II pct. 1 și 2 din OUG nr. 75/2008, arătând că instanța competentă material să soluționeze cererea reclamanților este Curtea de APEL CLUJ.
Această din urmă opinie a fost însușită de către tribunal, care, prin încheierea ședinței publice din data de 3.10.2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și învestirea Curții cu prezentul demers judiciar.
Ca urmare, cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16 octombrie 2008.
La data de 26.11.2008, reclamanții au depus la dosar o precizare de acțiune, prin intermediul căreia au arătat următoarele:
Sporul pentru misiune permanentă se cuvine fiecăruia dintre reclamanți pentru perioada 01.10.2005 - 01.12.2008, și în continuare, deoarece acest spor se acordă tuturor polițiștilor, dar reclamanților le-a fost retras începând cu luna octombrie 2005. Procentul corespunzător acestui spor este de 25% din salariul de încadrare.
Cât privește sporul de fidelitate, acesta se solicită pentru perioada 01.01.2005 -18.04.2008, acest spor fiind reglementat prin nr.OG 38/2003 și Ordinul nr. 132/2004. Pentru fiecare dintre reclamanți, se cuvine acest spor, conform datelor indicate în precizarea de acțiune (61).
Reclamanților le-a fost acordat acest spor de fidelitate numai începând cu data de 18.04.2008, sub denumirea de spor de stabilitate, conform Ordinului nr. 176/26.05.2008 emis de - Procurorul.
Sporul pentru documente clasificate a fost reglementat printr-un Ordin al (S nr.122/2007) care el însuși este document clasificat, începând cu 1.01.2007. Reclamanții îl solicită pentru perioada 01.01.2007 - 18.04.2008, în procent de 15% pentru fiecare dintre ei, deoarece lor nu li s-a acordat, fiind detașați la. cu toate că de procentul stabilit prin acest ordin beneficiază toți polițiștii.
Reclamanților le-a fost acordat acest spor pentru documente clasificate numai începând cu data de 18.04.2008, sub denumirea de spor de confidențialitate, conform Ordinului nr. 176/26.05.2008 emis de - Procurorul.
Ordinul la care fac referire reclamanții, stabilește un procent gradual care poate ajunge până la 15%, în funcție de gradul de confidențialitate al documentelor care sunt accesibile polițiștilor vizați.
Reclamanții, prin funcțiile pe care le dețin se încadrează în gradul de secretizare maximă, așa cum rezultă și din adresa depusă la dosar, și care prin urmare beneficiază de un spor special de 15%, spor care, de altfel, le-a și fost acordat, începând cu data de 18.04.2008.
În motivarea cererii principale, astfel cum a fost precizată, se arată că reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special, fiind polițiști, detașați în calitate de ofițeri de poliție judiciară în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Cluj.
Cu toate că nu se poate nega faptul că prin această detașare le-ar fi exclusă aplicarea prev. OG nr. 38/2003 și Legii nr. 360/2002, statutul lor rămânând același, respectiv de polițiști, le-a fost refuzată acordarea drepturilor salariale solicitate prin acțiune, cu toate că există hotărâri judecătorești prin care persoanelor aflate în aceeași situație li s-au recunoscut aceste drepturi.
De asemenea, față de cele puse în discuție din oficiu de către instanță la termenele din 7 ianuarie 2009 (115) și din 18.02.2009 ( 151 și urm.), reclamanții au formulat și o extindere a acțiunii (176), chemând în judecată și pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului C, pentru a fi obligat acesta la plata drepturilor ce fac obiectul acțiunii, pentru perioada anterioară detașării petenților la DNA.
Pârâții și-au menținut poziția procesuală exprimată în fața tribunalului, arătând că reclamanții nu sunt îndreptățiți la admiterea cererii, întrucât salarizarea lor este guvernată de prev. nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din cadrul sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, salariul de bază de care beneficiază ofițerii de poliție judiciară fiind calculat, potrivit art. 11 alin. 4 din nr.OUG 27/2006, în funcție de coeficientul de multiplicare 13,500 prev. la pct. 28 din anexa nr. 1 Cap. A din ordonanță, pentru judecătorii și procurorii cu 3-4 ani vechime în funcția de magistrat, fiind exclusă aplicarea dispozițiilor cuprinse în OG nr. 38/2003 privind sporurile solicitate.
De asemenea, în privința sporului de fidelitate, s-a arătat că acordarea lui a fost suspendată în anul 2005, astfel încât nu există un temei legal pentru recunoașterea lui.
