Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 163/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--11.12.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.163
Ședința publică din 14.02.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Primarul Municipiului L împotriva sentinței civile nr.763/24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați Consiliul Local L, și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție în interesul reclamantei formulată în dosar.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită respingerea acestei cereri de intervenție.
Instanța încuviințează în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientul în calitate de cenzor al Sindicatului "" din cadrul Primăriei Municipiului
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele învederate în scris.
După încheierea dezbaterilor dar înainte de încheierea ședinței, se prezintă intervenientul iar în reprezentarea reclamantei intimate se prezintă avocat, care depune împuternicire avocațială, copie a chitanței nr.00031/17.01.2008 pentru suma de 500 Ron reprezentând onorariu de avocat și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.763/24.10.2007, pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Timișa admis n parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Mun.L și în consecință:
A dispus anularea Dispoziției nr.679/22.03.2007 emisă de Primarul Mun.
A respins acțiunea reclamantei împotriva pârâților Consiliul Local L, și, precum si capătul de cerere referitor la plata despăgubirilor.
S-au reținut următoarele:
În analiza excepțiilor invocate instanța a reținut că prezenta cauză vizează anularea dispoziției de sancționare disciplinară a reclamantei, dispoziție emisă conform art.66 al.1 188/99 republicată de către Primarul Mun.L, persoana care are competența legală de numire în funcția publică.
Sub acest aspect nu au calitate procesuală pasivă pârâtul Consiliul Local L ce reprezintă organul deliberativ al autorității administrative publice locale conform art.21 din Legea 215/2001 republicată și nici pârâții persoane fizice și întrucât nu sunt emitenții actului administrativ atacat. Faptul că arată că a avizat spre legalitate dispoziția atacată iar pârâtul este semnatarul plângerii analizate de comisia de disciplină și finalizată cu emiterea dispoziției de sancționare nu justifică calitatea procesuală pasivă întrucât instanța, prin analiza actului administrativ atacat urma să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor și actelor ce au stat la baza emiterii acesteia. Ca atare, văzând și disp.art.41 si 57.proc.civ. instanța a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâților Consiliul Local L, și ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În privința excepției lipsei procedurii prealabile instanța a reținut că prin dispozițiile art. 91 ind.1 din 188/99 republicată, s-a precizat că litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. Trimiterea la această instanță este în fapt o trimitere la dispozițiile 554/2004. Dar, cu toate acestea prevederile Legii 554/2004 se aplică ținând cont și de dispozițiile speciale cuprinse în Legea 188/99 republicată.
Astfel, la art.68 din Legea 188/99 republicată, se prevede faptul că "funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ solicitând anularea sau modificarea ordinului sau dispoziției de sancționare. Din interpretarea acestei dispoziții coroborate cu prevederile art. 36 si 37 HG 1210/2003 care prevăd doar posibilitatea iar nu și obligația funcționarului public nemulțumit de sancțiunea aplicată de a se adresa fie Agenției Naționale a Funcționarilor Publici fie conducătorilor autorităților sau instituției competente, instanța a reținut că în cazul sancțiunilor disciplinare aplicate funcționarilor publici nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, aceștia putându-se adresa direct instanței de contencios-administrativ. Dacă intenția legiuitorului nu ar fi fost în acest sens atunci ar fi reluat în cuprinsul art. 68.188/99 prevederile existente la art. 89.188/99 unde în situația încetării raportului de muncă se prevede că funcționarul public ce apreciază această măsură ca netemeinică sau nelegală poate cere instanței de contencios-administrativ în condițiile și termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ anularea actului administrativ atacat. Sintagma "în condițiile și în termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ" face trimitere expresă astfel la procedura prealabilă prevederile. de art.7 din 554/2004.
Invocarea disp.art.64 ind.1 din 188/99 republicată ca temei pentru necesitatea îndeplinirii procedurii prealabile nu poate fi reținută de către instanță întrucât vizează o cu totul altă situație aceea a persoanelor prejudiciate prin act al unei autorități sau instituții publice și care solicită anularea actului și recunoașterea dreptului pretins, vizând încălcarea de către funcționarul public de vinovăție, a atribuțiilor de serviciu cu consecința admiterii acțiunii.
Pentru aceste considerente, văzând și disp.art.137.proc.civilă instanța a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâții primarul Mun.L și Consiliul Local
Pe fondul cauzei instanța a reținut că prin Dispoziția nr.679/22.03.2007 emisă de Primarul Mun.L s-a procedat la sancționarea disciplinară a reclamantei cu "mustrare scrisa".
Fără a mai analiza dispoziția atacată sub aspectul temeiniciei sale instanța a reținut în analiza motivelor de nelegalitate că actul administrativ de sancționare nu cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.35 al.2 HG 1210/2003.
Astfel este de observat că dispoziția de sancționare nu cuprinde mențiunile obligatorii legate de descrierea faptei care constituie abatere disciplinară (art.35 al.2 lit.a HG 1210/2003) precizarea prevederilor din procesul verbal al Comisiei de disciplină (lit.b) și nici termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată.
Astfel este de observat că descrierea faptei este realizată numai prin trimitere la dispozițiile art. 12 al.1 si 2 lit.7/2004 privind Codul d e conduită al funcționarului public iar cerința prevederile. de art.35 al.2 lit.a HG 1210/2003 presupune redarea în concret a faptei săvârșite pentru a verifica și aspectele concrete ale faptei săvârșite pentru a verifica și aspectele legate de sesizarea în termen a comisiei de disciplină și de analizarea în concret a faptei.
