Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 160/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.160/R
Ședința publică din 04 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul Sindicatul "" al Funcționarilor Publici în numele reclamanților, Tot, Costuț, A, G, HG, S, Sindicatul "" al Funcționarilor Publici și al Personalului Contractual din Cadrul DGASPC A, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, Consiliul Județean A și împotriva sentinței civile nr.763/12.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, pentru litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat - pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al reclamanților recurenți susține că cererea personalului contractual a fost disjunsă, formându-se un nou dosar, care a fost soluționat de către tribunalul. Arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat -, în reprezentarea reclamanților recurenți, solicită admiterea recursului pentru motivele invocate, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Reiterează pe scurt motivele de recurs și depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr-, reclamantul Sindicatul "" al Funcționarilor Publici în numele reclamanților, Tot, Costuț, A, G, HG, S, Sindicatul "" al Funcționarilor Publici și al Personalului Contractual din Cadrul DGASPC Aac hemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, Consiliul Județean A și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la respectarea și punerea în aplicare a Acordului- contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A; la actualizarea tuturor contractelor individuale de muncă, respectiv a actelor administrative de numire ale reclamanților potrivit contractelor colective sus menționate, cu indicarea acestor două contracte colective ce reglementează condițiile de muncă ale salariaților reclamanți; obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești prevăzute în art. 61 alin. 1 lit. g, h, i, j și alin. 3 din Acordul colectiv de muncă, reprezentând spor de fidelitate, spor de confidențialitate, spor pentru risc profesional rezultat din activitatea desfășurată, spor de subsol, spor de mobilitate; obligarea pârâților la actualizarea sumelor reprezentând sporurile antemenționate cu coeficienții ratei inflației, de la data scadenței fiecărei sume și până la data efectuării plății; obligarea pârâtei DGASPC A la consemnarea în carnetele de muncă ale reclamanților a sporurilor solicitate; obligarea pârâților la alocarea, calcularea retroactivă și plata actualizată a drepturilor bănești din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007 - 2009, începând cu data înregistrării Contractului Colectiv de Muncă, respectiv începând cu data de 26.11.2007.
Prin Încheierea de ședință din data de 10.02.2009, după repunerea cauzei pe rol, instanța a pus în discuția părților competența funcțională a completului de contencios administrativ și fiscal de a soluționa cauza cu privire la reclamanții:, -, VIDRA, -, SEVICIU, BISORCA -, N, G, G, -, -, -, -, CIRTI, -, G, GRETA, -, -, G, G, HOJDA, HOJDA, G, -, BATINA, G, -, -, TEREI, -, LASCUT, -, -, N, -, -, -, -, N, -, și intervenienta () care sunt angajați cu contract de muncă, cauza fiind disjunsă cu privire la aceștia și transpusă completului de muncă și asigurări sociale, spre competentă soluționare.
Prin precizarea de acțiune formulată (fila 295 dosar), depusă la dosar în ședința publică din data de 10.03.2009 reclamanții solicită:
- obligarea pârâților la respectarea și punerea în aplicare a Acordului - contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului A nr. 7904/21.03.2007 și înregistrat la.F - Direcția de Muncă Solidaritate Socială și familie Arad sub nr. 2413/19.04.2007 și a Contractului Colectiv de Muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007 -2009;
- obligarea pârâților la alocarea, calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând: spor de fidelitate, spor de confidențialitate; spor pentru risc profesional; spor de subsol; spor de stres; indemnizație pentru igienă și sănătate;
- obligarea pârâților la alocarea, calcularea retroactivă și plata actualizată a drepturilor bănești din Contractul colectiv de muncă, respectiv: un salariu de bază pentru nașterea fiecărui copil; o indemnizație egală cu cel puțin dublul salariului de bază avut în ultima lună de activitate în cazul salariaților care se pensionează pentru limită de vârstă; indemnizație de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzător funcției; spor de 200% din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale; tichete de masă; suportarea de către angajator a contravalorii; suportarea de către angajator a contravalorii deplasării salariaților cu mijloace de transport în comun, în interes de serviciu, începând cu data semnării Contractului colectiv de muncă și până la încetarea Contractului colectiv de muncă;
- obligarea pârâților la actualizarea sumelor și consemnarea în carnetele de muncă ale reclamanților a sporurilor solicitate, retroactiv începând cu data de 19.04.2007, respectiv începând cu data de 26.11.2007 și în continuare, până la încetarea contractelor colective de muncă.