Pârâtul IPJ Caf ormulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru a dispune obligarea lui la virarea sumelor ce fac obiectul acțiunii introductive (157), iar acesta din urmă a invocat excepția inadmisibilității acestui demers, pe considerentul că reclamanții nu se află în raporturi de serviciu cu acest minister, iar legea de rectificare a bugetului se aprobă de către Parlament.
Același pârât a arătat și că, raportat la calitatea reclamanților și la obiectul acțiunii, competența de soluționare a litigiului aparține tribunalului, acesta aspecte fiind valabile mai ales în ceea ce privește solicitarea de acordare a unor sporuri corespunzătoare perioadei anterioare detașării reclamanților la DNA.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a arătat că nu poate fi obligat la plata sumelor ce sunt corespunzătoare perioadei anterioare detașării reclamanților la DNA, fiind pusă în discuție și incidența deciziei Curții Constituționale nr. 104/2009, în ceea ce privește competența materială de soluționare a cererii.
Fiind astfel învestită, Curtea reține următoarele:
În privința excepției necompetenței materiale a Curții de APEL CLUJ în soluționarea cererii, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii ei, conform celor consemnate în încheierea ședinței publice din data de 1.04.2009, considerând că, independent de calitatea reclamanților, competența îi este atrasă de prev. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1.pr.civ. toți pârâții chemați inițial în judecată fiind organe centrale; din această perspectivă, decizia Curții Constituționale nr. 104/2009 nu își găsește incidență în cauză.
Mai mult, urmează a fi respinsă excepția necompetenței materiale și în ceea ce privește drepturile solicitate pentru perioada anterioară detașării reclamanților la DNA, precum și cererea de disjungere a acestui petit, Curtea achiesând la concluziile expuse de către reprezentantul reclamanților, conform cărora aceștia au calitatea de funcționari publici sau asimilați funcționarilor publici, iar pârâții sunt instituții centrale ale administrației de stat. Din această perspectivă, prin simpla prezență în economia acestui litigiu a unui pârât, respectiv IPJ C, nu se încalcă normele de competență, cu atât mai mult cu cât soluționarea acestui dosar trebuie să se facă în mod unitar, pentru o bună administrare a justiției și în vederea asigurării dreptului reclamanților la o durată rezonabilă a procedurii, în acord cu prev. par. 1 art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a luat în considerare și prev. art. 21 alin. 2 din Constituția României, precum și împrejurarea că, în privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, în jurisprudența Curții Europene a fost consacrat principiul conform căruia el se apreciază în funcție "de împrejurările cauzei și criteriile consacrate în jurisprudența curții, privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și procesului pentru cei interesați", relevant fiind faptul că prezenta cerere nu prezintă un grad de complexitate mare, prelungirea termenului de soluționare datorându-se nu numai reclamanților, ci și pârâților, prin invocarea a numeroase incidente procedurale.
Pe altă parte, posibilitatea disjungerii petitului având ca obiect acordarea drepturilor pentru perioada anterioară detașării reclamanților și a trimiterii acestuia spre competentă judecată tribunalului, este una care ar determina în mod nejustificat prelungirea duratei procedurii, date fiind și inconsecvențele legislative, care nu sunt imputabile petenților, ceea ce nu poate fi acceptat prin prisma prev. art. 6 parag. 1 din, nefiind o măsură eficientă în vederea salvgardări drepturilor și intereselor legitime ale reclamanților.
De asemenea, fiind vorba despre o cerere incidentală, acest petit intră sub incidența disp. art. 17.pr.civ. în temeiul cărora sunt permise derogări chiar și de la normele de competență absolută, în acest sens pronunțându-se și doctrina ( - Drept procesual civil, vol. I, 285).
În egală măsură, Curtea apreciază că este competentă să soluționeze acțiunea și din perspectiva inaplicabilității în cauză a prev. art. 36 alin. 2 din OUG nr. 27/2006, întrucât litigiul nu este legat de actul de stabilire al salarizării, încheiat la numirea pe post, în discuție fiind sume pretinse în temeiul unor încadrări necontestate, dar nerespectate, în opinia reclamanților.
Ca atare, urmează a fi respinsă și excepția inadmisibilității cererii pentru nerespectarea prev. art. 42 alin. 1 din OUG nr. 177/2002, rap. la art. 36 alin. 1 din OUG nr. 27/2006, solicitările reclamanților neputând fi asimilate celor pentru care se instituie obligativitatea formulării unei contestații administrative.
Totodată, va fi respinsă aceeași excepție, a inadmisibilității prezentului demers, întemeiată în drept pe prev. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât în doctrină s-a relevat faptul că procedura recursului administrativ prealabil este impusă de lege numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, ceea ce nu este cazul în speță, iar nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.
