Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1633/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1633
Ședința publică de la 15.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 2: Niculescu Monica
JUDECĂTOR 3: Ion Eugenia
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr.122/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă, personal, lipsă fiind ceilalți recurenți-reclamanți și intimații-pârâți Instituția Primarului Comunei și Consiliul Local al Comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta-reclamantă solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Curtea după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta-reclamantă, având în vedere că de la data sentinței recurate au trecut 6 luni, iar de la data formulării cererii de recurs 3 luni, deci au avut timp suficient pentru angajarea unui apărător, recurenții fiind ofensivi și lasă cauza la ordine întrucât nu este o amânare fără discuții.
La luarea cauzei la ordine, recurenta-reclamantă solicită acordarea cuvântului pe recurs.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 122/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr- s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamantii, și impotriva paratilor INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut in baza dispozitiilor art. 29 din legea nr. 188/1999 ANFP a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea functionarilor publici, insa acest proiect nu a fost promovat pana in prezenta si nu exista baza legala pentru calcularea si acordarea suplimentului postului si a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibila cuantificarea acestor suplimente era necesara existenta unor dispuzitii date in aplicarea art. 29 al. 1 lit c si d din legea nr. 188/1999, atributie ce revenea legiuitorului sau guvernului.
Instanta nu poate obiga angajatorul la plata unor sume imposibil de calulat si o cuantificare de catre instanta incala decizia Curtii Constitutionale nr. 820/2008.
Nu are relevanta faptul ca paratii sunt de acord cu admiterea actiunii si nici ca in spete similare au fost admise astfel de actiuni.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii, care au solicitat modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii reclamantilor si obligarea paratilor la plata sumelor cuvenite cu titlu de suplimentului postului, si respectiv, suplimentul treptei de salarizare.
Au aratat ca sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, hotararea fiind lipsita de temei legal si fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
In perioada 2004-2006 prevederile referitoare la aceste suplimente au fost suspendate printr-o serie de acte normative, insa au reintrat in vigoare in 1.01.2007.
Suspendarea exercitului unui drept incalca dispozitiile art. 38 din codul muncii, art. 53 din Constitutia Romaniei, CEDO si este de fapt o anulare mascata a dreptului.
este posibila intrucqat potrivit normelor legale in vigoare sunt in procent de 25% din salariul de baza.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul reclamantului este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Prin cererea lor reclamantii au solicitat acordarea unor drepturi prevazute de legea nr. 188/1999, legea functionarilor publici, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Nici legea sus indicata si nici un alt act normativ in vigoare nu stabileste nici un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului functionarilor publici.
Prin prisma acestui aspect nu are nici o relevanta juridica suspendarea aplicarii prevederilor art. 31 al. 1 pct. c si d (fost 29) din legea nr. 188/1999 prin mai multe acte normative (OUG nr. 94/2004, legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006).
Pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atat cuantumul, precum si criterii de aplicare, conditii, etc.
Nu se poate vorbi de existenta unui drept atata timp cat intinderea acelui drept nu este reglementata in nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel putin din doua motive.
Primul pentru ca nu exista reglementat nici in privinta altor categorii de salariati, functionari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de alta parte chiar si art. 157 al. 2 din codul muncii dispune ca "istemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Neputandu-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
Se observa din lacunara prevedere legislativa de la art. 31 din legea nr. 188/1999, ca legiuitorul nici nu a determinat continutul acestui drept si nici nu a delegat alte autoritati sa emita acte prin care sa se reglementeze modul de punere in aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente.
Concluzia este ca s-a reglementat un drept lipsit de continut, singura culpa in acest sens apartinand legiuitorului.
S-ar incalca principiul separatiei in stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara.
De asemenea, daca instanta ar stabili in locul autoritatii legislative intinderea acestui drept, ar pronunta o hotarare prin care s-ar depasi atributiile puterii judecatoresti.
In acest sens intimatele in mod corect au invocat decizia Curtii Constitutionale din 27.05.2009 si a facut referire si la alte decizii ale acestei Curti in privinta intelesului prevederilor OG nr. 137/2000 referitor la faptul ca instantele nu au dreptul "de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acetora alte norme sau de ale substitui cu norme cuprinse in alte acte normative" deoarece s-ar incalca principiul separatiei puterilor consacrat de art. 1 al. 4 si art. 61 al. 1 din Constitutia Romaniei
Mai mult reclamantul nu a motivat in nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atata timp cat legea nu a cuantimficat in nici un mod aceste suplimente.
Recurentii reclamanti nu au aratat norma care stabileste cuantumul acestui spor la 25% din salariul de baza.
Oricum neexistand nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanta este in imposibilitate de a stabili cuantumul acestora in conditiile in care sunt reglementate in toata legislatia sporuri variabile care pot porni de la 1% si pana la 100%.
Nu poate fi vorba nici de incidenta in cauza a prevedrilor art. 38 si 39 din codul muncii deoarece nu se poate vorbi de renuntarea la drepturi si nici de limitarea unor drepturi atata timp cat intinderea drepturilor nu a fost stabilita.
De asemenea nu se poate vorbi despre un drept de creanta cert, lichid si exigibil in conditiile in care intinderea creantei nu poate fi stabilita si astfel nu sunt incidente nici prevederile constitutionale si nici ale art. 1 din Protocolul nr. I la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.
Culpa pentru aceasta situatie apartine legiuitorului dar in prezenta cauza reclamantul nu se judeca cu statul R, ci cu angajatorul care este o institutie publica bugetara si care nu poate sa plateasca drepturi salariale neprevazute de legea salarizarii functionarilor publici, fara a suporta consecintele prevazute de legea nr. 500/2002.
Practic prin legea nr. 188/1999 s-au stabilit reglementari de principiu ce trebuie avute in vedere tot de legiuitor atunci cand va adopta o lege de salarizare unitara a functionarilor publici.
Instanta are in vedere si deciziile Curtii Constitutionale nr. 818/2008, 819/2008 care a statuat ca "instantele nu mai pot aplica prevederile unor alte acte normative in privinta salarizarii unor categorii de salariati, functionari publici, acte normative care nu le sunt aplicabile acestora si sa refuze aplicarea actelor normative aplicabile acestor categorii".
Hotararea atacata a fost data cu aplicarea corecta a legii.
Prin urmare, in baza celor retinute mai sus se constata nefondat recursul reclamantului si in baza art. 299 si urmatoarele, 304 pct. 9 si 3041cod procedura civila il va resinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentii-reclamanti, și cu domiciliul procesual ales la sediul Primariei din com., jud. T în contradictoriu cu intimatii-parati INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ambii cu sediul in com., jud. T impotriva sentintei civile nr. 122/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 15.06.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED. JUD. CP (2 ex.)
Jud. Fond
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina, Niculescu Monica, Ion Eugenia
