Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1555/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1555
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
- - - - JUDECĂTOR 3: Costinel Moțârlichie
GREFIER-
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului M și Consiliul Local M, cauză reținută în fond spre rejudecare în urma casării sentinței nr. 1354 din data de 04 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, prin decizia de casare nr. 2594 din data de 10 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul, lipsind pârâții Primăria Orașului M și Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care,
Constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Reclamantul, solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților să-i plătească suma de 2.045 lei drepturi bănești și 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
CURTEA:
Asupra cauzei de față constată următoarele
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1354 din 04 iunie 2008 a admis în parte acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamantul, împotriva pârâților Consiliul Local M și Primăria Municipiului
A obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 114 lei drepturi bănești și 250 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul este funcționar public în cadrul Poliției Comunitare M și cererea sa vizează plata orelor prestate în zilele de sâmbătă, duminică, sărbători legale și a orelor suplimentare, neachitate în perioada 1 decembrie 2006 și pe toată perioada existenței raporturilor de serviciu.
Cu privire la excepția lipsei parcurgerii procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 invocată de pârâți, prima instanță a apreciat că nu este întemeiată întrucât acțiunea este formulată în baza Legii nr. 188/1999 (statutul funcționarului public) ce este o lege specială și care are prioritate față de Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 neimpunând funcționarului public să se adreseze instituției publice înainte de a formula o acțiune în instanță.
Dispozițiile art. 33 din Legea nr. 188/1999 prevăd că durata normală a timpului de lucru pentru funcționarii publici este de regulă de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână. Pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale sau declarate zile nelucrătoare, funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperări sau la plata majorată cu spor de 100% din salariul de bază, numărul orelor plătite neputând fi mai mare de 360 ore pe an.
Cu 1 ianuarie 2007 a intrat în vigoare OG 6/2007 care în art. 13 prevede că pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata unui spor de 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale de lucru și 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în acele zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează. Sporurile din al. 1 se pot plăti doar dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă și aprobată de superiorul ierarhic, fără a se depăși 360 ore anual.
Conform specificului activității, fiecare agent comunitar desfășoară activitate în cadrul programului normal de lucru, dar și ore suplimentare (cele ce depășesc durata normală de lucru), prestează activitate în zilele de sărbători legale sau în cele declarate nelucrătoare. Și pârâta arată că datorită specificului muncii reclamantului, repausul săptămânal este acordat în condițiile stabilite prin Regulamentul intern, făcându-se o repartizare inegală a timpului de muncă, însă cu respectarea durate normale a timpului de 40 ore săptămânal, cu acordul angajaților.
Din pontajele atașate întâmpinării s-a reținut că reclamantului i-au fost acordate zile libere corespunzătoare pentru cele prestate în perioadele de repaus săptămânal și sărbători legale.
Din aceleași pontaje s-a reținut și că nu se poate diferenția cu certitudine numărul de ore lucrate suplimentar peste regimul normal de lucru, însă la nivelul unei luni se poate lua în calcul cumulat munca suplimentară, prima instanță însușindu-și punctul de vedere al pârâtei exprimat prin concluziile scrise în sensul că se datorează suma de 114 lei ce reprezintă suma actualizată a orelor suplimentare efectuate în perioada 1 decembrie 2006 - 30 aprilie 2008.
Concluziile raportului de expertiză, refăcut au fost însușite de instanță în sensul că acesta apreciat că în perioada 1 dec. 2006 - 1 februarie 2008 reclamantului i se cuvine suma de 117 lei, însă în mod corect pârâta a calculat suma actualizată pentru orele suplimentare în perioada 1 dec. 2006 - 30 aprilie 2008.
Prin urmare s-a apreciat că pârâta datorează doar orele suplimentare pentru orele prestate sâmbăta și duminica, precum și în zilele declarate nelucrătoare, aceasta beneficiind de recuperări, nefiind posibilă cumularea recuperărilor cu cea a plății în cuantum de 100%.
Prin decizia nr. 2594 din 10 decembrie 2008 pronunțată în cauza cu același număr Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul declarat de reclamantul - împotriva sentinței nr. 1354 din data de 04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului M și Consiliul Local
S-a casat sentința și s-a reținut cauza pentru completarea probatoriilor.
S-a stabilit termen la data de 04 februarie 2009.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 5, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, sens în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare.
