Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1576/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr. 1576
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu- -
JUDECĂTOR 2: Diana Iuliana Pasăre--- -
JUDECĂTOR 3: Diana-- -
GREFIER:-
Pe rol se află soluționarea recursuluiformulat de recurentele-reclamante,și în contradictoriu cu intimata-pârâtăPrimăria Sectorului 6.
La apelul nominal făcut în ședință publicăa răspuns recurenta-reclamantă, personal, lipsind celelalte recurente-reclamante și intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzeide către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței civile nr. 218 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a la data de 20.01.2009 în dosarul nr- șiprocedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-reclamantă, personal, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate și, pe fond, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la acordarea sporului de confidențialitate, actualizat cu indicele de inflație. Arată că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 16 și 24 din Legea nr. 514/2003 privind Statutul profesiei de consilier juridic și nici de art. 46 și 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, considerându-le doar funcționari publici, deși au făcut dovada faptului că sunt consilieri juridici. În fișa postului este menționată obligația respectării caracterului confidențial al actelor și informațiilor cu care vin în contact și, de asemenea, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că alți colegi au obținut acest spor, creându-se o discriminare față de aceștia.
Curtea declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 218 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 20.01.2009 în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamantele,și în contradictoriu cu pârâtaPrimăria Sectorului 6, prin care solicitaseră obligarea pârâtei la acordarea sporului de confidențialitate de 40% la salariul de bază, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că refuzul pârâtei este un refuz justificat de prevederile legale în vigoare, care nu prevăd posibilitatea acordării acestui spor și pentru consilierii juridici cu statut de funcționar public, ci doar pentru cei angajați cu contract de muncă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții,și, solicitând admiterea acțiunii în esență întrucât nu se justifică diferențierea de regim juridic aplicabilă în sânul aceleiași categorii profesionale, în condițiile în care activitatea lor presupune reprezentarea instituțiilor în față instanțelor de judecată în calitate de consilieri juridici și nu de funcționari publici.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. a) dinLegea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 dinOG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificată.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În faza procesuală a recursului au fost depuse, de către reclamanți, în fotocopii, deciziile Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În fapt,reclamanții,și îndeplinesc funcția publică de execuție de consilier juridic în cadrul Direcției juridice din cadrulPrimăriei Sectorului 6, fiind numiți prin dispoziții ale Primarului Sectorului 6 B din anii 2004, 2005 și 2006 și figurează în consilierilor juridici, fiind înscriși legal în Colegiul consilierilor juridici B, potrivit deciziilor Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici din România depuse în recurs, aspect de altfel necontestat de către părți.
În drept,otrivit p. dispozițiilor art.2 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 246/2006, "consilierul juridic poate să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii". De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.3 din același act normativ: "(1) Consilierul juridic numit în funcție are statutul funcționarului potrivit funcției și categoriei acesteia. (2) Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat".
Așadar, profesia de consilier juridic se exercită, fie în baza unui raport de serviciu, în condițiile prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, fie în baza unui raport juridic de muncă, în urma încheierii unui contract individual de muncă, în conformitate cu reglementările din Codul muncii.
Drepturile și obligațiile consilierilor juridici sunt reglementate prin dispozițiile art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată, care prevăd: "Consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege, potrivit statutului profesional și reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă".
Ca atare, însuși legiuitorul face distincție între cele două categorii de consilieri juridici, din punct de vedere al statutului acestora, cu importante consecințe în ceea ce privește sfera și conținutul drepturilor și obligațiilor ce le revin.
Consilierii juridici numiți în funcție au statut de funcționari publici, iar activitatea lor se derulează sub imperiul unei legi speciale, respectiv Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, deosebit de consilierii juridici angajați pe bază de contract de muncă, ale căror raporturi de muncă sunt reglementate exclusiv de Codul muncii și legislația în domeniul dreptului muncii.
