Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1572/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1572
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
**********
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1990 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant asistat de avocat care îl substituie pe avocat, lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat care îl substituie pe avocat pentru recurentul reclamant depune Anexa nr. VII/3c la 01.10.2007 publicată în Of. nr. 10/01.02.2007 - Funcțiile de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităților publice locale.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat care îl substituie pe avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâților să-i plătească reclamantului indemnizația de viceprimar pentru perioada decembrie 2007 - februarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1990 din 15 octombrie 2008, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei prin Primar și Consiliul Comunei.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului contravaloarea concediului medical de care a beneficiat în luna martie 2008.
S-a respins capătul de cerere privind indemnizația restantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul este viceprimarul comunei - din județul D, iar în luna martie 2008 beneficiat de concediu medical în perioadele 05.03.2008 - 11.03.2008, 17.03.2008 - 23.03.2008 și 24.03.2008 - 28.03.2008, conform certificatelor depuse la filele 13-15 din dosar, pentru care nu i s-a achitat nicio sumă de bani deoarece la viza plătitorului s-a pus refuz de plată și a fost pontat conform foii de prezență, așa cum s-a comunicat instanței prin adresa nr. 1760/01.07.2008, emisă de Primăria comunei - (fila 23 din dosar).
S-a apreciat că pentru activitatea desfășurată de către viceprimar este stabilit prin lege dreptul acestuia la indemnizație. S-a considerat că aceasta nu înseamnă că, indiferent dacă desfășoară sau nu activitate și își îndeplinește sau nu atribuțiile ce-i revin în calitate de viceprimar, el va beneficia în integralitate de indemnizație.
Art. 109 alin. 1 din Legea 53/2003 - codul muncii stabilește că durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, aplicată prin analogie și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică cum este în speță viceprimarul unei comune.
Evidența timpului de lucru se ține prin foaia colectivă de prezență, întocmită în baza condicii de prezență în care personalul are obligația să semneze și în conformitate cu care se stabilesc statele de plată, foile colective de prezență luate în considerare pentru remunerarea reclamantului în perioada decembrie 2007 - februarie 2008 aflându-se anexate la filele 16- 17 și 24 - 28 din dosar.
Așadar, cu privire la capătul de cerere având ca obiect acordarea indemnizației restante, instanța a constatat că acesta nu este întemeiat de vreme ce reclamantul nu a contestat pontajul întocmit, iar reclamantul a fost remunerat conform foii colective de prezență, prin raportare a orelor efectiv pontate la normele lunare.
În ceea ce privește concediul medical, s-a constatat că certificatele de concediu medical sunt acte medicale ce nu pot fi cenzurate prin simplul refuz la plată, la viza plătitorului menționându-se că aceste certificate nu corespund realității.
Potrivit art. 4 teza din Ordinul nr. 233/125 din 14 martie 2006 pentru aprobarea modelului unic al certificatului de concediu medical, emis de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate,medicul care eliberează certificatul de concediu medical este responsabil de realitatea datelor înscrise în rubricile completate", iar asigurații beneficiază de concedii și de indemnizații, în baza certificatului medical eliberat de medicul curant, conform dispozițiilor art. 11 din OUG 158/2005.
Art. 51 alin. 1 din aceeași ordonanță de urgență conține reglementări privind ontrolul modului de acordare a concediilor medicale și de eliberare a certificatelor de concediu medical care se realizează de către echipe formate din personal din cadrul serviciilor specializate din structura CNAS, respectiv a caselor de asigurări de sănătate.
Potrivit alin. 2,controlul se realizează ca urmare a sesizării casei de asigurări de sănătate de către plătitori, precum și prin sondaj, la inițiativa autorităților abilitate să realizeze controlul".
În cazul constatării nerespectării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, vor fi sesizate comisiile de disciplină din cadrul colegiului medicilor de la nivelul fiecărui județ, pentru luarea măsurilor legale ce se impun.
Totodată, refuzul de plată a indemnizațiilor de către angajatori, precum și eliberarea certificatelor de concedii medicale, cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare constituie contravenții, potrivit art. 47 din OUG 158/2005.
În raport de textele legale indicate, în cazul în care plătitorul avea îndoieli cu privire la realitatea mențiunilor din cuprinsul certificatelor medicale de care a beneficiat reclamantul avea posibilitatea urmării acestor proceduri legale și nu refuzul la plată prin simpla menționare la viza plătitorului, ceea ce apare ca o lipsă de justificare a refuzului de plată a indemnizației de concediu medical.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut în esență că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.109 alin.1 din Legea nr.53/2003.
S-a mai arătat că motivarea instanței este greșită, întrucât diminuarea indemnizației poate fi dispusă doar ca sancțiune disciplinară.
Intimații pârâți Primăria și Consiliul Local al comunei nu au formulat întâmpinare în prezenta cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, în raport de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Primăria și Consiliul Local al comunei la plata indemnizației restante în sumă de 2255 lei aferentă perioadei decembrie 2007 - februarie 2008 și plata contravalorii concediului medical pentru luna martie 2008.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este viceprimar al comunei și că în mod nelegal Primarul a procedat la diminuarea indemnizației cuvenite acestuia pentru perioada decembrie 2007 - februarie 2008.
S-a mai susținut că, deși în luna martie reclamantul a beneficiat de concediu medical, pârâtul a refuzat în mod nejustificat să-i achite contravaloarea acestuia.
Din cuprinsul adresei nr.1760/01.07.2008, emisă de Primăria comunei, al foilor colective de prezență, depuse la dosarul de fond (filele nr.23-28) de către pârâtă se reține că reclamantul a fost remunerat în raport de numărul de ore efectiv prestate din totalul normei lunare.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.4 din OG nr.10/2007 și aleart.57 alin.5 din Legea nr.215/2001, pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar, respectiv de viceprimar și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.30 din OG nr.10/2007, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei Ordonanțe este de competența ordonatorilor de credite (alin.1). Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale (alin.2). Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile (alin.3). Împotriva măsurilor dispuse potrivit alin (1), persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data soluționării contestației (alin.4).
Art.57 alin.2 din Legea nr.215/2001 R cu modificările și completările ulterioare prevede că viceprimarul este subordonat primarului, iar în conformitate cu dispozițiile art.63 alin.4 lit.a din același act normativ, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite.
În speța dedusă judecății, reclamantul nu a contestat anterior sesizării instanței de contencios administrativ, măsurile dispuse de către primar, referitoare la neacordarea integrală a indemnizației de viceprimar cuvenite pentru perioada decembrie 2007 - februarie 2008.
Constatând că reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată, fără a urma în prealabil procedura administrativă prevăzută de art.30 alin.2 din OG nr.10/2007, se apreciază că în mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind acordarea indemnizației restante.
Cum celelalte susțineri ale recurentului vizează aspecte privind nelegalitatea diminuării indemnizației de viceprimar a cărei restituire a solicitat-o prin acțiunea formulată, nu vor mai fi examinate, întrucât această cerere a fost respinsă ca și prematură de către instanța de fond, Curtea constatând că sentința pronunțată este legală și temeinică.
Astfel fiind, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 1990 din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/23.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
