Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 160/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.160/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 6 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și C în numele MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.1323 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 februarie 2008, când părțile au lipsit.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 4 martie 2008, apoi pentru data de 6 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că, la data de 18 aprilie 2007, reclamanta și, în calitate de funcționari publici la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, au formulat acțiune în contencios administrativ, solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice să calculeze și să le plătească următoarele drepturi salariale actualizate cu rata inflației la data plății, respectiv sporul de fidelitate în procent de până la 20 %, calculat la salariul de bază, în funcție de vechimea în funcția de specialitate; asimilarea cu vechimea în specialitate a vechimii pentru perioada lucrată în același domeniu în alte unități; majorarea salariului de bază cu 5%; salariul de merit în procent de 20% aplicat la salariul de bază brut pentru 25 % din numărul de posturi prevăzut în statul de funcții aferent funcționarilor publici; premiul anual egal cu salariul de bază brut din ultima lună calendaristică a anului pentru care se face premierea; decontarea contravalorii transportului cu ocazia plecări în concediu de odihnă; asistență medicală, medicamente și proteze gratuite; concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare; pensie de serviciu în cuantum de 80 % din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării; indemnizația egală cu trei salarii de bază de încadrare lunare brute, impozitată potrivit legii.
Acțiunea reclamantelor a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Covasna, în care instanța a pronunțat sentința civilă nr.1323/13 noiembrie 2007, prin care a dispus următoarele:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și -, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, să calculeze și să plătească drepturile bănești cuvenite și neachitate reclamantelor începând cu data de 1 ianuarie 2005 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv: sporul de fidelitate în procent de până la 20 % din salariul de bază, calculat în raport de vechimea în funcția de specialitate; majorarea salariului de bază cu 5%; indemnizația pentru concediul de odihnă de 30 de zile lucrătoare; premiul anual egal cu salariul de bază brut din ultima lună a anului pentru care se face premierea, sume care vor fi actualizate cu rata inflației, calculată de la scadența fiecărei sume și până la plata efectivă;
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către ordonatorul principal de credite Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție sumele bănești necesare achitării acestor drepturi, care vor fi redistribuite către ordonatorul secundar de credite Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și ordonatorul terțiar de credite Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în vederea achitării acestora către reclamante.
A respins, ca nefondate, capetele de cerere privind asimilarea vechimii din perioadele lucrate în același domeniu în alte unități cu vechimea în specialitate ( petitul 2), salariul de merit în procent de 20 % din salariul de bază brut pentru 25 % din numărul de posturi prevăzut în statul de funcții (petitul 4), decontarea contravalorii transportului cu ocazia plecării în concediu de odihnă (petitul 6), asistență medicală, medicamente și proteze gratuite (petitul 7).
A espins, ca prematur formulate, cererile privind pensia de serviciu și indemnizația egală cu trei salarii de bază de încadrare brute lunare.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
analizării fondului cauzei, a cercetat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin întâmpinare.
Potrivit art.19 coroborat cu art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv: elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetară și ale legilor privind contul general de execuție pe baza prognozelor elaborate de ordonatorii principali de credite, precum și proiectul bugetelor care compun bugetul general consolidat. Ca urmare, Ministerul Economiei și Finanțelor este titular al obligației de efectuare a tuturor demersurilor pentru alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale, sens în care instanța apreciază că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, astfel că excepția urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, prima instanța a apreciat că plata drepturilor salariale datorate trebuie efectuată în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999 republicată.
În privința condițiilor și a elementelor salarizării lunare, a recunoașterii și acordării drepturilor bănești cuvenite, trebuie avute în vedere normele juridice cuprinse în art.29 și urm. din Legea nr.188/1999 republicată, precum și cele ce derivă din cuprinsul Legii nr.50/1996 (în vigoare în perioada la care se referă acțiunea reclamantelor) și ale Legii nr.567/2004, astfel încât reforma în administrația publică aprobată prin nr.HG699/2004, deci inclusiv reforma salarială, urmează a fi privită sub aspectul plăților integrale a drepturilor bănești cuvenite reclamantelor, în raport de prevederile art.35 alin.(1) și (3) și art.40 din nr.OUG92/2004 și în considerarea prevederilor Legii nr.161/2003 și nr.HG1209/2003.
