Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1623/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1623
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 2359 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru contestatoarea și consilier juridic pentru intimata
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează nedepunerea motivelor contestației în anulare.
Avocat pentru contestatoarea depune motivele contestației în anulare.
Se comunică o copie a motivelor contestației în anulare reprezentantului intimatei, care solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru observarea acestora.
Apărătorul contestatoarei, avocat, nu se opune.
Instanța admite cererea și lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului intimatei să observe motivele contestației în anulare.
La a doua strigare se prezintă avocat pentru contestatoarea și consilier juridic pentru intimata
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților.
Avocat pentru contestatoarea susține că își întemeiază contestația pe prevederile art. 318 Cod pr. civilă, sentința fiind rezultatul unei greșeli materiale, și anume respingerea excepției tardivității recursului în raport de data înregistrării și nepunerea în discuție a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Solicită admiterea contestației, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului.
Consilier juridic pentru intimata G arată că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 318 Cod pr. civilă, fiind eventuale erori de judecată și nu erori materiale.
În ceea ce privește excepția tardivității recursului susține că numai pârâta avea interes în invocarea acestei excepții.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față de față:
Prin decizia nr. 2359 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- a fost respinsă excepția tardivității recursului, a fost admis recursul declarat de pârâta DGFP G împotriva sentinței nr. 1139 din data de 14 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj și a fost modificată sentința, în sensul că a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 1139 din 14 mai 2008 Tribunalului Gorj, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta DGFP
Prin aceeași sentință, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta și obligată pârâta DGFP - Biroul Resurse Umane să reîncadreze reclamanta pe funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I, începând cu data de 01.10.2007, cu respectarea tuturor drepturilor conferite acestui grad profesional.
Cât privește excepția, în motivare instanța a reținut că este nefondată, deoarece reclamanta solicită reîncadrarea pe funcția de consilier clasa I, grad profesional superior,treapta I, începând cu 01.10.2007, acțiunea fiind introdusă la 21.02.2008.
Pe fond, s-a arătat că Ministerul Finanțelor Publice a înaintat DGFP nota nr.-/2003 privind procedura de reîncadrare a funcționarilor publici din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în conformitate cu prevederile Legii nr.161/2003 și ale Ordinului Președintelui nr.218/2003, care la punctul 1, stabilește printre alte reglementări și faptul că indiferent de punctajul obținut conform criteriilor de reîncadrare, funcționarii publici vor fi încadrați conform unei corespondențe între grade, pentru care nu există nici un temei legal.
S-a reținut însă că această notă nr.- nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, astfel că nu poate constitui un act normativ opozabil reclamantului.
Referitor la acest aspect al opozabilității, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a indicat în mod clar că atâta timp cât un text legal nu este publicat, acesta nu va corespunde cerinței de accesibilitate și pe cale de consecință reclamantului.
S-a reținut că în speța dedusă judecății reclamanta a făcut dovada obținerii punctajului ce-i permite încadrarea pe funcția publică solicitată, așa cum prevede Ordinul Președintelui ANFP nr.218/2003, sens în care raportat la dispozițiile art.4 din Ordinul Președintelui ANFP nr.218/2003.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs la 18 septembrie 2008 pârâta DGFP
În motivare s-a arătat că dreptul la acțiune al intimatei reclamante este prescris, deoarece acest drept s-a născut în anul 2003, odată cu luarea la cunoștință a fiecărui funcționar public de conținutul deciziilor de reîncadrare, prin semnarea adresei de comunicare.
A precizat că la data de 15.07.2003, în urma finalizării procedurilor de reîncadrare în noua funcție publică, conform Legii nr.161/2003 și a Ordinului ANFP 218/2003, s-a acordat gradul profesional "asistent clasa I" pentru, cu mențiunea drepturilor profesionale stabilite conform OUG nr.192/2002, iar prin adresa DGFP G nr.19451/17.07.2003, emisă în baza Deciziei DGFP G nr.69/2003, s-a comunicat noua funcție, de care a luat cunoștință prin semnătură.
S-a apreciat că formularea unei adrese în cursul anului 2008 referitoare la modul de reîncadrare din 2003, nu constituie decât o încercare a acesteia de a se repune în termenul de a contesta reîncadrarea.
În drept au fost invocate dispozițiile art.3041Cod pr.civilă.
La 13 noiembrie 2008, intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului, arătând că termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod pr.civilă a fost depășit.
Cu privire la celelalte motive, a susținut că nefiind de ordine publică, nu mai pot fi analizate de instanță, întrucât recursul este nul.
Referitor la excepția tardivității recursului, instanța apreciază că este nefondată, întrucât din actele depuse la instanța de recurs cât și la instanța de fond, rezultă că la dovada de comunicare din 10 iulie 2008 din dosarul - al Tribunalului Gorj (fila 56 dosar) nu s-a atașat sentința pronunțată în acest dosar, respectiv sentința nr.1139/14 mai 2008, ci o altă sentință cu nr.1165 din 14 mai 2008, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr-, care nu o privește pe reclamantă, ci pe numita.
Acest fapt rezultă din registrul de intrări-ieșiri al corespondenței DGFP G (filele 12 și 13 dosar recurs), în care la poziția nr.33335 din 7 iulie 2008 figurează ca număr și dată al documentului comunicat de Tribunalul Gorj, nr.4731/95, care deși reprezintă numărul dosarului în care s-a pronunțat sentința recurată, din mențiunea înscrisă în registru la rubrica conținutul pe scurt al documentului, rezultă că se referă la numita, și nu la reclamantă.
