Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 154/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 154
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanții -, (), salariați ai Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor B cu sediul în-, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B, cu sediul în B, sector 1,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamanții -, (), și pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, iar reclamanta a timbrat legal acțiunea, după care;
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, -, (), în contradictoriu cu Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor -
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.02.2008 pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr-, reclamanții, -, (), în contradictoriu cu Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor - C, au solicitat obligarea pârâtei la acordarea tichetelor de masă sau echivalentul în lei, calculate la valoarea din ziua acordării, actualizate cu rata inflației, retroactive de la data de 03.01.1999, precum și acordarea în continuare a acestora.
În motivare reclamanții au arătat că funcționarii publici, ca și personalul contractant se încadrează în prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, chiar dacă prin natura activității lor, nu toți au încheiate contracte individuale de muncă sau contracte colective de muncă.
Se menționează că sunt supuși unui tratament diferențiat și contrar prevederilor art. 38 din Constituție, Hotărârii din 06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 și următoarele din Legea nr. 142/1998.
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei două sentințe judecătorești, pronunțate de Tribunalul Sălaj si respectiv Tribunalul Suceava, prin care cereri asemănătoare au fost admise. Nici-una dintre aceste hotărâri nu poartă mențiunea că ar fi irevocabilă.
Prin întâmpinare autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că cererea reclamanților nu s-ar încadra în prevederile legale privitoare la acordarea tichetelor de masă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză Curtea apreciază că acțiunea este nefondată urmând să o respingă ca atare.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamanții nu au făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de respingere a acțiunii lor se impune pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitate de funcționari publici, drepturile lor salariale fiind reglementate de dispozițiunile Legii nr. 188/1999.
Art. 1 din Legea nr. 142/1998 se referă la salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.
Cum reclamanții sunt funcționari publici, aplicabilitatea dispozițiunilor invocate referitoare la acordarea tichetelor de masă nu este licită, fiind lipsită de suport normativ.
Invocarea în cauză a unor hotărâri judecătorești pronunțate de alte instanțe nu constituie un temei de admisibilitate a acțiunii, atâta vreme cât jurisprudența altor instanțe în afară de Înalta Curte de Casație și Justiție nu constituie nici izvor de drept și nici o obligativitate pentru JUDECĂTORI: Ioan Apostu
Desigur, divergentele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecințe inerente oricărui sistem juridic care se bazează pe un ansamblu de jurisdicții de fond, care au autoritate asupra resortului lor teritorial. Or, este tocmai rolul jurisdicției supreme de a rezolva contradicțiile de practica judiciară, ceea ce în cauză nu este cazul. În sensul acestei aserțiuni este și jurisprudența constantă a precum și cea a exprimată in cauza Zielinski și Pradal contra Franței, nr. 24846/1994.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge acțiunea de față ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții -, (), salariați ai Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor B cu sediul în-, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR B, cu sediul în B, sector 1,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. Ap./29.01.2009
Tehnored. /14ex./29.01.2009
Comunicat 12 ex./29.01.2009
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