În consecință, avându-se în vedere cele reținute anterior cât și dispozițiile art. 312, Curtea a admis recursul, a casat sentința recurată și a reținut cauza pentru rejudecare pe fond întrucât este necesară o corectă stabilire a situației de fapt în ceea ce privește solicitările ce fac obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamant. În această situație, se impune ca expertiza efectuată în cauză să stabilească, respectiv, să verifice dacă în funcție de pontajul lunar munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în cazul reclamantului a fost plătită cu sporul prevăzut de lege sau i s-au acordat recuperări pentru perioada menționată de reclamant în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, este necesar a se verifica în mod real în funcție de pontaj sau alte documente, dacă munca desfășurată în zilele nelucrătoare a fost remunerată în vreun fel sau i s-au acordat reclamantului alte compensări, ținându-se seama și de dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 33 alin. 2 din Legea 188/1999, dispozițiile OG 6/2007 și OG 10/2007.
În acest sens s-a acordat termen la 4 februarie 2009, termen pentru care se va dispune citarea părților și completarea raportului de expertiză în sensul celor menționate.
cu soluționarea fondului cauzei Curtea a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat în cauză în sensul celor reținute prin decizia pronunțată în recurs.
La data de 25.02 2009 lucrarea de specialitate a fost depusă la dosarul cauzei și împotriva acesteia părțile nu au formulat obiecțiuni.
În suplimentul la raportul de expertiză, expertul a arătat că reclamantul a lucrat peste programul normal de lucru în zilele lucrătoare, precum și că a desfășurat activitate în zilele de repaus săptămânal.
Astfel, a înregistrat ore lucrate suplimentar, ore prestate în zilele de repaus săptămânal și ore prestate în zilele de sărbători legale, toate acestea fiind plătite ca ore prestate în regim normal de lucru, fără acordarea sporului prevăzut de lege.
Pentru orele lucrate suplimentar, angajatorul nu a acordat recuperări.
Expertul a procedat la calculul drepturilor salariale cuvenite orelor suplimentare.
Din verificarea documentelor existente la pârât, expertul a arătat că în pontajele lunare nu apare noțiunea de recuperare și nici nu există documente care să ateste acordarea recuperărilor.
lunare întocmite la începutul fiecărei luni, care cuprind și orele suplimentare, precum și orele din zilele nelucrătoare, au fost aprobate de Primarul Municipiului
În concluziile sale, expertul a arătat că pentru perioada anilor 2006 - 2008, angajatorul datorează reclamantului suma de 2045 lei.
Curtea apreciază că acțiunea reclamantului este întemeiată, întrucât angajatorul nu a respectat prevederile legale în materie, respectiv prevederile art. 33 din legea 188/1999 și art. 13 din Ordonanța 6/2007, precum și prevederile din Acordul cadru la nivel național privind raporturile de serviciu dintre autoritățile și instituțiile publice și funcționarii publici.
Astfel, art. 33 din Legea 188/1999 R prevede că durata normală a timpului de lucru pentru funcționarii publici este, de regulă, de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână și că pentru orele lucrate din dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcționarii publici de execuție au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăși 360 într-un an.
Aceeași reglementare se regăsește și în art. 13 din OG 6/2007, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii, privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Textul menționat prevede că pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, funcționarii publici au dreptul la recuperare sau la plata unui spor la salariul de bază, și de asemenea este reglementat sporul ce se plătește pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în acele zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Legiuitorul a reglementat în art. 2 al art. 13 din OG 6/2007 plata sporului pentru munca prestată peste durata normală de aprobarea sau dispoziția superiorului ierarhic, fără a se depăși anual 360 de ore.
În speța de față, situația de fapt a prestării muncii peste durata normală a unei zile lucrătoare, precum și în zilele nelucrătoare sau alte zile în care nu se lucrează este dovedită prin raportul de expertiză, lucrare efectuată pe baza actelor aflate în gestiunea pârâtului.
De asemenea, a existat aprobarea șefului ierarhic superior, așa încât sunt întrunite condițiile pentru plata sporurilor pentru orele suplimentare prestate în zilele lucrătoare și nelucrătoare.
Astfel fiind, acțiunea va fi admisă și vor fi obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 2.045 lei cu titlu de drepturi bănești.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă vor fi obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză și supliment la aceasta în primă instanță și în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primăria Orașului M și Consiliul Local
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 2.045 lei drepturi bănești și 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 01 Aprilie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex/05.06.2009
08 Aprilie 2009
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Costinel Moțârlichie