Pentru a corecta această eroare, DGFP Gas olicitat,în scris, Tribunalului Gorj, în calitate de parte în dosarul instanței de fond, să-i fie recomunicată sentința nr.1139/2008, pronunțată în dosar, solicitare cu care instanța a fost de acord (fila 60 dosar fond), astfel că sentința a fost comunicată pârâtei la data de 30 septembrie 2008 (fila 9 dosar recurs).
În speță, pârâta a formulat recurs la data de 18 septembrie 2008, înainte de a se efectua această recomunicare, întrucât a luat cunoștință de hotărârea pronunțată în urma cererii formulată de intimata reclamantă, prin care a solicitat punerea în executare a acestei sentințe (fila 6 dosar recurs).
Din cele expuse, rezultă că sentința atacată a fost comunicată în fapt petentei la 30.09.2008, dată de la care curge termenul prevăzut de art.301 Cod pr.civilă, iar declararea recursului înainte de data comunicării sentinței nu are nici o relevanță, având în vedere că termenul de 15 zile prevăzut de aceste dispoziții a fost respectat.
Pentru aceste motive, va fi respinsă excepția tardivității recursului formulată de intimata reclamantă.
Examinând sentința, prin prisma excepției prescripției acțiunii formulată de recurentă, Curtea apreciază fondată această excepție, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
În fapt, prin acțiunea introductivă reclamanta a contestat reîncadrarea sa în funcția publică de execuție, aceea de inspector asistent clasa I, ce a fost efectuată la data de 15.07.2003, în baza Deciziei nr.69/2003, emisă de către DGFP
Cu adresa nr.19451/17.07.2003(depusă la dosarul de recurs), reclamantei i-a fost comunicată sub semnătură, decizia nr.69/2003, emisă de către directorul executiv al DGFP
Solicitarea reclamantei privind reîncadrarea sa într-un alt grad profesional vizează în fapt anularea Deciziei nr. 69/2003, aceasta fiind actul care a stat la baza reîncadrării, și nu răspunsul comunicat reclamantei, prin adresa nr. 1353/23.01.2008, emisă de DGFP
În speță, actul administrativ atacat - respectiv decizia de reîncadrare nr.69/2003 - este un act administrativ cu caracter individual, astfel încât îi sunt aplicabile termenele stabilite prin art.11 alin. (1) și (2) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv termenul de 6 luni care reprezintă regula, cu excepția reglementată în alin.(2) al aceluiași articol, când pentru motive temeinice, care urmează a fi analizate de instanță în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
În raport de prevederile art. 11 alin.1 și 2 din Legea contenciosului administrativ, acțiunea introdusă de reclamantă la data de 21.02.2008 este formulată cu mult peste termenul de 6 luni de la comunicare, comunicare ce a avut loc, așa cum am arătat anterior, la 17.07.2003, așa încât acțiunea este prescrisă.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea a apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune ce a fost invocată de către recurentă este întemeiată.
Întrucât excepția prescripției este o excepție dirimantă și absolută, aceasta face de prisos analizarea celorlalte motive invocate în cuprinsul cererii de recurs.
Față de cele arătate, urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă să fie admis prezentul recurs.
Pe cale de consecință, se va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea, în termen și motivat.
În motivarea contestației s-a arătat că admiterea recursului constituie o greșeală materială a instanței de recurs, ca urmare a reținerii unor date eronate, aducându-se subsecvent argumente privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de recurs, derivând din interpretarea dată de instanța de recurs dispozițiilor legale incidente în speță sau din interpretarea probatoriului administrat în cauză, din care s-ar fi reținut o stare de fapt necorespunzătoare acestuia.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 317-321 Cod Procedură Civilă.
Contestația în anulare formulată în cauză este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 317 alin. 1 Cod Procedură Civilă hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
De asemenea, potrivit art. 318 Cod Procedură Civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, deși în drept se invocă generic dispozițiile art. 317 - 321 Cod Procedură Civilă, prezenta contestație în anulare nu este argumentată decât în sensul existenței unei greșeli materiale săvârșite de instanța de recurs în soluționarea acestei căi de atac, neaducându-se nici un argument în sensul judecării cauzei în condițiile neîndeplinirii procedurii legale de citare cu părțile, soluționării cauzei de către o instanță necompetentă sau necercetării unui motiv de recurs, astfel încât contestația urmează a fi analizată sub aspectul temeiului invocat și susținut prin argumentarea cererii.
În sensul dispozițiilor art. 318 cod procedură civilă "greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de o instanță de recurs este necesar ca eroarea materială gravă invocată de parte să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 cod procedură civilă este o contestație specială, care urmărește îndreptarea neregularităților evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond.
În speță, prin prezenta contestație în anulare se aduc critici hotărârii instanței de recurs numai cu privire la greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, argumente ce nu pot fi analizate pe calea contestației în anulare, care nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii pronunțate în recurs.
Legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul că a fost stabilită greșit starea de fapt sau s-ar fi aplicat greșit legea.
Pentru aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art. 318 cod procedură civilă urmează a se respinge contestația în anulare formulată în cauză ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr. 2359 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Lavinia Barbu, Carmen Ilie, Gabriela Carneluti