Pe de altă parte, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar art.25 din această normă internațională statuează în mod expres faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Așa fiind, văzând dispozițiile art.40 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, conform căruia reclamantele, în calitate de funcționari publici, beneficiază de drepturile bănești - sporuri și alte drepturi salariale - conform legislației specifice și incidente instituției publice unde își desfășoară activitatea profesională, adică sunt îndreptățite să beneficieze de aceleași drepturi salariale ca și cele ale personalului auxiliar de specialitate din parchetele de pe lângă tribunale.
Astfel fiind, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea reclamantelor, respectiv petitele privind sporul de fidelitate, majorarea salariului de bază cu 5 %, premiul anual și concediul de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, reținând aplicabilitatea prevederilor art.18 alin.(3), art.19 alin.(1) din nr.OG83/2000 pentru modificarea Legii nr.50/1996, ale art.34 alin.(1) din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și ale art.65 alin.(1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.
Celelalte capete de cerere au fost respinse pentru următoarele considerente:
Referitor la salariul de merit (petitul 4), instanța de fond a constatat că în speță nu este aplicabil art.40 din nr.OUG92/2004 de vreme ce prin legea cadru (art.11 din nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005), acest drept este prevăzut și se acordă funcționarilor publici pentru rezultate deosebite obținute în activitate, deci sub aceeași condiție ca și în cazul personalului auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești și parchete. Prevederile art.11 din nr.OUG92/2004 au fost reluate și în art.8 din nr.OUG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 și art. 8 din nr.OUG6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2007.
Cât privește solicitarea privind asimilarea vechimii în specialitate a perioadei lucrate în același domeniu în alte unități (petitul 2), art.93 alin.(3) din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea - pe care s-a întemeiat, în drept, petitul - prevede, limitativ, unitățile cu privire la care constituie vechime în specialitate perioada în care personalul auxiliar de specialitate a exercitat funcții de aceeași natură, și anume Curtea Constituțională și fostele structuri jurisdicționale ale Curții de Conturi. Reclamantele nu au făcut dovada că și-ar fi desfășurat activitatea în vreuna din aceste instituții anterior încadrării la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna. De altfel, acest drept nu este un spor ori un alt drept salarial la care se referă art.40 din nr.OUG92/2004 ci este un beneficiu în favoarea unei categorii de personal - categorie din care reclamantele nu fac parte.
Conform notei depuse la dosar la fila 119, reclamantele au precizat că în perioada 2005 - 2006 nu au efectuat călătorii în timpul concediului de odihnă și nu au avut nevoie de asistență medicală, medicamente și proteze, motiv pentru care s-au respins și petitele 6 (decontarea contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă) și 7 (asistență medicală, medicamente și proteze gratuite).
Cu privire la drepturile solicitate de reclamante prin capetele de cerere 9 și 10 (pensia de serviciu în cuantum de 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării și indemnizația egală cu 3 salarii de bază de încadrare lunare care să se impozitete separat), instanța de fond a apreciat că sunt drepturi viitoare, care se stabilesc la data pensionării, astfel că sunt prematur formulate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal - pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și C pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ambele recurente au solicitat admiterea recursului declarat, în sensul modificării sentinței atacate și respingerii în tot a acțiunii formulate de reclamante.
În recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție se aduc critici, fiind atacată sentința primei instanței prin întemeierea în drept pe prevederile art.304 pct.4 și 9 din Codul d e procedură civilă, solicitând casarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât:
1) Instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, schimbând sistemul de salarizare a funcționarilor publici reglementat de dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, cu sistemul de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor, reglementat de legiuitor conform Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, iar începând cu luna ianuarie 2007 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
În acest sens se arată că în mod nelegal a fost obligat MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție la plata sporurilor și beneficilor care revin personalului auxiliar de specialitate din instanțe și parchete, printr-un act normativ.
Reclamantele au calitatea de funcționari publici, iar drepturile ce li se cuvin sunt reglementate prin Legea nr.188/1999.
