Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR:--19.11.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.164
Ședința publică din 14.02.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin T, împotriva sentinței civile nr.712/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, A, -, G, intervenienții intimați și și pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȘULUI T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că la dosar a fost formulată cerere de judecată în lipsă conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
După dezbateri, dar înainte de încheierea ședinței, se prezintă consilier juridic în reprezentarea recurentului, depune delegație și ia cunoștință de faptul că, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.712/10.10.2007 pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Timișa respins excepțiile invocate de pârâtul și chematul în garanție MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
A admis acțiunea formulată de reclamanții, A, -, și, în contradictoriu cu pârâții I, și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI, și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intevenienții, și G -, în contradictoriu cu pârâții I B, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI, și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
A obligat pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLITIEI la plata către reclamanți și intervenienți a sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizat în raport de rata inflației.
A admis cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cerere formulată de pârâtul
A dispus obligarea chematei în garanție MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B să vireze pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamanților și intervenienților.
A obligat pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și, la plata către reclamanți a sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici, cu statut special - subofițeri și ofițeri de poliție în cadrul T, structură aflată în finanțarea Inspectoratului de Poliție al Județului T, iar intervenienții sunt funcționari publici cu statut special, iar în perioada 2004-2006 au lucrat în cadrul pârâtei
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție al județului, excepție invocată de acest pârât, instanța o va respinge ca neîntemeiată, considerând că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât între reclamanți, intervenienți și acesta exista sau a existat (cazul intervenienților) o relație de serviciu sau raport de muncă, iar pe de alta parte, hotărârea trebuie să-i fie opozabilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor B, excepție invocată de acest minister prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice T, instanța a respins-o ca neîntemeiată, deoarece conform art. 15 din HG nr. 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceiași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de chematul în garanție MEF B și pârâtul T, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță, este vorba de nerespectarea sau neaplicarea de către instituțiile publice pârâte a unor dispoziții legale prevăzute de nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și de legea funcționarilor publici.
Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
De menționat că nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor este lege specială în raport cu disp. Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și chiar dacă face trimitere la dispozițiile legii nr. 554/2004 nu prevede în mod expres obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, prev. de această lege, generală în raport de disp. legii speciale invocate în speță.
Analizând excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune al reclamanților, excepție invocată de pârâtul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE, în ceea ce privește restituirea sumelor reprezentând prima de concediu, aferente perioadei până la data de 23.04.2004, în raport cu data introducerii acțiunii, instanța a respins-o ca fiind neîntemeiată, întrucât în speță nu sunt incidente dispozițiilor art. 1 alin 1 coroborate cu dispozițiile art. 3 alin 1 din Decretul nr. 167/1958, republicat, privitor la prescripția extinctivă, deoarece dreptul la plata primei de concediu a fost suspendat succesiv, însă cu toate acestea dreptul a continuat să existe, aspect relevat și de reluarea plății sporului începând cu anul 2006, prescripția fiind suspendată și ea.
Dacă s-ar considera că nu există acest drept sau că acesta s-a prescris, s-ar încălca dispozițiile art. 53 din Constituție cât și dispozițiile date prin art. l din Protocolul nr. l adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, excepție invocată de B prin reprezentant, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 60 - 63 Cod procedura civilă, respectiv instituția chemării în garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire, obligație care exista în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamanților, A, -, și cererile de intervenție ale intervenienților și G -, privind plata sporului de fidelitate pe anul 2005, în formă actualizată, instanța a constatat că raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege.
Art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 prevede că "pentru perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază ".
Văzând și dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța a constatat că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005 actualizate în raport cu rata inflației.
Pentru considerentele arătate și în baza temeiurilor de drept indicate, instanța a admis acțiunea reclamanților și cererile de intervenție ale intervenienților și G - ca fiind întemeiate și a dispus obligarea pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLITIEI la plata către reclamanți și intervenienți a sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizat în raport de rata inflației.
În ceea ce privește acțiunea reclamanților și cererea de intervenție formulată de intervenienții și G - privind plata primei de concediu cuvenită pe anii 2004-2006, dispozițiile art. 37 pct. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 modificată prevede dreptul funcționarului public la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
Văzând și dispozițiile art.40 din OUG nr.92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, care prevăd că funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, instanța a constatat că reclamanții și intervenienții sunt îndreptățiți la plata primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2004- 2006, actualizate în raport cu rata inflației.