Astfel, în speță nu se pune în discuție un raport juridic administrativ ci un raport juridic de serviciu. Procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 se aplică numai atunci când vătămarea unui drept legitim al persoanei se face printr-un act administrativ nelegal care generează un raport juridic administrativ între organul emitent și persoana vătămată. Or, în speță, suntem în prezența unui raport juridic de serviciu reglementat prin dispoziții normative speciale care nu prevăd ca necesară îndeplinirea unei proceduri prealabile.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, aceasta va fi respinsă, pentru următoarele motive:
Conform susținerilor reclamanților, acest minister a fost introdus în proces în calitate de pârât, în principal, pentru opozabilitate, căci pe această cale hotărârea judecătorească care se va putea pronunța în cauză va crea și pentru această instituție centrală de stat obligația de aoe xecuta.
Prezența în proces a acestui pârât era indispensabil necesară întrucât, fiind în discuție sume de bani care urmează să fie plătite din bugetul statului, iar Ministerul Finanțelor Publice fiind administratorul și executantul principal al bugetului de stat, urmează să aloce aceste sume. Pentru a se evita refuzul de alocare a sumelor respective sau tergiversarea alocării și plății lor, în situația admiterii acțiunii, este necesară pronunțarea sentinței în contradictoriu și cu această parte.
Pe fondul cauzei, referitor la sporul de misiune permanentă, care în opinia reclamanților li se cuvine în perioada 1 octombrie 2005 -1 decembrie 2008, se constată că, la data de 10 octombrie 2005, intrat în vigoare nr.OUG 137/2005 - pentru modificarea și completarea nr.OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție,prin care Parchetul Național Anticorupție s-a transformat în Departamentul Național Anticorupție, cu structură autonomă, cu personalitate juridică proprie în cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 23 din acest ultim act normativ, ofițerii de poliție judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și de drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, nemaifiind precizate și drepturile prevăzute de art. 11 din OG nr. 38/2003, respectiv "sporul de misiune permanentă" a cărui acordare o solicită reclamanții.
Din această perspectivă, Curtea achiesează la susținerile pârâților, conform cărora este necesar a fi urmărite în timp evoluția actelor normative la care se face referire în acțiune, precum și rațiunile instituirii acestui spor, în condițiile în care misiunea permanentă presupunea ca ofițerul de poliție judiciară să fie permanent la dispoziția superiorilor săi, motiv pentru care nu se mai justifica acordarea sporului pentru orele suplimentare, dar ulterior interdicția expresă de acordare a acestui spor pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru a fost abrogată, iar acest fapt constituie un indiciu clar că ofițerii de poliție judiciară nu se mai află în misiune permanentă, ceea ce face posibilă acordarea sporului pentru orele suplimentare și, evident, presupune imposibilitatea de acordare în continuare a sporului pentru misiune permanentă.
In prezent, salarizarea ofițerilor de poliție judiciară se efectuează potrivit prevederilor nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din cadrul sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007, salariul de bază de care beneficiază ofițerii de poliție judiciară fiind calculat, potrivit art. 11 alin. 4 din nr.OUG 27/2006, în funcție de coeficientul de multiplicare 13,500 prev. la pct. 28 din anexa nr. 1 Cap. A din ordonanță, pentru judecătorii și procurorii cu 3-4 ani vechime în funcția de magistrat.
Așadar, din analiza acestor texte de lege, reiese cu claritate că sporul de misiune permanentă nu mai este de actualitate, fiind abrogat și nu mai poate fi aplicat în condițiile respectării legislației privitoare la salarizarea ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, motiv pentru care acest spor nu este cuvenit reclamanților în perioada menționată.
Față de solicitarea reclamanților de a li se acorda sporul de fidelitate, pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 18 aprilie 2008, aceasta este întemeiată doar în parte, după cum urmează:
Reclamanților și, care au fost detașați anterior datei de 1.01.2005 (141), acest spor nu li se cuvine, întrucât prev. art. 28 alin. 3 din OUG nr. 43/2002 nu fac trimitere expresă la dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003, o astfel de referire nefiind conținută nici în textul anexei 4 din OG nr. 38/2003, în condițiile în care reclamanții nu se încadrează în situația prev. de art. 1 lit. caa nexei 4 din OG nr. 38/2003.
