Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 1540/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 1540
ședința publică de la 02 iulie 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții Consiliul Local M și Primarul Municipiului M, împotriva sentinței numărul 543 din data de 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul reclamant G, lipsind recurenții pârâți Consiliul Local M și Primarul Municipiului M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Intimatul reclamant G, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 543 din 11 martie 2008, Tribunalul Gorja admis acțiunea formulată de reclamantul G domiciliată în împotriva pârâților Consiliul Local și Primarul Municipiului M și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 2010 lei brut, începând cu data de 01.12.2006, actualizată la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul G chemat în judecată pe pârâții Consiliul local și Primarul Municipiului M, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați aceștia la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea muncii prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, începând cu 1 decembrie 2006 și în continuare, precum și la plata contravalorii orelor suplimentare, respectiv sporul prevăzut de lege pentru acestea.
Tribunalul, în raport de actele și probele existente la dosarul cauzei, respectiv analizând situația prezentată de expert, a reținut cu privire la calculul sporului solicitat, că pe fiecare din anii 2006-2008,orele suplimentare pentru care a fost calculat sporul, nu depășesc 360 ore anual.
De asemenea, s-a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, reclamantei i se cuvin drepturi bănești în sumă de 2010 lei începând cu 01.12.2006.
În ceea ce privește acordarea în continuare a acestor drepturi bănești, instanța de fond a apreciat că nu se poate pronunța, deoarece existența acestui drept este incertă și este strict determinată de efectiva prestare a orelor peste programul normal de lucru, evident, în condițiile aprobării personalului de conducere iar în prezent nu se poate cunoaște cu exactitate dacă reclamanta va mai presta astfel de activități și în continuare.
De asemenea, cu privire la sporul de dispozitiv despre care pârâta a susținut că salariații din cadrul M îl primesc, tribunalul nu poate aprecia în condițiile în care nu s-a făcut în vreun fel dovada că ar primi un astfel de spor.
În temeiul art.274 din Pr.Civ. au fost acordate reclamantei și cheltuielile de judecată efectuate în cauză, în cuantum de 100 lei, reprezentând onorariul expertului.
Împotriva hotărârii primei instanțe, în termen legal a declarat recurs pârâtul Consiliul Local M criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurentul pârât arată că, hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind motivată pe un raport de expertiză eronat care a calculat sporul de 100% pentru orele efectuate sâmbăta, duminica și sărbătorile legale dar fără să fie scăzute compensarea cu timp liber corespunzător, interpretându-se greșit și definiția orelor suplimentare.
De asemenea, se arată că, reclamanta a desfășurat activitatea în zilele de repaus săptămânal pentru care a beneficiat de zile libere corespunzătoare cu respectarea duratei normale a timpului de lucru, respectiv, 40 de ore pe săptămână. Precizează recurenta și faptul că, orele efectuate în zilele de repaos săptămânal nu sunt ore suplimentare, ci fac parte din programul normal de lucru pentru care se acordă recuperări în cursul săptămânii următoare astfel că, nu se putea acorda sporul de 100% și pentru aceste ore întrucât petenta a beneficiat de recuperări, astfel că, nu s-a depășit durata normală a timpului de lucru, fapt care rezultă și din pontajele depuse la dosar.
Deci, recurenta invocă nelegalitatea sentinței întrucât angajații Poliției comunitare M nu pot primi atât dreptul la recuperare cât și plata sporului de 100% fapt care contravine dispozițiilor legii 188/1999, art.33 alin.2 și art.13 alin.1 din OG 6/2007 și.10/2008, art.18 alin.1 care sunt legi speciale de salarizare. Aceste dispoziții conțin prevederi clare în sensul că se poate acorda recuperare sau spor.
Cu privire la sporul de dispozitiv se precizează că, deși a învederat instanței că Serviciul Poliției comunitare M beneficiază lunar de acesta în cuantum de 25 % din salariul de bază, instanța de fond a reținut în considerente o altă situație cu totul eronată.
Au fost depuse la dosar dispoziția nr.1022/31.01.2008, 2744/ 26.07.2007, 8116/2007 reprezentând acordarea sporului de dispozitiv reclamantei, sentința nr.3531/2007 a Tribunalului Gorj, pronunțată într-o cauză similară.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat invocând faptul că, cele susținute în motivele de recurs nu corespuns nici dispozițiilor legale și nici realității întrucât din pontaje rezultă faptul că, toate orele normate sunt realizate efectiv prin prezența la serviciu, iar munca prestată peste durata normală a timpului de lucru se plătește cu sporul prevăzut de lege sau pot fi acordate recuperări, iar în cazul muncii desfășurate în zilele nelucrătoare se plătește prin adăugarea sporului de 100 % la salariul de bază, fără să se acorde recuperări.
Intimata a depus la dosar hotărâri judecătorești pronunțate de tribunalul Gorj în cauze similare cu a sa în care au fost admise acțiunile altor petenți.
Curtea analizând recursul formulat apreciază că aceste este fondat urmând
Instanța de recurs este obligată să verifice și din oficiu temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare din motivele prevăzute de lege dar pentru a exercita controlul judiciar, hotărârea atacată trebuie să cuprindă, între altele, temeiurile de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților.
În speța dedusă judecății, prima instanță nu a respectat aceste prevederi, hotărârea pronunțată neputând fi analizată sub aspectul legalității și temeiniciei întrucât nu face decât o expunere a raportului de expertiză, fără a motiva soluția adoptată. Mai mult, reține o situație eronată în ceea ce privește sporul de dispozitiv deși existau dovezi că reclamanta beneficiază de acesta.
Întrucât potrivit dispozițiilor art.129 alin.5, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare.
În consecință, avându-se în vedere cele reținute anterior cât și dispozițiile art.312, Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința recurată și să rețină cauza pentru rejudecare pe fond întrucât este necesară o corectă stabilire a situației de fapt în ceea ce privește solicitările ce fac obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă. În această situație, se impune ca expertiza efectuată în cauză să stabilească, respectiv, să verifice dacă în funcție de pontajul lunar munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în cazul reclamantei a fost plătită cu sporul prevăzut de lege sau i s-au acordat recuperări pentru perioada menționată de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, este necesar a se verifica în mod real în funcție de pontaj sau alte documente, dacă munca desfășurată în zilele nelucrătoare a fost remunerată în vreun fel sau i s-au acordat reclamantei alte compensări, ținându-se seama și de dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 33 alin.2 din Legea 188/1999, dispozițiile OG 6/2007, și OG 10/2007.
În acest sens se va acorda termenul la 24 septembrie 2008, termen pentru care se va dispune citarea părților și completarea raportului de expertiză în sensul celor menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local M, împotriva sentinței numărul 543 din data de 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul -.
Casează sentința și reține cauza spre rejudecare.
Stabilește termen la data de 24 septembrie 2008.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2008.
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu |
Grefier, |
Red
Tehnored. 2 ex./23.07.2008
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