Instanța nu a primit apărarea pârâtei T și a chematei în garanție, prin care au cerut respingerea acțiunii reclamanților, deoarece drepturile solicitate de aceștia au fost suspendate prin acte normative, întrucât art. 37 alin. (2) teza I din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu", care se impozitează separat, pe lângă indemnizația de concediu.
De asemenea, un drept derivat dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat, nu mai poate fi anulat iar conform art. 41, pct. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, măsurile de protecție privind concediul de odihnă care este plătit pentru prestarea muncii în condiții grele precum și în alte situații specifice, aspecte ce se coroborează cu prevederile art. 28 lit."e" din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, care stipulează ca polițistul are dreptul la concediu de odihnă plătit, concediu fără plată și învoiri plătite.
Dacă s-ar admite posibilitatea suspendării aplicabilității prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu aceasta ar echivala cu recunoașterea implicită a posibilității de suspendare a exercițiului oricărei componente a dreptului de concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale și cu încălcarea dispozițiilor art.53 din Legea Fundamentală.
Pentru considerentele și în baza temeiurilor de drept indicate, instanța a admis acțiunea reclamanților și cererea de intervenție formulată de intervenienții și G - ca fiind întemeiate și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți și intervenienți a primelor de concediu în cuantum de 1 salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, corespunzătoare anului 2004 - 2006 - actualizate în raport cu rata inflației.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cerere formulată de pârâtul T, instanța în baza disp. art. 60 și urm. Cod procedură civilă a admis-o ca fiind întemeiată și a dispus obligarea chematei în garanție să vireze pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamanților și intervenienților.
În admiterea acestei cereri instanța a avut în vedere împrejurarea că, în bugetul MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR nu au fost prevăzute aceste sume pentru anul 2004-2006, drepturile bănești respective fiind suspendate, iar angajarea creditelor și plăților din bugetul instituției pârâte se face numai în limita bugetului aprobat.
Pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și T, în baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, aflându-se în culpă procesuală au fost obligați la plata către reclamanți a sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din c/v taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor B, care are rolul de a elabora proiectul bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar este, ca și, ordonator principal de credite.
A mai invocat inadmisibilitatea acțiunii, ca urmare a lipsei procedurii prealabile, conform art.7 din Legea nr.554/2004.
Asupra chemării în garanție a, arată că nu este întemeiată, nefiind obligații de garanție între și
Recursul este neîntemeiat.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, Curtea reține din analiza sistematică a dispozițiilor art.91 și 93 din Legea nr.188/1999 republicată, faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precitat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.
De precizat, că în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art. 89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 modificată.
În consecință, Legea nr. 188/1999 republicată, fiind o lege cu caracter special, se aplică prioritar, în raport de reglementarea cu caracter general prevăzută de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B, care are calitate de ordonator principal de credite, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta pentru că toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, Legea nr.500/2002, conținând prevederi care obligă Ministerul Economiei și Finanțelor de a coordona sistemul bugetar, în vederea pregătirii proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție, sens în care prezenta decizie se impune să-i fie opozabilă, pentru a proceda la virarea sumelor de bani necesare ordonatorului principal de credite.
De menționat în acest context Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr.233/15.03.2006, prin care s-a statuat faptul că obligația plății primelor de concediu, neacordate, revine ordonatorilor principali de credite și după caz, ordonatorilor de credite, de inferior.
În acest mod, nu sunt întemeiate nici susținerile referitoare la netemeinicia și nelegalitatea chemării în garanție a
Față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, Curtea constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.37 pct.2 din nr.OG38/2003, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.
Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001 - 2006, reclamantul intrând în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile aceste prevederi.
Totodată, având în vedere că nr.OUG118/2004, prin care s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art.6 din nr.OG38/2003, a avut un caracter temporar, valabil numai pentru anul 2005, astfel încât, dreptul pretins nu s-a abrogat. Măsura suspendării acordării sporului de fidelitate a afectat doar exercițiul bugetului, nu și existența acestuia, astfel că reclamantul este îndreptățit să primească drepturile salariale cuvenite cu titlu de spor de fidelitate pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în conformitate cu prevederile art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, să respingă recursul pârâtei ca neîntemeiat, și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP T, împotriva sentinței civile 712/2007, pronunțată în dosarul - al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14.II.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
Red./10.03.2008
Tehnored. /12.03.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecători,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru
