Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 165/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 165
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
GREFIER -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursurile formulate de reclamantul și de pârâții IPJ G și MIRA, împotriva sentinței nr.2458 din data de 13 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 10 ianuarie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțare pentru data de 17 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la 11 nov. 2005 cu nr. 1797 /CM/2005, reclamantul solicitat ca in contradictoriu cu pârâții MAI si IPJ să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor bănești ce i se cuvin pe ultimii 3 ani pentru orele suplimentare efectuate, în cuantum de 120.000 lei RON, cu cheltuieli de judecată.
S- susținut că lucrat in cadrul IPJ - Poliția, în perioada 1993 - 2005, primind salariu pentru 168 ore lunar, deși prestat efectiv între 240 - 268 ore lunar si pentru această diferență de ore suplimentare nu a primit drepturile bănești.
În dovedirea acțiunii reclamantul depus copii ale filelor colective de prezență.
Prin întimpinare, Ministerul Administrației si Internelor invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că, are într-adevăr calitatea de ordonator principal de credite si distribuie ordonatorilor secundari (inspectoratele generale) alocațiile suplimentare cu destinația de salariu la rândul lor acestea fiind distribuite ordonatorilor terțiari (inspectoratele județene), însă conform art. 12 al. 2 din 218/2002, inspectoratele județene sunt unități cu personalitate juridică.
Pe fond, susținut că, până la 31 decembrie 2003 salarizarea polițiștilor s- făcut conform Legii nr.138/1999 ce nu prevedea posibilitatea plății orelor suplimentare, posibilitate apărută la 01 ianuarie 2004 la intrarea in vigoare a OG38/2003, conform art. 16 alin. 3
Cum însă în speța de față nu existat dispoziția scrisă șefului ierarhic, acțiunea este neîntemeiată.
Pârâtul IPJ G susținut că în conformitate cu art. 39 al.1 din Legea nr. 369/2002 durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână, stabilită în așa fel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă. Programul de lucru, formele de organizare a acestuia si acordarea repaosului săptămânal se stabilesc prin ordin al Ministrului de Interne, în principiu activitatea desfășurată peste programul normal de lucru fiind compensată cu timp liber, iar când situația impune prin dispoziția șefului inspectoratului pot fi aprobate efectuarea de ore suplimentare plătite, nefiind cazul reclamantului.
S- încuviințat efectuarea unei expertize și în urma administrării probelor prin sentinței civile nr. 2003/2006 fost admisă în parte acțiunea, constatând prescrisă parțial acțiunea pentru perioada 11 aprilie 2002- 10 noiembrie 2002, iar pârâții fiind obligate să- plătească reclamantului suma de 18.028,77 lei ce reprezintă orele suplimentare prestate in perioada 11 noiembrie 2002 - 11 aprilie 2005, actualizată până la 31 mai 2006, ce va fi actualizată până la data plății cu 500 lei - cheltuieli de judecată.
Recursurile formulate de pârâții MAI si IPJ au fost admise, pronunțându-se decizia nr. 3913/2006 de către Curtea d e APEL CRAIOVA, sentința fiind casată și cauza trimisă spre soluționare Secției contencios administrativ din cadrul Tribunalului Gorj, dosarul fiind înregistrat cu nr-.
La termenul din 20 aprilie 2007, susținerile pârâtului IPJ, din cursul primului ciclu procesual au fost reiterate prin adresa nr. 2193 (fila 11), fiind încuviințată cererea reclamantului de obținere de la IPJ G mai multor documente, printre care și registrul cu ordinul de zi pe unitate prin care șeful Poliției ordona planificarea serviciului efectuat de reclamantă.
Solicitărilor reclamantului s- răspuns de către pârât la 31 aprilie 2007, raportul de expertiză întocmit in dosarul 1797/CM/2005, fiind completat cu obiectivele stabilite la termenul din 01 iun. 2007.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 2548 din 13 iulie 2007 admis în parte acțiunea reclamantului împotriva pârâților IPJ G și MAI
A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 2315 lei reprezentând orele lucrate peste programul normal de lucru în perioada 1.01.2004 - 1.01.2005, sumă ce va fi actualizată la data plății și 600 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că, Ministerul Administrației si Internelor este ordonator principal de credite, așa cum de altfel a susținut prin întâmpinare fiind cel care repartizează ordonatorilor secundari (inspectoratelor generale) și celor terțiari (inspectoratele județene), sumele ce au destinația de salarii, prin aceasta înțelegându-se atât solda cât si celelalte prime, sporuri fiind evident că are calitate procesuală pasivă.
Reclamantul fost la IPJ G - Poliția "personal de serviciu" cu atribuții de control, acces, dispecerat, relații cu publicul, activitatea de la această unitate fiind organizată pe 3 schimburi - 24 ore lucrate cu 48 ore libere, acordându-se și zile libere în compensare, când serviciul era asigurat de ceilalți lucrători ai subunității.
Acțiunea reclamantului precizată la termenul din 24 noiembrie 2005, vizează plata drepturilor bănești pentru perioada 01 aprilie 2002 - 01 aprilie 2005, acțiunea fiind promovată la 11 octombrie 2005.
