Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1627/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1627
Ședința publică din15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursurilor declarate depârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agriculturăîmpotriva sentinței nr.686 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat,pârât-intimat fiind Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru pârâta-recurentă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B și reclamantul-intimat, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se de către grefierul de ședință că prim-pârâtul recurent, printre altele, a solicitat a se da eficiență dispozițiilor art.242 al.2 din Codul d e procedură civilă și că pârâtul-intimat Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat amânarea judecării pentru a i se comunica duplicatele recursurilor.
Instanța respinge cererea de amânare și, apreciind că recursurile de față sunt în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
onsilierul juridic al pârâtei-recurente Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Bas olicitat admiterea recursurilor și, rejudecând acțiunea, respingerea acesteia ca nefondată.
Reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, ca fiind temeinică și legală, conform considerentelor pe care le-a expus în întâmpinarea depusă la dosar, precizând că drepturile solicitate i se cuvin în baza dispozițiilor art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 și a adrt.40 al.2 lit.c din Codul Muncii.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 18.05.2009, reclamantul în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură B, Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean B și Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, a solicitat obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare, pentru perioada 17.04.2006 și până la data pronunțării hotărârii, cu acordarea diferențelor la primele de concediu care decurg din acordarea drepturilor salariale, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin OG92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Mai arată reclamantul că anterior introducerii acțiunii a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă cererea sa a fost refuzată.
În drept s-a invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 554/2004.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din 10 iunie 2009, reclamantul a precizat că renunță la judecată față de pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor de a face mențiunea cuvenită în Carnetul de muncă.
Pârâta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură B, legal citată, a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă având în vedere faptul că - Centrul Județean B are personalitate juridică, iar directorul acesteia este ordonator terțiar de credite, solicitând pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât nu au fost prevăzute prin buget sume necesare acestor cheltuieli și nici nu există un act normativ care să precizeze valoarea suplimentelor solicitate.
Pârâta Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură B-Centrul Județean B, legal citată, a depus întâmpinare la dosar, solicitând pe fond respingerea acțiunii ca nefondată întrucât Legea nr. 188/1991 nu prevede modalitatea de calcul a sporurilor solicitate și nici nu există constituite resurse financiare alocate de către ordonatorul principal de credite.
Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.686 din 10 iunie 2009, a luat act de renunțarea reclamantului la judecată împotriva pârâtului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale B și la capătul de cerere privind obligarea pârâtelor de a face mențiunea cuvenită în Carnetul de muncă; a respins excepțiile prematurității introducerii cererii și a lipsei calității procesuale pasive a AB; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean B și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B și a obligat pârâtele să acorde reclamantului, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 17.04.2006 și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; totodată, a respins ca nefondată cererea privind plata diferențelor la prima de concediu care decurg din acordarea acestor drepturi.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a B, instanța a respins-o ca nefondată, având în vedere calitatea acesteia de ordonator secundar de credite și implicarea instituției centrale în procesul de atribuire a sumelor necesare plății sporurilor ce constituie obiectul acțiunii.
Instanța de fond, constatând că reclamantul a depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile, a respins excepția prematurității.
Față de pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, deși acesta are calitate de ordonator principal de credite, tribunalul nu s-a pronunțat în raport cu acesta, întrucât reclamantul a renunțat la judecată în ceea ce îl privește.
Pe fond, Tribunalul Botoșania constatat că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999.
Prin urmare, având în vedere că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat acordarea acestor sporuri pentru o perioadă ulterioară, instanța de fond a obligat pârâtele să plătească aceste sporuri prevăzute de lege începând cu data de 17.04.2006 și până la data pronunțării hotărârii, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
Așa fiind, chiar dacă nu există precizat un cuantum exact al sporurilor, acest fapt nu poate constitui temei al respingerii acțiunii, întrucât dreptul pretins este consacrat de lege, neputând fi înlăturat.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin nr.OG 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, prima instanță a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 aliniat 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Referitor la solicitarea privind obligarea pârâtelor la plata diferențelor la prima de concediu care decurg din acordarea acestor drepturi, tribunalul a respins-o, întrucât îndemnizația de concediu se raportează la salariul de bază, nefiind incluse sporurile - conform art. 35 aliniatul 2 și 31 din Legea nr. 188/1999.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs pârâtele Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură B și Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - Centrul Județean B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
Recurenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Bar eiterat excepția prmeaturității introducerii cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive a în raport cu centrele județene ale - pentru perioada 19.09.2007 - prezent, respectiv că în conformitate cu Legea nr. 1/2004, completată și modificată prin OUG nr. 89/2007, începând cu data de 19 septembrie 2007, centrele județene au obținut personalitate juridică - directorul executiv al acestora având calitatea de ordonator terțiar de credite, ordonatorul principal de credite fiind Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale - cel care aprobă bugetul instituției și statul de funcții centralizat al.
Pe fondul cauzei, a reiterat susținerile din întâmpinarea depusă la fondul cauzei.
În motivarea recursului său, Agenția de Plăți și Intervenție Pentru Agricultură - Centrul Județean Baa rătat că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Legea nr. 164/2004, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. De asemenea, a arătat că dispozițiile legale nu prevăd un cuantum de 25% din salariul de bază pentru suplimentul postului și nici pentru suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Deși Legea nr. 188/1999 prevede la art. 31 alin. 1 aceste suplimente, în ce privește acordarea suplimentului postului acesta nu poate fi achitat deoarece nu există nici un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă. Totodată a mai menționat că prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recursurteaconstată că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, față de excepția prematurității cererii, invocată de prim-pârâta recurentă, Curtea constată că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, iar față de excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de aceeași recurentă, instanța a apreciat că justifică legitimare procesuală pasivă în litigiile având ca obiect plata de drepturi salariale către funcționarii publici în calitate de autoritate publică ce a emis actul de numire în funcție a reclamantei, act în baza căruia a luat naștere raportul de serviciu cu drepturile și obligațiile aferente.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
De principiu, o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin cerere.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și niciCurteanu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Ca urmare, cum criticile formulate sunt neîntemeiate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,Curteava respinge recursurile ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate depârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agriculturăîmpotriva sentinței nr.686 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat,pârât-intimat fiind Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./04.11.2009
jud.fond
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Grosu Cristinel
