Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 157/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.157/CA
Ședința publică din 10martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Roșculeț Leocadia
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc Dan
Grefier -
Pe rol judecarea recursului introdus de Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații:, J I și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr.2260/E din 02 octombriee 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect -drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, consilier juridic, pentru intimatul JI, și avocat, pentru intimații, și, lipsă fiind reprezentantul intimatului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Consilier juridic și consilier juridic depun la dosar delegațiile de reprezentare,pentru recurent, respectiv pentru J I, iar avocat depune împuternicirea avocațială pentru intimații - reclamanți.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic solicită admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului și respingerea cererii de chemare în garanție.
Consilier juridic, pentru intimatul I pune concluzii de respingere a recursului, susținând că J nu are venituri proprii și că numai Ministerul Economiei și Finanțelor poate finanța plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
-2-
Avocat, pentru intimații-reclamanți, pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a hotărârii primei instanțe, fără obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile, cauza rămânând în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.1124/E/8.06.2007, a Tribunalului Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,- și Inspectoratul de Poliție al Județului I, cu sediul în I, str. - nr.6; a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant sumele reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004-2006, sume actualizate cu indicele de inflație calculat până la momentul plății efective și a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, obligând chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze în contul A fondurile necesare achitării sumelor cuvenite reclamanților cu titlu de primă de concediu.
A reținut instanța de fond că reclamanții sunt angajați în calitate de agenți ai I, că, în cadrul raportului de serviciu existent între reclamant și pârâtul J I, acestuia îi incumbă obligația corelativă dreptului prevăzut de art.37 alin.2 din nr.OG38/30.01.2003 reactualizată, potrivit căruia la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, respectiv obligația de plată a sumelor reprezentând prima de concediu pentru perioada 2004-2006, astfel că atât JIc ât și Ministerul Internelor și Reformei Administrative au calitate procesuală pasivă.
Pe fond, s-a reținut, în rezumat, că, deși prin efectul legilor bugetului de stat ulterioare G nr.33/2001(Legea nr.293/2004, art.7 alin.3 din Legea nr.519/2003, respectiv art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, art.7 alin.3 din Legea nr.512/2004 art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005), s-a suspendat exercițiul dreptului la prima de concediu, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului, acesta continuând să existe până la adoptarea unei dispoziții legale exprese contrare deoarece,în materia dreptului muncii fiind aplicabil principiul derivând din"teoria drepturilor câștigate, nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept.
-3-
Potrivit art.64 alin.1 din Legea nr.24/2000, "în cazuri speciale, aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior", iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prin decizia nr. XII/5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art.37 alin.2 teza 1 din OG38/2003 aprobată prin Legea nr.353/2003 prima de concediu respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe baza indemnizației de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004-2006 astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legal menționată.
Având în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și dispozițiile art.329 alin.3 teza a doua Cod procedură civilă conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept în cadrul procedurii prevăzute de art.329 Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanțe, urmează a fi admisă acțiunea de față cu consecința obligării ambilor pârâți la plata sumelor reprezentând prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, sume actualizate cu indicele de inflație la momentul efectuării plății.
A fost respinsă excepția invocată de F ca neîntemeiată, având în vedere prevederile art.4 din Legea 500/2002, art.3 HG208/2005 care conferă F răspunderea elaborării proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, art.2 alin.2 lit. c din HG208/2005 ce îi conferă calitatea de administrator al veniturilor statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B - a Județului I, considerând că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive invocată la fond, în cauza având ca obiect drepturi bănești reprezentând primă concediu aferent anilor 2004-2006.
Arată recurenta că Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentantul Statului Român ca obiect de drepturi și obligații, în fața organelor de justiție, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ, însă în speța de față raportul de drept procesual se poate lega valabil doar între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății și concretizat în drepturi salariale, pe când recurenta are în competență doar coordonarea responsabilității Guvernului privind sistemul bugetar.
Mai mult, în calitatea sa de ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală, nu avea posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale cuvenite angajaților proprii, în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care de altfel nici nu a solicitat fonduri în vederea efectuării plăților pretinse prin acțiune de reclamant, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond în partea privind respingerea excepției privind lipsa sa de calitate procesuală pasivă în cauză.
-4-
Intimații nu au depus întâmpinări.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului constată recursul ca fiind întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în cauză instanța de fond trebuia să dea eficiență excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a chematei în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B, în loc să respingă pe fond cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Administrației și Internelor B, din moment ce raportat dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002, ce stabilesc principalele atribuții ale instituției recurente, legiuitorul nu a prevăzut și obligația de asigurare a restituirii sumelor încasate nelegal de la contribuabili, cu titlu de impozit pe venit, cum se solicită în speță - cu atât mai mult cu cât nu a existat nici aprobarea Parlamentului pentru efectuarea unor cheltuieli de această natură.
Va fi admis așadar recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu consecința modificării în parte a sentinței civile nr.1124/E/2007 a Tribunalului Iași, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulate de Ministerul Administrației și Internelor B în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor B, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de chemata în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor () contra sentinței civile 22602/2.10.2007 a Tribunalului Iași, pe care o modifică în parte.
În fond, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respinge, pe acest temei, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul-reclamant Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Grefier,
Red.L/11.03.2008
Tehnored. gref.TN/2 exemplare/12.03.2008
Tribunalul Iași:;
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Roșculeț Leocadia, Tăbăltoc Dan