Prin sentința civila nr.763/12.05.2009 Tribunalul Arada respins acțiunea reclamanților.
In motivare a reținut ca ă excepția lipsei calității procesual active a reclamantului este neîntemeiată și a respins-
Se retine ca potrivit art. 28 din Legea nr. 54/2003, "organizările sindicale pot reprezenta în justiție interesele membrilor săi și apără drepturile membrilor lor în fața instanțelor judecătorești prin apărători proprii sau aleși"dispune în continuare art. 28 alin. 2 din aceeași lege.
Cu privire la aspectele invocate de către reclamantele, și, instanța constată că acestea nu figurează printre reclamanții funcționari publici în numele cărora Sindicatul "" a formulat acțiunea.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Județean A este neîntemeiată și a fost respinsa.
Se face mențiunea ca potrivit Hotărârii nr. 159/19.11.2004 a Consiliului Județean, "În exercitarea atribuțiilor prevăzute, Consiliul județean asigură potrivit competenței sale cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes județean privind serviciile sociale pentru protecția consiliului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a tuturor persoanelor aflate în nevoie socială",întrucât așa cum arată și pârâtul, potrivit HG nr. 1434/2004 în art. 1 alin. 3 se prevede "Structura organizatorică, minimul de personal și bugetul Direcției sociale, se aprobă prin hotărâre a Consiliului județean care îndeplinește printre atribuțiile principale și cea de la lit. "S", respectiv de a aproba statul de funcții, premierea și sporurile care se acordă la salariul personalului Direcției sociale, cu încadrarea în resursele financiare alocate în condițiile legii".
Se retine că reclamanții sunt încadrați ca funcționari publici la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Funcționarii publici sunt retribuiți conform Legii nr. 188/1999 modificată prin Legea nr. 251/ 2007 și potrivit sistemului de salarizare reglementat de dispozițiile OG nr. 6/2007.
Instanța a menționat că funcționarii publici, în baza raportului de serviciu cu autoritatea publică angajatoare beneficiază pentru activitatea prestată de un salariu potrivit disp. art. 31 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Se arata in considerente ca in acord cu art. 31 din legea menționată veniturile acestora constau în salariul de bază plus un spor de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ca atare, aceste drepturi salariale, respectiv suplimente specifice care apar în plus în structura veniturilor funcționari publici cu statut legal ce li se cuvin, față de veniturile salariaților contractuali care se stabilesc prin negociere, sunt stabilite potrivit disp. art. 30 alin. 3 din Legea 188/1999 republicată și se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Or, din această perspectivă instanța apreciază că prevederile art. 61 alin. 1 pct."g". "h", "i", "J", de care s-au prevat reclamanții în acțiunea formulată, nu pot produce față de aceștia efectele preconizate prin demersul judiciar inițiat, întrucât potrivit dispozițiilor imperative ale art. 12 alin. 1 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, precum în cauză.
Se mai arata de către instanța ca in acord cu cele statuate la art. 7 din aceeași lege, numai contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea pârâților, or salariile funcționarilor publici se suportă din fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal și de la bugetul local, iar dispozițiile legale în materia salarizării funcționarilor publici cu statut legal, sunt dispoziții speciale cu caracter imperativ care derogă de la dispozițiile generale, sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot face obiectul negocierilor la încheierea contractelor colective de muncă și tocmai de aceea nu pot fi incidente în cauza de față la prevederile art. 61 din contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007 - 2009 și nici alin. 3 din Acordul Contract Colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, câtă vreme acestea au un caracter general și nu pot înfrânge dispozițiile speciale deja enunțate ce se circumscriu art. 30, 31 din Legea nr. 188/1999 modificată.
De altfel, prin chiar art. 26 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială se prevede că drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, potrivit legii.