În cauză drepturile reclamantelor sunt reglementate prin art.1 și 2 din nr.OUG92/2004, întrucât acestea solicită drepturi bănești pe anul 2005.
Potrivit art.1 alin.3 din ordonanța menționată salariul de bază se stabilește în funcție de nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și în raport cu categoria și, după caz, cu gradul profesional al funcției publice, precum și în raport de nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central și local (art.4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.92/2004).
În concret, acordarea salariului de merit este condiționată de rezultatele deosebite în activitatea desfășurată, în urma aprecierii activității prin evaluare.
Astfel, acordarea acestui drept nu poate fi cenzurată de către instanța de judecată, ea fiind un rezultat al evaluării activității personale a angajatului.
Din acest motiv recurentul a apreciat că instanța de fond a acordat în mod greșit drepturile bănești aferente salariului de merit lunar, de până la 20% din salariul de bază, deoarece legiuitorul a stabilit prin legi speciale condiții diferite de existență a dreptului pentru fiecare categorie de personal în parte.
Prin aceste reglementări s-a urmărit asigurarea unei individualizări a cuantumului salariului ce revine diferiților funcționari publici, în funcție de specificul și complexitatea activității pe care o desfășoară.
OUG nr.92/2004 este o lege de salarizare a funcționarilor publici, având prioritate în aplicare în raport de alte reglementări salariale.
Este adevărat că art.40 din nr.OUG92/2004 prevede faptul că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, însă acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile articolului următor - art.41, potrivit cărora: prevederile nr.OUG92/2004 se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 republicată - cu modificările ulterioare, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.188/1999, salarizarea funcționarilor publici trebuie să respecte principiul sistemului unitar de salarizare (art.21 din Legea nr.188/1999).
În conformitate cu dispozițiile art.3 alin.1 din nr.OG8/2007 - privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la parchete sunt stabilite între limitele minimă-maximă, pe grade sau trepte profesionale, în funcție de pregătirea profesională, de vechimea în specialitate și de nivelul parchetului.
Având în vedere că drepturile salariale ale reclamanților funcționari publici, diferă de drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate din parchete datorită atribuțiilor fiecăruia, a complexității fiecărei funcții, recurentul a solicitat instanței de recurs să constate că aceștia nu pot beneficia de drepturile salariale acordate personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor și anume: spor de fidelitate, majorarea salariului de bază cu 5%, respectiv 7%.
Recurentul a apreciat că reclamantele funcționari publici nu pot pretinde aplicarea unui alt procent, având în vedere că nr.OUG92/2004, când face vorbire în art.40 de alte sporuri sau drepturi salariale, le are în vedere numai pe acelea care nu sunt prevăzute de legea - cadru aplicabilă în materia salarizării funcționarilor publici.
Drepturile acordate de instanța de fond, nu sunt drepturi salariale care să includă examinarea aplicabilității sau inaplicabilității art.40 din nr.OUG92/2004.
Recurenta a susținut că aceste drepturi acordate de instanța de fond prin hotărâre, sunt nelegale, deoarece este evidentă voința legiuitorului, materializată prin promovarea celor două acte normative distincte, de a stabili sistemul de salarizare pe categorii de personal, avându-se în vedere criterii diferite de apreciere, respectiv pentru funcționarii publici este nr.OG6/2007, iar pentru categoria personal auxiliar de specialitatea este nr.OG8/2007.
În esență, recurenta a susținut că drepturile solicitate nu sunt legale, că nu pot fi echivalate sistemele de salarizare ale funcționarilor publici pentru celelalte categorii de personal din sistemul judiciar, cu cel al funcționarilor publici, căci s-ar încălca prevederile art.1 din nr.OG92/2004, deoarece reclamantele au întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art.40 din aceasta, respectiv art.41 din nr.OG6/2007.
2) Un alt motiv de recurs se referă la nelegalitatea sentinței atacate, pentru că a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În acest sens a invocat că nu se poate aplica indicele de inflație, pentru că potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din aceasta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art.29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinația precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Se arată că fondurile Ministerului Public pe anul 2007 au fost aprobate prin Legea nr.486/27.12.2006 și nu cuprinde un capitol distinct pentru plata diferențelor salariale, așa încât nu pot fi plătite sumele acordate prin hotărâre și nici nu se justifică acest lucru.