Mai mult, acest spor s-a acordat în conformitate cu dispozitiile art. 6 din OG nr. 38/2003 - privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, potrivit cărora "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Din analiza acestui text rezultă că "fidelitatea" invocată de reclamanți este fidelitate față de sistem și nu față de profesia de ofițer de poliție în sine. Că este așa o demonstrează de altfel formularea textului de lege, care face referire la toate categoriile profesionale din sectoarele expres și limitativ menționate.
Cu referire la acest petit, se reține și incidența prev. art. 246.pr.civ. reclamantul arătând că înțelege să renunțe la susținerea acestor pretenții (87, dosar tribunal).
În privința reclamanților și, se constată că aceștia au fost detașați ulterior datei de 31.12.2005, motiv pentru care instanța apreciază că pârâții MIRA și IPJ C pot fi obligați la plata sumelor reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005 în favoarea acestora.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare împrejurarea că cei doi reclamanți au fost angajați în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C, în calitate de funcționari publici cu statut special, în cursul anului 2005, iar conform art. 6 din OG nr. 38/2003, polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de bază, in condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Prin OUG nr. 11/2004, art. 2 alin. 1, s-a prevăzut suspendarea aplicării dispozitiilor <LLNK 12003 38130 302 6 43>art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale politistilor, aprobata cu modificări si completări prin <LLNK 12003 353 10 201 0 18>Legea nr. 353/2003, cu modificările si completările ulterioare, pentru anul 2005, insă, la expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare, astfel cum arată art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000.
Astfel, instanța achiesează la susținerea reclamanților conform căreia, deși se recunoaște aplicabilitatea textelor legale care au suspendat acordarea sporului de fidelitate, prin această suspendare în ceea ce privește acordarea sporului de fidelitate, dreptul în sine nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
Or, în conformitate cu disp. art. 41 și 53 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, neputând aduce atingere existenței înseși a dreptului.
În consecință, fiind vorba despre un drept câștigat, derivat dintr-un raport de serviciu, el nu putea fi anulat prin actul normativ de suspendare invocat de către pârâți, reclamanții fiind polițisit și, în consecință, pe deplin îndreptățiti să se prevaleze de disp. art. 6 din OG nr. 38/2003.
Luând în considerare toate cele mai sus expuse, va fi înlăturată susținerea pârâților conform căreia nu există o bază legală pentru acordarea dreptului ce face obiectul judecății, baza legală constând tocmai în textul legal mai sus arătat, titularii lui putând și trebuind să se bucure efectiv de el.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat și că actele normative privind aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat au o aplicare strict determinată în timp, respectiv un an calendaristic, iar în consecință, este fără interdicții acordarea și plata ulterioară a drepturilor solicitate.
Astfel, deși exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate a fost suspendat în anul 2005, aceasta suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Pe de altă parte, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cat timp prin nici un act normativ nu i-a fost înlăturată existența pentru perioada solicitată, astfel că, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat în perioada invocată, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Ca atare, vor fi obligați pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, în limita competențelor proprii, să plătească reclamanților - și -, sporul de fidelitate aferent perioadei 1.01.2005 - 31.12.2005, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației, începând cu data scadenței și până la achitarea integrală, în vederea acoperirii integrale a prejudiciului creat acestora.
De asemenea, va fi obligat pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale celor doi reclamanți mai-sus arătați.
Totodată, pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE va fi obligat să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale acordate conform celor de mai-sus.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că dispozițiile art. 2 și 3 din nr.HG 34/2009, art. 4 alin. 1 și 2 art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002, precum și art. 2 și 3 din nr.OG 22/2002, vin în sprijinul susținerilor reclamanților, întrucât rolul Ministerului Finanțelor Publice este acela de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă celor trei pârâți mai sus individualizați, fiecare dintre cele trei instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile legale invocate de către reclamanți, pentru a da posibilitatea acestora să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
Dispozițiile instanței trebuie înțelese în sensul în care pârâtul C, în calitate de angajator, va plăti sumele acordate reclamanților, iar pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, în calitate de ordonator principal de credite, va cuprinde în bugetul propriu sumele necesare plății sporului de fidelitate cuvenite reclamanților, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice va vira Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare achitării sumelor de mai sus, actualizate cu rata inflației la data plății.
Pentru a dispune astfel, Curtea a luat în considerare prev. art. 14 din Legea nr. 500/2002, precum și necesitatea garantării realizării drepturilor legal acordate, principiu constituțional ce trebuie respectat de către pârâți.
Pentru considerentele sus expuse, legate de modul în care Curtea apus în aplicare prev. Legii nr. 500/2002 și ale HG nr. 34/2009, va fi respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice, apreciindu-se că rolul său în procesul bugetar, astfel cum este el mai sus redat, face posibil un astfel de demers, chiar dacă este incontestabil faptul că reclamanții nu se află în raporturi juridice directe cu această parte.