După cum în cap. IV din același contract colectiv la art. 87, sindicatele și patronatul au prevăzut în mod expres că:" în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială, personalului din unitățile de asistență socială, indiferent de sursa de finanțare, părțile contractante vor purta negocieri pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de salariați și a surselor de constituire, înainte de adoptarea legii bugetului de stat consolidat sau a rectificării bugetului de stat, cu respectarea legislației în vigoare".
Iar în Anexa 4 litera "N" din Contractul colectiv de muncă la nivelul unității ( fila 73 dosar) se precizează că " dispozițiile prezentului contract individual de muncă se completează cu dispozițiile Legii nr. 53/2003 Codul muncii ".
Nu în ultimul rând și Codul muncii stabilește cu valoare de principiu la art. 157 alin. 2, că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale respective.
Așadar, rezultă fără nici un echivoc că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale, astfel că acordarea unor sporuri salariale solicitate de către reclamanți, care nu sunt prevăzute de către legiuitor în norma legală reglementată de OG nr. 6/2007 ar reprezenta o încălcare flagrantă a prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora:" Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice".
Pentru identitate de rațiune, nu este întemeiat nici petitul din cererea introductivă privitor la obligarea pârâtei la actualizarea actelor administrative de numire ale reclamanților, precum și alocarea, calcularea retroactivă și plata actualizată a drepturilor bănești prev. de art. 88 alin. 2 lit. c din contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007 -2009, care nu se regăsesc în Acord - contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate de către DGASPC A, începând cu data de 26.11.2007.
Instanța a dat eficiență Deciziei nr. 820/2008 Curții Constituționale care a statuat că" instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să respingă aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Sindicatul "" al Funcționarilor Publici în numele reclamanților, Tot, Costuț, A, G, HG, S, Sindicatul "" al Funcționarilor Publici și al Personalului Contractual din Cadrul DGASPC A, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței si admiterea acțiunii formulate.
In motivare, se arata ca rima p. instanță a reținut că sporurile solicitate de subsemnații nu sunt prevăzute în OG 6/2007, ceea ce nu ne-ar îndreptăți la recunoașterea lor, însă, ignoră dispoziții din cuprinsul aceleiași OG 6/2007, în sensul că, raportat la drepturile salariale de care pot beneficia funcționarii publici, în general, și cei care sunt angajați în cadrul unităților de asistență socială, în cazul de față, Ordonanța nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici la art. 41 prevede că funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Se învederează ca deși OG 6/2007 nu prevede sporurile solicitate de subsemnații, în schimb stipulează clar că subsemnații, funcționari publici, beneficiem de sporuri sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Mai mult, în susținerea acestor prevederi stau și dispozițiile HG. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din instituțiile bugetare care la art. 1 stipulează că "Salarizarea personalului din unitățile bugetare se face ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate: unități de învățământ, unități de cercetare științifică fundamentală și avansată și de proiectare, unități de informatică, unități sanitare și de asistență socială, unități de cultură, unități de sport, precum și alte unități finanțate de la bugetul public național".
Se menționează ca art. 117 din Legea 188/1999, invocat de prima instanță, din contră întărește prevederile mai sus arătate, atunci când se referă la legislația specifică funcției publice, legislație din care face parte art. 41 din OG 6/2007 sau art. 1 din HG 281/1993.
Așadar, neprevederea expresă a unor sporuri sau drepturi salariale în cuprinsul OG 6/2007, nu înseamnă "o încălcare flagrantă" a disp. art. 117 din 188/1999 și potrivit aceluiași raționament legislația specifică funcției publice (art. 41 din OG 6/2007 sau art. 1 din HG 281/1993) ne conferă dreptul de a beneficia de o serie de sporuri în afara celor prevăzute expres în OG 6/2007, fapt pentru care, în cazul subsemnaților (funcționari publici într-o unitate de asistență socială), dispozițiile legii 188/1999 se completeză cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale.