Reclamanții au calitatea de consilieri juridici cu statut de funcționari publici și se supun prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, beneficiind, astfel, de toate drepturile și obligațiile prevăzute de acest act normativ, ce constituie norma generală, aplicabilă tuturor categoriilor de funcționari publici.
Este adevărat că, în calitate de consilieri juridici, reclamanților le sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr.514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, modificată, iar potrivit dispozițiilor art.24 alin.2 din acest act normativ: "În termen de 6o zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autoritățile publice, instituțiile și toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezenta lege în încadrarea și stabilirea statutului, a drepturilor și obligațiilor consilierilor juridici pe care îi au numiți sau angajați în slujba lor".
În baza acestei legi a fost adoptat de către Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România Statutul profesiei de consilier juridic, publicat în Monitorul Oficial nr.684 din 29 iulie 2004.
În cuprinsul dispozițiilor art.60 alin.1 din Statutul profesiei de consilier juridic, se face de asemenea distincție între cele două categorii de consilieri juridici, și anume, între cei care au statut de salariat și cei care sunt numiți în funcție, cu mențiunea că primii au dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere, iar cealaltă categorie are dreptul la o remunerație, conformă cu dispozițiile legilor speciale.
Din analiza dispozițiilor invocate, rezultă fără echivoc modalitatea diferită de stabilire a remunerației de bază pentru cele două categorii de funcționari publici - prin negociere pentru categoria consilierilor juridici care au statut de salariat, în baza unor raporturi de muncă, decurgând din contractul de muncă, și - un salariu stabilit potrivit dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată pentru cea de-a doua categorie de consilieri juridici, cu statut de funcționar public, ce derivă dintr-un raport de serviciu.
Așadar, Legea nr.188/1999 constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici, iar Codul muncii este aplicabil prioritar raporturilor juridice de muncă întemeiate pe un contract individual de muncă.
Cum în cauza de față a rezultat necontestat că recurenții reclamanți sunt consilieri juridici numiți în funcții publice în cadrulPrimăriei Sectorului 6, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a stabilit că acestora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1888, ca drept comun pentru toate categoriile de funcționari publici.
Nu pot fi primite criticile recurenților, în condițiile în care, deși similar cu regimul salariaților, regimul juridic de drept comun aplicabil funcționarilor publici prezintă numeroase particularități, cea mai importantă derivând din actul de investire într-o anumită funcție publică.
Din această perspectivă, deși în cazul funcționarului public există un acord de voințe întrucât numirea unei persoane în calitatea de funcționar public se realizează numai cu consimțământul său, nu ne aflăm în prezența unui contract individual de muncă, în accepțiunea Codului muncii, ci a unui contract de drept public sau de drept administrativ, astfel cum a fost definit în doctrină, în cazul căruia libertatea contractuală a părților este în cea mai mare parte suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală.
În aceste condiții, corect a reținut instanța de fond că prevederea art. 60 alin.(2) din Statutul profesiei de consilier juridic, făcând referire expresă la negocierea prestațiilor suplimentare, prevedere care de altfel nu poate fi analizată decât în corelație cu alineatul (l) al aceluiași text, sus-citat, îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajați, în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate și cea de confidențialitate.
În cazul acestei categoriei funcționarilor publici, potrivit dispozițiilor art. 2 alin.2 și art. 4 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, numirea în condițiile legii, într-o funcție publică, la conferă statutul de funcționari publici, iar pe baza actului administrativ de numire se și se exercită raporturile de serviciu cu autoritatea sau instituția publică, față de care este asigurată consultanța și reprezentarea.
În privința drepturilor salariale ale funcționarilor publici este exclusă stabilirea acestora prin negociere, întrucât determinarea lor se realizează în baza unor acte normative (dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1999, republicată prevăd compunerea salariului funcționarului public), funcționarii publici având un statut legal și nu contractual, care se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Elementele specifice acestei structuri salariale sunt sporul de vechime, suplimentul postului și cel al gradului, la care se pot adăuga prime și alte drepturi salariale, cu condiția ca acestea să fie prevăzute de lege.
