Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 162/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 162
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, în reprezentarea COMISIEI DE CONSTATARE A CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că reclamantul a depus la data de 06.01.2010, prin serviciul "registratură", note scrise pentru termenul de astăzi.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților de la dezbateri, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin plângerea înregistrată la data de 13 noiembrie 2008, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTITIEI, în reprezentarea COMISIEI PENTRU CONSTATAREA CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA, anularea Deciziei nr. 209/02.10.2008 a acesteia din urmă și acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, precum și obligarea Comisiei la eliberarea unui certificat în acest sens.
În motivarea cererii sale, reclamantul a învederat instanței că, prin cererea sa, depusă la 8 septembrie 2008, a prezentat documente din dosarul său politic, iar la data de 9 noiembrie 2008 primit soluția respingerii unei cereri nr. 209/2006, cerere care nu corespunde realității în sensul că până la data de 8 septembrie 2008 nu s-a adresat pârâtei, iar pe fond numiții Vazul- și nu sunt bunicii săi.
Consideră că, prin actele depuse atât la comisie cât și în fața instanței, face pe deplin dovada acaestei calități.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 5 mai 2009, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a arătat că cererea reclamantul a fost soluționată prin decizia pronunțată în dosarul nr. 209/2008 din data de 2 octombrie 2008, în sensul respingerii cererii ca tardiv introdusă, în condițiile în care, potrivit art. 2 din Legea nr. 173/2006, cererea trebuie depusă până cel mai târziu la 27 noiembrie 2006.
Analizând acțiunea reclamantul prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea o apreciază ca nefondată, pentru următoarele considerente:
1. Instanța apreciază că, în raport de actul comunicat reclamantului, se impun câteva precizări.
Astfel, din materialul dosarului rezultă că reclamantului i-a fost comunicată, din eroare, decizia pronunțată de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența în dosarul nr. 209/2006 ( 7 dosar tribunal), în loc să-i fie comunicată decizia pronunțată în dosarul nr. 209/2008, care îl privea pe acesta.
În condițiile în care reclamantul a contestat decizia pronunțată în 2 octombrie 2008, în dosar nr. 209/2008, adică decizia care privea cererea sa, instanța s-a considerat legal investită.
În considerarea acestei erori însă, a pus în vedere pârâtului să depună la dosar decizia contestată în prezenta cauză și documentația pe care aceasta s-a fundamentat, acestea fiind comunicate și reclamantului.
2. În raport de soluția adoptată de comisie, aceea de respingere ca tardivă a cererii reclamantului, instanța va analiza decizia din această perspectivă.
Starea de fapt este necontestată în cauză, cererea reclamantului fiind formulată în data de 8 septembrie 2008, anterior acesta neadresând comisiei vreo altă cerere, după cum indică reclamantul însuși în cererea de chemare în judecată.
3. Potrivit disp. art. 5 din OUG nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, precum și persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, cererea pentru recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă "poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv ori de o asociație având drept scop promovarea drepturilor victimelor represiunii comuniste,în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
Termenul limită până la care se puteau formula astfel de cereri a fost, prin urmare, data de 30 decembrie 2000.
Art. 5 al ordonanței a făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțându-se, prin mai multe decizii, în sensul conformității instituirii acestui termen cu prevederile constituționale.
Astfel, prin Deciziile nr. 466/2005, nr. 34/2006, nr. 114/2006, nr. 601/2006, Curtea Constituțională a reținut următoarele: "Instituirea unui termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv își poate exercita prerogativa conferită de lege nu contravine principiului egalității în drepturi, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil același tratament juridic, fără privilegii și fără discriminări. Principiul egalității în drepturi presupune aplicarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situații identice și impune, totodată, reguli diferite pentru persoane care se află în situații deosebite. Or, instituirea unui termen în cadrul căruia se poate valorifica un drept nu poate crea o stare de inegalitate, de discriminare între persoanele aflate în aceeași situație, atât timp cât acestea acționează în concordanță și cu respectarea dispozițiilor legii. Imposibilitatea exercitării dreptului are natura unei sancțiuni legale, fiind o consecință firească a nerespectării normelor juridice aplicabile".
"Recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă și, ca urmare a recunoașterii acestei calități, acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 214/1999, nu pot avea loc sine die, stabilirea unui termen pentru exercitarea acestui drept fiind necesară pentru instituirea și menținerea stabilității și securității raporturilor juridice civile și a ordinii de drept, specifice unui stat democratic. Lipsa de diligență a titularului dreptului nu se poate constitui într-un argument pentru a susține încălcarea principiului nediscriminării între persoanele care își exercită dreptul subiectiv în limitele termenului prescris și cele care, neglijând prevederile legale, sunt în situația de a fi pierdut posibilitatea exercitării dreptului".
4. Ulterior, prinLegea nr. 173/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, mai exact prin art. 2 al acesteia, s-a acordat un nou termen de 6 luni de la intrarea ei în vigoare pentru depunerea cererilor pentru recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
Potrivit acestui text, "Se acordăun termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acestora, soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv pot depune cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă".
Termenul de 6 luni instituit de noua lege a expirat la sfârșitul zilei de 24 noiembrie 2007.
Acest text, al art. 2 din legea nr. 173/2006, a făcut la rândul său obiectul controlului de constituționalitate, soldat cu respingerea ca nefondate a excepțiile de neconstituționalitate.
Astfel, prin Deciziile nr. 940/2008, nr. 1056/2008, nr. 343/2009, respectiv nr. 663/2009, Curtea a reținut aceleași considerente redate mai sus, făcând trimitere la deciziile anterioare ale Curții privind termenul de decădere instituit de art. 5 al ordonanței.
5. În lumina celor ce preced, Curtea apreciază ca justă concluzia Comisiei privind tardivitatea cererii reclamantului, depusă la 8 septembrie 2008, în condițiile în care termenul expirase la sfârșitul zilei de 24 noiembrie 2006, astfel că - în baza art. 6 alin. 2 din OUG nr. 214/1999 - va respinge ca neîntemeiată prezenta plângere.
În raport de soluția comisiei, menținută de instanță, nu se impune analizarea aspectelor de fond ale cererii și documentației reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de reclamantul ,. în mun. B,-, - 127, scara 1, etaj 2,. 14, sector 5, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, în reprezentarea COMISIEI DE CONSTATARE A CALITĂȚII DE LUPTĂTOR ÎN REZISTENȚA, cu sediul în mun. B,-, sector 5.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