În aceeași ordine de idei, pronunțând o astfel de soluție, prima instanță ignoră cu desăvârșire prevederile imperative ale legislației muncii, considerând că nu se impune respectarea și punerea în aplicare de către pârâți, a Acordului - contract colectiv de muncă încheiat la nivel de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, și a Contractului Colectiv de Muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007 2009, cu toate că, potrivit art. 243 din Legea 53/2003 modificată ( Codul Muncii ): "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți (al. 1) iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta " (al. 2) iar potrivit art 40, al. 2, lit. c, din Legea 53/2003 modificată ( Codul Muncii ), angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: să acorde salariaților, toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
De asemenea, sunt ignorate, de către prima instanță, prevederile Legii nr, 130/1996 republicată privind contractul colectiv de muncă, care la al. 2 prevede: "contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților,situație perfect aplicabilă în speță. Mai mult, au fost respectate atât condițiile generale pentru valabilitatea unui act, prevăzute de Codul Civil, cât și cele particulare, obligatorii în cazul contractelor colective de muncă, respectiv înregistrarea la Ministerul Muncii și publicarea în Monitorul Oficial al României (Legea 130/1996 republicată).
Reiterează faptul că alocarea, calcularea și plata către reclamanți, a drepturilor bănești prevăzute în art. 61 al. 1 lit. g, h, i, j și art. 65 din Acordul-contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de Direcție Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, nr. 7904/21.03.2007, reprezentând o serie de sporuri, respectiv sporul de confidențialitate, sporul de fidelitate, sporul pentru risc profesional, sporul de subsol și indemnizația de igienă, nu este altceva decât urmarea firească a respectării și punerii în aplicare de către pârâți a acestui acord-contract.
Menționează de asemenea că, potrivit art. 3 al. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată " colectivă, la nivel de unitate, este obligatorie, cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de 21 de salariați", potrivit art. 8 al. 4, "La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal" iar conform art. 12 al. 1, " Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale ".
Se învederează ca nici unul dintre aceste sporuri nu face obiectul unor
prevederi speciale, în care, pentru cei ce lucrează în domeniul asistenței sociale și
protecției copilului, să fie prevăzute aceste sporuri.
Articolul 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 republicată, susține și el această prevedere, stipulând: "Contractele colective de munca nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior" fiind un argument în plus în ceea ce privește complementaritatea celor două contracte colective.
Cu privire la actualizarea sumelor reprezentând sporurile cerute (sume fixe sau procent din salariul de baza) cu coeficienții ratei inflației, de la data scadenței fiecărei sume și până la data efectuării plății, arătăm că acest capăt de cerere își are argumentul în deprecierea continuă a monedei naționale, iar consemnarea în carnetele de muncă ale reclamanților (funcționari publici) a sporurilor solicitate, retroactiv începând cu data de 19.04.2007 și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu, respectiv a contractului de muncă asigură, conform cerințelor legale, drepturile pe termen ale salariaților, inclusiv în ceea ce privește protecția pensionarilor.
Legal citat, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a depus întâmpinare prin care invocă și susține excepția puterii de lucru judecat în prezenta cauză față de reclamanții, privind solicitările de a se acorda sporurile prevăzute de art.61 din Acordul-contract colectiv de muncă la nivel de unitate. Se menționează ca pretențiile reclamanților,...,. privind acordarea sporurilor prevăzute la art.61 din Acordul-contract colectiv de muncă la nivel de unitate, a făcut obiectul dosarului nr-. Tribunalul Arad -secția contencios administrativ pronunțându-se prin sentința civilă nr.937/24.11.2008 iar Curtea de Apel Timișoaraa menținut soluția dată de prima instanță cu privire la amintitele pretenții prin Decizia civilă nr.628/23.04.2009, cauza fiind soluționată în mod irevocabil prin respingerea pretențiilor privind sporurile prevăzute la art.61 din Acordul-contract colectiv de muncă la nivel de unitate 2007-2009 și cărui durată a fost prelungită prin act adițional până în 2010. Identitatea de părți, de obiect și de cauză este evidentă, fiind întrunite, elementele prevăzute art. 1201 Cod civil.
Instanța de fond în mod temeinic a reținut că reclamanții din prezenta cauză fac parte din personalul funcționari publici din cadrul instituției noastre, astfel că în privința drepturilor salariale se1aplică regimuri juridice diferite. De asemenea regimul juridic de drept comun aplicabil funcționarilor publici prezintă numeroase particularități, cea mai importantă derivând din actul de investire într-o funcție publică.
Se arata ca Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, constituie dreptul comun pentru toate categoriile de funcționari publici.
De asemenea instanța de fond întemeiat a reținut că funcționarii publici. în baza raportului de serviciu cu autoritatea publică angajatoare beneficiază pentru activitatea prestată de un salariu potrivit dispozițiilor art.31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată.
Ca atare, aceste drepturi salariale ce se cuvin funcționarilor publici sunt stabilite potrivit art.31 alin.(3) din Legea nr. 188/1999 republicată și se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Este întemeiată reținerea instanței de fond, că prevederile din Contractul colectiv de muncă de care s-au prevalat reclamanții în acțiunea formulată, nu pot produce față de acestea efectele preconizate prin demersul judiciar inițiat, întrucât potrivit dispozițiilor imperative ale art. 12 alin.(l) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, precum în cauză.
Instanța de fond a reținut justificat, că în acord cu cele statuate la art.7 din aceeași lege, numai contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, or salariile funcționarilor publici se suportă din fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal și de la bugetul local, iar dispozițiile legale în materia salarizării funcționarilor publici cu statut legal, sunt dispoziții speciale cu caracter imperativ care derogă de la dispozițiile generale, fiind de srictă interpretare și aplicare și nu pot face obiectul negocierilor la încheierea contractelor colective de muncă și tocmai de aceea nu pot fi incidente în prezenta cauză prevederile care fac referire la diferite sporuri cuprinse în Acordul-contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A nr.7904/21.03.2007 precum și a Contractului Colectiv de Muncă la nivelul unităților de asistentă socială pe perioada 2007-2009 nr.591/16/26.11.2007, câtă vreme acestea au un caracter general și nu pot înfrânge dispozițiile speciale deja enunțate ce se circumscriu art.31 din Legea nr.188/1999 republicată.
De asemenea considerăm că prima instanță prin soluția dată a ținut cont de prevederile art.969 cod civil care dă putere de lege convențiilor "legal făcute", apreciind că aplicarea prevederilor prevăzute în cele două contracte de care se prevalează recurenta-reclamantă ar încălca legislația în vigoare.
Nu în ultimul rând și Codul muncii stabilește cu valoare de principiu la art. 157 alin.(2). că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, se stabilește prin lege, cu consultarea sindicatelor respective.
Ca atare, rezultă că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute, în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
Astfel, sistemul de salarizare a funcționarilor publici reglementat de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.6/2007 cu modificările ulterioare, nu au prevăzute, pentru funcționarii publici acordarea sporurilor pe care le solicită reclamanta și nici cuantumul unor asemenea sporuri.
Așadar, stabilirea prin negociere a unor sporuri salariale, neprevăzute de lege, nu este compatibilă cu statutul și sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici.
apreciază ca raportarea pretențiilor recurentei la dispozițiile art.40 alin.(2) lit.c) din Codul muncii, reclamanții fiind funcționari publici. Și dacă ar fi aplicabil Codul muncii față de obiectul prezentei cauze, este evident că referirea la salarizarea potrivit contractelor colective de muncă se face în situațiile în care nu se încalcă legea. In speță am arătat cărui sistem de salarizare sunt supuși reclamanții.
Examinând recursul de fata, prin raportare la motivele invocate, precum si sub toate aspectele conform art.304 ind. 1 Cod proc civ, Curtea constată următoarele:
Reclamanții sunt încadrați ca funcționari publici la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Reclamanții au perfectat la data de 21.03.2007 cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Acordul - Contract colectiv de muncă înregistrat sub nr. 7904/21.03.2007 la direcție și înregistrat la. Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Arad sub nr. 2413/19.04.2007, prin care s-au stabilit relațiile de serviciu și muncă de natură să asigure protecția socială a salariaților, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă ori evitarea declanșării grevelor, iar potrivit art.61 s-a stipulat în contract dreptul salariaților de a beneficia de o serie de sporuri dintre care unele s-au acordat, însă cele solicitate în prezenta speță nu au fost acordate nici până în prezent.
Curtea constata ca salarizarea funcționarilor publici este reglementata conform Legii nr. 188/1999 modificată prin Legea nr. 251/ 2007 si dispozițiilor OG nr. 6/2007.