Vor fi însă respinse cererile de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, astfel cum acestea au fost formulate de către pârâții Direcția Națională Anticorupție și Inspectoratul de Poliție Județean C, întrucât, raportat la modul în care instanța a soluționat cererea principală, ele au rămas fără obiect, datorită faptului că pretențiile din cererea introductivă, în privința ministerului, au fost reluate și prin cererile de chemare în garanție.
În ce privește solicitarea reclamanților de a li se acorda sporul pentru documente clasificate, respectiv sporul de confidențialitate prevăzut de art. 3 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, începând cu 1 ianuarie 2007, se constată că, potrivit acestui text de lege, astfel cum a fost modificat și completat"Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
Trebuie remarcat însă că reclamanți, deși au calitate de ofițeri de poliție judiciară, în ceea ce privește salarizarea, sunt asimilați procurorilor din cadrul Ministerului Public - instituție care face parte din autoritatea judecătorească și în bugetul căruia nu au fost prevăzute fonduri pentru acordarea acestui spor.
De asemenea, art. 3 alin. 3 din același act normativ precizează că unitățile și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al ministrului, etc. la nivelul DNA neexistând semnat un asemenea document.
Totodată, se constată că instituțiile din sistemul judiciar nu sunt cuprinse nici în enumerarea din textul art. 15 din OG nr. 6/2007, iar Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 818, 819 și 821/3 iulie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin 1, 3 și 11 și ale art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare a reținut că: "Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, ca și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective".
Ca atare, este inadmisibil a se recunoaște în favoarea reclamanților alte drepturi decât cele acordate de către legiuitor, respectiv de art. 28 alin. 3 din OUG nr. 43/2002 și art. 11 alin. 4 din OUG nr. 27/2006, orice referire la alte acte normative fiind neavenită.
Diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă, care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat.
caracterului proporțional este importantă și în contextul în care intervine măsura în discuție, iar aplicarea unui tratament diferențiat în materia analizată poate fi realizată doar în raport de dispozițiile legale speciale.
Interpretarea dispozițiilor art. 6 din Codul muncii, în sensul că în baza acestui text legal trebuie asigurată o retribuție egală pentru muncă și pregătire egală nu se poate realiza fără coroborarea cu dispozițiile legilor speciale, ale căror premise nu sunt îndeplinite în speță, cu referire specială la textul art. 3 alin. 3 din Legea nr. 444/2006.
În concluzie, susținerile reclamanților vizând existența unui tratament discriminatoriu nu pot fi primite în acest context, neputându-se reține că drepturile salariale prevăzute de art. 11 din OG nr. 38/2003, Legea nr. 444/2006 și, parțial, de art. 6 din OG nr. 38/2003 sunt drepturi salariale prevăzute de lege și în favoarea lor, întrucât nu există în acest sens o dispoziție legală expresă.
Pentru toate aceste considerente, instanța se va pronunța conform dispozitivului, iar conform art. 274.pr.civ. și art. 1.169.civ. va fi respinsă solicitarea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, luând în considerare, pe de o parte, soluția adoptată, iar pe de altă parte, faptul că nu au fost depuse la dosar înscrisuri care să ateste plata unor sume cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de disjungere a petitului având ca obiect plata unor drepturi salariale în favoarea reclamanților -, - și, toți cu domiciliul procesual ales la sediul Serviciul Teritorial Cluj, cu sediul în C-N, Cl., nr. 8 - 10,. 2, jud. pentru perioada anterioară detașării acestora la DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CLUJ în soluționarea acestui petit.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa plângerii prealabile.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-.
Admite în parte cererea precizată și extinsă formulată de către reclamanții, - și împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,- - 14, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B, sector 1,- - 81, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și în consecință:
Obligă pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE să plătească reclamanților -, și - sporul de fidelitate aferent perioadeiu 1.01.2005 - 31.12.2005, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației, începând cu data scadenței și până la achitarea integrală.
Obligă pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale celor doi reclamanți mai-sus arătați.
Obligă pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale acordate conform celor de mai-sus.
Respinge toate celelalte pretenții formulate.
Respinge excepția de inadmisibilitate a cererilor de chemare în garanție MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
Respinge cererile de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, astfel cum acestea au fost formulate de către pârâții DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN
Ia act de renunțarea reclamantului la judecarea petitului II al acțiunii.
Respinge cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
Red.
Dact./12 ex./04.05.2009
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
