Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 156/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR.156/CA.
Ședința publică din 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea cauzei în contencios administrativ privind pe reclamanții - -, - N, -, A, G, -, IA, -, I, A, -, G, B, -, G, - și - toți prin avocat - cu domiciliul în T,-,.3,.B,.10, jud. T, în contradictoriu cu pârâta - AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ - cu sediul în B, sect. 2,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanți avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.32/04.04.2009 depusă la dosar, lipsind pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezenta acțiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
S- făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA în soluționarea cauzei și acordă cuvântul apărătorului reclamanților asupra excepției invocate.
Având cuvântul avocat pentru reclamanți, cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA în soluționarea cauzei, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA în soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului se constată:
Reclamanții -, - N, -, A, G, -, IA, -, I, A, -, G, B, -, G, -, au chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ, pentru a fi obligată la plata sumelor de bani reprezentând sporuri privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și respectiv privind suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, în baza art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 1 ianuarie 2004, actualizate cu indicele de inflație până la efectuarea plății.
In motivare, reclamanții arată că, la solicitarea de acordare a sporurilor arătate, pârâții au comunicat că nu se pot plăti aceste sume pentru că nu au fost prevăzute în bugetul instituției, capitole cu această destinație, cu toate că aceste drepturi trebuiau acordate începând cu 1 ianuarie 2004, fiind introduse în Legea nr. 188/1995 prin Legea nr. 161/2003, după care prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, s-a suspendat aplicarea respectivelor dispoziții pentru perioada 2004 - 2006.
Se mai învederează că nici executivul, și nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept întrucât un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat, iar cenzurarea legalității suspendării succesive a actului normativ revine instanței, sub sancțiunea denegării de dreptate, și nu Curții Constituționale.
Reclamanții precizează, în continuare, că normele legale de suspendare contravin art. 41 și art. 53 din Constituție pentru că un drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică dar contravin și art. 16 alin. 1 din Constituție pentru că se creează o situație de discriminare față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă și art. 15 alin. 2 deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999 în mod retroactiv, încălcându-se și art. 1 din Protocolul adițional la. în condițiile în care sporurile solicitate reprezintă un drept de creanță, respectiv un bun în înțelesul protocolului.
Se subliniază, de asemenea, că s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că suspendările succesive au întrerupt cursul prescripției extinctive ce și-a reluat cursul după încetarea suspendării, invocându-se și dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. i) din nr.OUG 137/2000 întrucât se creează discriminare față de categoriile de funcționari publici ce au câștigat aceste drepturi.
In drept, se invocă dispozițiile art.31 alin.1 lit.c) și d), art.109 din Legea nr.188/1999 rep. art.38 și art.39 din Legea nr.53/2003, și prevederile art.1 alin.(1) și (2) din Legea nr.142/1998.
Pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale de judecare a cauzei de către Tribunalul Tulcea în raport de prevederile art.109 din Legea nr.188/1999, art.3 pct.1 proc.civ. și art.10 alin.1 teza II din Legea nr.554/2004 potrivit cu care cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public cu o autoritate/instituție centrală, sunt de competența secțiilor de contencios administrativ ale Curților de Apel.
S-a mai invocat și excepția prematurității introducerii cererii întrucât reclamanții nu au formulat plângere prealabilă potrivit prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.222/12 februarie 2009 Tribunalul Tulceaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA, având în vedere că potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 rep. "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe" și a disp.art.10 alin.(3) din Legea nr.554/2004 și art.158 proc.civ. cum pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură () este o instituție publică centrală, iar reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Central.
De asemenea în aplicarea prevederilor art.109 din Legea nr.188/1999, coroborat cu art.3 pct.1 proc.civ. și art.10 alin.(1), Legea nr.554/2004, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public cu o autoritate/instituție centrală sunt de competența secțiilor de contencios administrativ ale Curților de Apel.
Astfel investită instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței sale materiale de a soluționa cauza, având în vedere dispozițiile speciale prevăzute în Legea nr.188/1999, raportate la obiectul acțiunii reclamanților.
Excepția este întemeiată și în aplicarea art.137 Cod procedură civilă va fi admisă.
Potrivit art.art.10 alin. 1 teza a II - a:"Litigiile privind actele emise sau încheiate de autorități publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale,iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile contencios administrativ și fiscale ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Așadar competența de soluționare a cererii de față aparține instanței de contencios administrativ a Tribunalului Tulcea, întrucât în cauză obiectul acțiunii nu este atacarea unui act administrativ emis sau încheiat de pârâtă ca autoritate publică centrală, fapt pentru care în temeiul art.137 Cod procedură civilă excepția invocată din oficiu de instanță va fi admisă, cauza urmând fi declinată la instanța competentă din punct de vedere material.
Cum astfel s-a ivit conflictul de competență, în aplicarea art.20(2) Cod procedură civilă, instanța va face aplicarea art.21 și 22(3) Cod procedură civilă, cauza urmând a fi suspendată și trimisă la Înalta Curte de Casație și Justiție, competentă a hotărî asupra conflictului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei în contencios administrativ privind pe reclamanții - -, - N, -, A, G, -, IA, -, I, A, -, G, B, -, G, - și - toți prin avocat - cu domiciliul în T,-,.3,.B,.10, jud. T, în contradictoriu cu pârâta - AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ - cu sediul în B, sect. 2,-, în favoarea Tribunalului Tulcea.
Constată ivit conflictul negativ de competență și trimite dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în drept să hotărască asupra conflictului.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
Red.jud.hot./10.04.2009
Dact.gref.
150 ex./10.04.2009
Emis 148 comunicări
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