În referire la prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, trebuie precizat faptul că acestea sunt reglementate expres de dispozițiile art. 20 alin. 1 și 2 lit. c și d din Codul muncii, constituind clauze specifice, negociate de părți, altele decât clauzele generale ale contractului individual de muncă stabilite de art.17 din Codul muncii și sunt definite de dispozițiile art. 25 și art. 26 din acest act normativ. Aceste prestații suplimentare sunt aplicabile și altor raporturi de muncă reglementate prin legi speciale, având în vedere dispozițiile art.1 alin.2 din Codul muncii care arată că "Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii".
Pe de altă parte, aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr.188/1999, republicată, respectiv în cuprinsul art.117, potrivit cărora: "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice".
Or, dispozițiile Statutului profesiei consilierului juridic derogă și contravin legislației specifice funcției publice, întrucât funcționarii publici au un statut legal, și nu contractual, iar drepturile lor salariale se stabilesc pe baza unui sistem unitar de salarizare.
Totodată, sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi altele decât cele prevăzute de legislația specifică acestei categorii.
În această situație, negocierea unor astfel de clauze este inadmisibilă pentru categoria consilierilor juridici cu statut de funcționar public, iar adoptarea punctului de vedere contrar echivalează cu o nesocotire a regulilor ce guvernează raportul dintre norma generală și cea specială și aplicarea acesteia din urmă în afara limitelor permise de legea-cadru.
De altfel, prin acte normative succesive, de salarizare a funcționarilor publici, s-a prevăzut un spor de confidențialitate, cuantumul și beneficiarii acestuia fiind reglementate expres și limitativ.
Totodată, s-a prevăzut și că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
În acest sens, sunt dispozițiile art.18 și art.40 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004, aprobată prin Legea nr.76/2005 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, care arată că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, iar categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorilor principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
S-a mai prevăzut și că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Dispozițiile mai sus enunțate au fost, ulterior, preluate de prevederile art.15 și 42 din Ordonanța Guvernului nr.2/2006, aprobată prin Legea nr.417/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, precum și de prevederile art.15 și 41 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, aprobată prin Legea nr.232/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale, care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că sporul de confidențialitate poate fi acordat funcționarilor publici din cadrul instituțiilor și autorităților publice expres și limitativ prevăzute prin actele normative de salarizare, numai în condițiile stabilite prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal, prevăzute în bugetul aprobat, iar celelalte sporuri (sporul de mobilitate și/sau de confidențialitate) pot fi acordate funcționarilor publici din cadrul altor structuri, doar dacă sunt prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Așadar, consilierii juridici cu statut de funcționari publici nu pot negocia clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate în condițiile prevăzute de art.60 alin.2 din Statul profesiei de consilier juridic, raportat la dispozițiile art.25 și 26 din Codul muncii, însă pot beneficia de sporurile corespunzătoare, în condițiile prevăzute de actele normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Adoptarea acestei soluții cu privire la consilierii juridici, cu statut de funcționari publici nu creează premisele unei discriminări, în raport de cealaltă categorie de consilieri juridici, cu statut de salariați, întrucât principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii obiective și raționale.
În același sens este, de altfel, și Decizia nr. LXXVIII (78) pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în interesul legii, la data de 5 noiembrie 2007, obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurentul-reclamant SINDICATUL - I împotriva sentinței civile nr. 34, pronunțată de Tribunalul Ialomița la data de 22.01.2009 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale șiCentrul Județean de Plăți și Intervenție pentru Agricultură,ca nefondat.
Admite recursul promovat de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 34, pronunțată de Tribunalul Ialomița la data de 22.01.2009 în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge în totalitate acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
/2 ex. - 16.09.2009
Judecător fond -
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu, Diana Iuliana Pasăre, Diana