De asemenea, recurenta a arătat că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, motive pentru care recurentul a apreciat că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
MINISTERUL PUBLIC nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Recurentul a apreciat că aplicarea indicelui de inflație sumelor acordate de instanță prin prezenta hotărâre apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Față de dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâților la plata către reclamante a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, recurentul a apreciat aceste obligații ca neîntemeiate și nejustificate.
În concluzie, recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, respingerea pe fond a acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată.
II. Prin recursul declarat de C pentru și în numele pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, se aduc următoarele critici sentinței atacate nr.1323/13.11.2007 a Tribunalului Covasna:
1) În mod greșit Tribunalul Covasnaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor deoarece nu s-a avut în vedere de instanța de fond faptul că ministrul economiei și finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este și ministrul justiției, potrivit prevederilor art.20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice coroborat cu art.7 din nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, potrivit căruia, cităm: "ministrul justiției este ordonator principal de credite", în consecință Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata unor sume pentru angajații altor instituții".
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților, în speța de față aceste atribuții aparțin Ministerului Justiției, între reclamanta intimată și acesta intervenind un raport de muncă.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției nu există nicio obligație, iar pentru simplu fapt că ordonatorul principal de credite nu a avut în vedere plata sumelor solicitate de către reclamanta intimată, nu poate obliga Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea acestor fonduri izvorâte dintr-un raport de muncă. Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite iar conform art.47 alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
2) Pe fondul pricinii recurenta a susținut că instanța de fond în mod greșit a admis în parte acțiunea respectiv petitele privind sporul de fidelitate, majorarea salariului de bază cu 5%, premiul anual și concediul de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină admiterea capetelor de cerere privind sporul de fidelitate, majorările salariale cu 5%, premiul anual și concediul de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
Instanța de fond a admis în partea acțiunea, pe motivul că se cuvin aceste drepturi în baza art.40 din nr.OUG92/2004, dar nu a avut în vedere prevederile art.41 din aceeași ordonanță care prevede "prezenta ordonanță de urgență se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 republicată cu modificările ulterioare, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar".
Salarizarea intimaților se face conform prevederilor nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 care prevede expres și limitativ sporurile și indemnizațiile aplicabile funcționarilor publici printre care nu se regăsesc cele solicitate de intimați.
Astfel, prevederile art.40 din nr.OUG92/2004 trebuia coroborat cu dispozițiile art.41 din același act normativ precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Actul normativ privind salarizarea funcționarilor publici, aplicabil și intimaților, se aplică personalului bugetar și astfel trebuie să respecte sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească data pentru care le acordă.
Față de criticile aduse și argumentele prezentate recurenta C, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și respingerea cererilor reclamantelor.
În drept și-a întemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a invocat încălcarea prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997 privind plata taxelor judiciare de timbru, ca fiind scutită de la aceste taxe pentru recursul declarat și a solicitat judecata în lipsă.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr.1323/13.11.2007 atacată, pronunțată de Tribunalul Covasna, raportat la criticile formulate de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și C în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, constată recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente:
În ce privește criticile aduse de ambele recurente pe fondul cauzei, în baza art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, privind nelegalitatea acordării acelor sporuri, acțiunea fiind în parte admisă.
Curtea, constată că în cauză reclamantele au calitatea de funcționari publici și desfășoară activitatea la o instituție unde își desfășoară activitatea magistrați și personal auxiliar de specialitate.
Potrivit Legii nr.188/1999 funcționarii publici beneficiază de anumite drepturi salariale.
Dar, în cauză reclamantele beneficiază și de aplicarea dispozițiilor Legii nr.567/2002 privind drepturile personalului auxiliar din instanțe, respectiv le sunt aplicabile atât prevederile nr.OG6/2007, cât și nr.OUG8/2007.
Verificând textele invocate de recurentă ca temei de drepturi salariale, și verificând cererile reclamantelor, așa cum le-au fost admise unele petite prin hotărârea atacată, se reține că în mod corect a hotărât instanța de fond dispunând admiterea în parte a acțiunii reclamantelor, tocmai pentru a nu se crea un regim discriminatoriu și pentru a realiza stimularea funcționarilor publici ce desfășoară activități în instanțe sau parchetele de pe lângă instanțe.
Așa fiind, se vor înlătura aceste critici ca neîntemeiate apreciind că nu și-a depășit atribuțiile instanței și că nu este vorba de o schimbare a sistemului de salarizare, ci doar de aplicarea prevederilor legale speciale cu cele specifice activității și locului de muncă ca funcționari publici.
Ca atare, se vor înlătura ca neîntemeiate atât prima critică din recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție cât și critica pe fond din recursul C în numele Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ce privește critica adusă de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în sensul că instanța de fond în mod nelegal a obligat pârâtele să acorde sumele respectiv actualizarea cu indicele de inflație, instanța reține că:
Prin neîncasarea la timpul respectiv a tuturor drepturilor salariale (sporuri, prime ) conform legii, reclamantele au fost prejudiciate în drepturile lor salariale, având în vedere că în timp leul s-a devalorizat (din 2005 - prezent), iar actualizarea sumelor cu indicele de inflație reprezintă o măsură de recuperare și acoperire a prejudiciului suferit. Astfel, încât în drept actualizarea la indicele de inflație este în mod unitar acordată de instanțele de judecată atunci când se dispune plata unor sume de bani, iar în drept sunt aplicabile prevederile art.998, 1082-1084 Cod civil.
Faptul invocat de recurentă că în legea bugetului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu sunt cuprinse fonduri alocate pentru astfel de cheltuieli și că "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială" că toate cheltuielile au destinație precisă și limitată și angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate potrivit prevederilor Legea nr.500/2002, nu pot fi reținute și nu sunt de natură să conducă la neacordarea drepturilor respective, câtă vreme prin dispozițiile legale menționate în considerentele hotărârii de fond aceste drepturi li se cuvin funcționarilor publici.
Aspectul criticat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în sensul că prin admiterea în parte a acțiunii și acordarea acestor drepturi, instituției recurente i s-a pus o obligație imposibilă și că prin hotărârea dată și dispoziția acesteia, apar ca un mijloc de constrângere, și reprezintă pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată, nu pot fi reținute ca justificate, deoarece hotărârea judecătorească dacă se respectă nu reprezintă niciun mijloc de constrângere și nicio amenințare pentru debitor.
De asemenea, nu se poate reține nici susținerea recurentei, în sensul să pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamante, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică, deoarece este unanim recunoscut în practica judiciară că pentru acoperirea integrală a prejudiciului se acordă indicele de inflație conform art.1082-1084 Cod civil.
Așa fiind instanța va înlătura criticile de fond aduse de ambele recurente hotărârii atacate.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța constată că în mod corect a soluționat această excepție instanța de fond, și că în calitatea sa de gestionar al fondurilor din bugetul statului, are obligația să alimenteze cu fondurile necesare celelalte ministere și instituții bugetare pentru plata drepturilor bănești legale.
Ca atare această critică va fi înlăturată precum și susținerea recurentei C, că întrucât nu există raporturi de serviciu între reclamante și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta nu poate fi obligat la virarea acestor sume în bugetul Ministerului Public.
Este irelevant faptul că reclamantele nu sunt funcționari publici la instituțiile din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece acest minister este gestionarul sumelor întregului buget de stat, care la rândul său, alocă fondurile necesare celorlalte ministere pentru plata drepturilor salariale.
În concluzie, toate criticile formulate prin cele două recursuri declarate în cauză vor fi înlăturate, constatând că sunt neîntemeiate.
Se constată că recursurile sunt neîntemeiate, iar în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respinse ca nefondate, menținând sentința civilă a Tribunalului Covasna ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE, cu sediul în B, B-dul. - nr.14, sector 5, și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, reprezentat de C, cu sediul în G,-, județ. C, împotriva sentinței civile nr.1323/13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red.: /11.03.2008
Tehnored.: / 13.03.2008 /- 2 ex -
Judecător fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