Dispoziția atacată se menține în sfera unor generalități ce nu pot fi verificate prin completare cu actele comisiei de disciplină întrucât un element esențial pentru asigurarea transparenței în administrația publică o constituie obligația autorităților publice de a-și motiva deciziile. În acest context Curtea Europeană de Justiție a arătat în numeroase rânduri că deciziile luate de funcționarii publici din instituțiile europene trebuie motivate de o manieră suficientă (Decizia C-269/90, I-167/94, Decizia C-221-1998) care să permită părților să-și apere drepturile, pe când o insuficientă motivare reprezintă o carență ce poate sta la baza anulării actului respectiv.
Or, în speță dispoziția atacată nu cuprinde descrierea faptei săvârșite și care nu se poate realiza numai prin indicarea temeiului de drept al abaterii disciplinare și nu face nici o referire la cuprinsul procesului verbal al Comisiei de disciplină fiind indicat doar numărul de înregistrare nr.10651/19.02.2007.
Instanța a mai reținut că la art. 2 din dispoziția de sancționare nu este prevăzut termenul de contestare al sancțiunii intervenind astfel un alt motiv de nulitate absolută a dispoziției atacate.
În aceste condiții, instanța a reținut că și în cazul sancțiunii disciplinare prev.de art. 65 al.3 din 188/99 republicată, actul de sancționare trebuie să cuprindă mențiunile obligatorii prev.de art. 35 al.2 HG 1210/2003 motiv pentru care, în lipsa mențiunilor obligatorii mai sus menționate instanța, văzând și prevederile art. 18 554/2004 a procedat la anularea Dispoziției de sancționare nr.679/22.03.2007 emisă de Primarul Mun. Întrucât reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit prin emiterea dispoziției, instanța a respins cererea de plată a daunelor morale de 5000 lei.
Prin respingerea acțiunii față de pârâții și instanța a respins si cererea reclamantei de plata despăgubirilor față de acești pârâți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului L, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal.
În motivare a invocat că instanța de judecată a reținut nulitatea absolută a actului de sancționare, în mod excedentar cadrului procesual stabilit de reclamanți, depășind limitele judecății cu care a fost investită; astfel, argumentele cu care motivează hotărârea nu au fost invocate de reclamanți, încălcându-se alături de principiul disponibilității și cel al dreptului la apărare; instanța nici nu a cercetat fondul cauzei, respectiv temeinicia dispoziției atacate, astfel că s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul mai arată că în antetul dispoziției este menționat Raportul Comisiei de disciplină, care cuprinde elementele esențiale ale descrierii faptei, probele și motivarea propunerii de sancționare, iar pe de altă parte, dispoziția este un act sintetic, care se completează cu actele comisiei de disciplină.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, care a motivat prin modul abuziv de comportare al pârâtului și al consilierilor juridici, invocând și aspecte prezentate în presa locală.
Examinând cererea de intervenție, Curtea constată că este fondată și va fi admisă, iar asupra recursului, în urma analizării motivelor invocate, cât și din oficiu, se constată că nu este fondat, astfel că va fi respins conform următoarelor considerente.
Este nejustificat motivul de recurs referitor la depășirea limitelor judecății cu care prima instanță a fost investită, întrucât instanța a fost investită cu soluționarea contestației formulată împotriva dispoziției 679/2007 emisă de Primarul municipiului L, iar prin sentință a soluționat această contestație, anulând dispoziția atacată. Motivele avute în vedere de prima instanță sunt rezultatul analizei sub toate aspectele a dispoziției contestate, fiind reținute cele mai importante, care au făcut de prisos menționarea în argumentare și a altora. Astfel, în mod corect, fiind sesizată cu acțiune împotriva unei dispoziții de sancționare, au fost analizate și aspectele care atrag nulitatea absolută, acestea prevalând celor de netemeinicie a actului administrativ, care au fost menționate de reclamantă în acțiune.
Susținerile recurentului privind antetul dispoziției, care face trimitere la un raport care ar cuprinde elementele esențiale necesare, precum și la caracterul sintetic al actului de sancționare, nu justifică înfrângerea unor norme imperative, corect observată și reținută de prima instanță.
De altfel, dispoziția atacată, astfel cum rezultă din examinarea sa, nu cuprinde de loc o motivare a măsurii luate, iar alte acte, premergătoare emiterii dispoziției, nu pot înlocui o motivare în fapt și în drept, conform normelor legale, a acesteia.
În sfârșit, se observă că nu sunt fondate nici susținerile asupra încălcării principiului dreptului la apărare, cauza fiind amânată de numeroase ori, iar părțile au formulat cereri și au depus înscrisuri în susținerea poziției procesuale.
Prin urmare, în mod legal și temeinic s-a dispus anularea dispoziției contestate, sens în care se constată întemeiată, conform art.49 al.3 și art.51 Cod procedură civilă cererea de intervenție în interesul reclamantei, cerere care va fi admisă, iar recursul va fi respins în baza art.312 (1) Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Primarului Municipiului L împotriva sentinței civile 763/2007, pronunțată în dosarul - al Tribunalului Timiș.
Admite cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de.
Obligă pârâtul la 500 RON cheltuieli de judecată către.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14.II.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./17.03.2008
Tehnored. /19.03.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
