Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1541/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1541
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, împotriva sentinței numărul 265 din data de 02 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții reclamanți, și intimata pârâtă Primăria Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea promovată, reclamanții, a chemat în judecată pe pârâta Primăria Comunei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să oblige în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, potrivit Legii 142/1998 pe perioada 2001 -2007, actualizate cu indicele de inflație.
În motivare au arătat că Legea 142/1998 a prevăzut acest drept al salariaților din unitățile bugetare, privind acordarea tichetelor de masă, însă din motive necunoscute nu s-au acordat, făcându-se o discriminare în raport de prevederile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, precum și în raport de art.29 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
A arătat că numai o parte din categoriile de salariați ai unitățile bugetare au beneficiat de acest drept, motiv pentru care consideră că au fost grav prejudiciați.
Prin sentința nr.265 din 02.04.2008, Tribunalul Olta respins acțiunea reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr.142/1998 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, iar potrivit art.49 din Legea 733/2001, "instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale și din fondul de asigurări sociale de sănătate, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea de tichete de masă".
S-a mai reținut că, potrivit art.39(1) din Legea bugetului de stat pentru anul 2003, nr.631/2002, "în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă instituțiile publice, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație" și că aceste dispoziții au fost reluate și în Legea 507/2003 și Legea 511/2004, menținându-se și prin Legea 379/2005, art.24 - legea bugetului de stat pe anul 2006.
S-a reținut că aceste dispoziții legale sunt imperative și de strictă interpretare, iar invocarea faptului că alte instituții locale (Prefectura și Spitalul de Urgență) au primit tichete de masă nu are relevanță juridică, dar nici invocarea discriminării față de prevederile art.16 (1,2) din Constituția României nu are suport legal, deoarece nu este vorba de o încălcare a drepturilor omului, ci de o obligație de respectare a legii.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Au arătat recurenții că drepturile solicitate au mai fost acordate și la alți funcționari publici, salariați ai Ministerului Justiției, în considerarea faptului că dreptul ca atare există, că angajatorul are obligația să prevadă sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, și că dacă acordarea ar fi lăsată la latitudinea angajatorului s-ar ajunge la exercitarea abuzivă a prerogativelor și legea ar fi lipsită de finalitate.
Recursul este nefondat.
Pe perioada ianuarie 2002 - ianuarie 2007 reclamantul a avut calitatea de salariat în cadrul Primăriei comunei.
Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.
Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești, precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale. In mod constant, legiuitorul a stabilit că aceștia au drepturile și îndatoririle prevăzute în actele normative având acest caracter special, având în același timp un regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Or, în Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care constituie actul normativ aplicabil în perioada de referință și în OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
În plus menționează condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Sunt imperative dispozițiile art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Salariații din sistemul judiciar se bucură de o serie de drepturi și beneficii care li se adresează și care nu sunt aplicabile altor categorii de salariați din sistemul bugetar.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
In concluzie, dreptul pretins de reclamanții nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în aceste condiții, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de de reclamanții, împotriva sentinței numărul 265 din data de 02 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2008.
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu |
Grefier, |
Red.Jud.
Tehnoredact 09 Iulie 2008/2 ex.
Jud.fond Fl.
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