Astfel fiind, in acord cu prevederile art. 31 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată funcționarii publici, în baza raportului de serviciu cu autoritatea publică angajatoare beneficiază pentru activitatea prestată de un salariu compus din salariul de bază plus un spor de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ca atare, aceste drepturi salariale, respectiv suplimente specifice care apar în plus în structura veniturilor funcționari publici cu statut legal ce li se cuvin, față de veniturile salariaților contractuali care se stabilesc prin negociere, sunt stabilite potrivit disp. art. 30 alin. 3 din Legea 188/1999 republicată și se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Este adevărat că potrivit art.29 (1) din Legea nr.188/1999 republicată și modificată, dreptul la asociere sindicală este garantat funcționarilor publici și ca urmare prevederile Legii nr.130/1996, art.241 Codul Muncii, clauzele Contractului colectiv de muncă sunt aplicabile și membrilor de sindicat, funcționari publici, dar cu derogările prevăzute în cuprinsul acestora.
Aceasta soluție se bazează pe prevederile legale incidente in cauza si anume prin art.12 (1) din Legea nr.130/1996 se interzice ca în contractele de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor bugetari să se negocieze clauza referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, ori funcționarii publici sunt salarizați conform nr.OG6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici. De altfel, prin chiar art. 26 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială se prevede că drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, potrivit legii.
După cum am menționat mai sus, in considerentele deciziei, salarizarea funcționarilor publici este reglementată prin legi speciale, respectiv nr.OG6/2007, astfel ca drepturile salariale ale acestora nu pot face obiectul clauzelor negociate prin Contractele colective de muncă, astfel că nici prevederile art.40 (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nu sunt aplicabile funcționarilor publici, respectiv reclamanților, de aceste prevederi putând beneficia personalul administrativ încadrat în baza unui contract de muncă, în funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare.
Astfel fiind, menționam ca in acord cu dispozițiile art. 72 din Legea nr.188/1999 " Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:
a) constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă;
b) sănătatea și securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecționarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale".
Prin urmare, funcționarii publici, neavând statut de salariați, se bucura de drepturile prevăzute in legea nr.188/1999 si au posibilitatea de a perfecta acorduri insa obiectul acestor acorduri este strict si limitativ prevăzut de legiuitor la masurile mai sus menționate. unor drepturi salariale nu poate face obiectul acestor acorduri.
În același sens este si opinia exprimată de către Înalta Curte de Casație și Justiție in diferite decizii pronunțate, instanța suprema reținând ca funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât n u au calitate de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Totodată Curtea constata ca susținerile reclamanților privind discriminarea nu pot fi reținute in condițiile in care prin decizia Curții Constituționale 1325/4.12.2008 s-a reținut ca prevederile OG 137/2000 pentru prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale in măsura in care din acestea se desprinde interesul ca instanțele judecătorești au competenta sa anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând ca sunt discriminatorii si sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
In motivarea deciziei Curții Constituționale se arata ca prev OG 137/2000 contravin disp.art.1 al.4 Constituția Romanii privind principiul separației puterilor si art. 61 al.1 potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii deoarece numai Parlamentul si prin delegare legislativa si Guvernul au competenta de a institui, modifica sau abroga norme juridice de aplicare generala iar instanțele judecătorești au misiunea constituționala de a realiza justiția adică de a soluționa aplicând legea,litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.
Sporurile cuvenite funcționarilor publici sunt prevăzute în sistemul de salarizare aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale, astfel că acordarea unor sporuri salariale solicitate de către reclamanți, care nu sunt prevăzute de către legiuitor în norma legală reglementată de OG nr. 6/2007 ar reprezenta o încălcare flagrantă a prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora: " Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice".
Reținând cele expuse, văzând si dispozițiile legale invocate, Curtea va respinge recursul formulat ca fiind neîntemeiat.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul Sindicatul "" al Funcționarilor Publici în numele reclamanților, Tot, Costuț, A, G, HG, S, Sindicatul "" al Funcționarilor Publici și al Personalului Contractual din Cadrul DGASPC A, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A, Consiliul Județean A și împotriva sentinței civile nr.763/12.05.2009.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.DD/15.02.2010
Tehnored.MM/2 ex/15.02.2010
Instanță fond:
Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