Potrivit dispoz. art. 3 din Decretul 167/1958 acțiunea este prescrisă pentru perioada 01 aprilie 2002 - 10 noiembrie. 2002, calculându-se de la data nașterii dreptului la acțiune.
În intervalul de timp 11 noiembrie 2002 - 01 aprilie 2004, era in vigoare Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aceasta fiind o lege specială derogatorie de la dreptul comun și conform căreia polițiștilor nu li se puteau plăti orele prestate suplimentar.
Susținerea reclamantului conform căreia pentru această perioadă se poate aplica vechiul cod al muncii - Legea 10/1972, respectiv Legea 53/2003, nu este însă întemeiată întrucât dispozițiile Codului muncii se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții speciale derogatorii, așa cum s-a arătat deja în speță fiind in vigoare Legea nr. 138/1999.
Art. 16 din G 38/2003 (act normativ ce intrat in vigoare la 01 ianuarie 2004 ) prevede că, orele prestate peste durata normală timpului de lucru pentru polițiștii încadrați în funcții de execuție, se plătesc cu un spor la salariul de bază calculat în procent de 50% pentru primele 2 ore de depășire duratei normale zilei de muncă, procentul fiind de 100% pentru orele următoare si orele lucrate în zilele de repaus săptămânal. Conform alin. 2, la cererea polițistului, în condițiile în care orele nu au fost plătite, munca prestată conform alineatului 1, se poate compensa cu timp liber corespunzător.
Condițiile în care se poate presta munca și se pot plăti sporurile, prevăzute în alineatul 1 al art. 16, sunt reglementate de alin. 3 al acestui articol, astfel: munca peste durata normală timpului de lucru poate fi prestată și sporurile de la alineatul 1 se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare fost dispusă in scris de șeful ierarhic, fără a depăși 120 ore anual și in cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare și peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și încadrarea in fondurile bugetare aprobate.
Așa cum a rezultat din adresele întocmite la IPJ G, căruia îi revenea sarcina probei în prezentul litigiu, reclamantul nu a avut din partea șefului ierarhic superior si nici al ordonatorului de credite ordin scris (adresa 1797 din 18 aprilie 2007 - fila 56- dosar de fond) susținerile fiind reiterate prin adresa nr. 2193 din 30 mai 2007 ( fila 23 ).
Expertul, a efectuat calculul orelor suplimentare pentru toată perioada, inclusiv cea prescrisă și cea care era reglementată de dispoz. Legea nr. 138/1999( pentru 01 aprilie 2002- 01 ianuarie 2004), însă concluziile vor fi înlăturate întrucât, așa cum s- expus de fapt perioadă este prescrisă, iar pentru cealaltă nu există temei legal de acordare plății reprezentând orele suplimentare.
Însă, așa cum s-a arătat prin concluziile scrise, IPJ G fost de acord cu cererea reclamantului în ceea ce privește perioada 01 ianuarie 2004 - 31 martie 2005 (când reclamantul a fost trecut în rezervă) și doar cu privire la ceea ce reprezintă un nr. de 120 ore suplimentare pe an, în condițiile art.16 din OG38/2003, calculul fiind efectuat de expert și reprezentând suma de 2315 lei, așa cum rezultă din suplimentul la expertiză depus la dosar la 11 iulie 2007.
Văzând si dispoz. art. 274. pr. civilă, pârâtele vor fi obligate la 600 lei - cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând onorariu avocat și expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâții IPJ G și MIRA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului reclamantul a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, deoarece orele suplimentare prestate sunt recunoscute în scris de pârâți ca fiind prestate, existând la dosar adrese prin care se consemnează acestea; că a lucrat 2.106 ore peste durata normală de serviciu și a fost plătit doar 120 ore.
Prin legile speciale nu se interzice plata orelor suplimentare, iar faptul că nu s-au obținut aprobările necesare și că a prestat muncă mai mult de 360 ore, nu este vina sa.
Pârâții MIRA și IPJ G prin motivele de recurs au susținut că începând cu 1.01.2004 salarizarea polițiștilor s-a făcut în baza OG nr. 38/2003, care instituie plata orelor suplimentare în anumite condiții.
Pentru a se aproba efectuarea de ore suplimentare este necesar un raport scris motivat al șefului ierarhic, avizat de contabilul șef al unității și aprobat de ordonatorul de credite.
Nu a existat o dispoziție expresă, dată în scris de șeful ierarhic superior al reclamantului, iar graficul de planificare a serviciului de zi pe unitate nu poate ține loc de aprobare pentru efectuarea orelor suplimentare.
În drept, și-au întemeiat recursul pe dispoz. art. 304 pct. 9 și 3041Cod pr. civilă, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Recursul reclamantului este nefondat, iar cel declarat de pârâți este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin OG nr. 38/2003 s-a instituit plata de ore suplimentare pe baza anumitor condiții.
Potrivit art. 16 alin. 3 din actul normativ menționat munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată numai dacă a fost dispusă de șeful ierarhic fără se putea depăși un nr. de 120 ore anual.
De asemenea, este necesar un raport scris motivat al șefului ierarhic care trebuie avizat de contabilul șef al unității și aprobat de ordonatorul de credite încă de la începutul anului.
Din actele dosarului se constată că nu există o dispoziție scrisă a șefului ierarhic, iar graficul de planificare a serviciului de zi pe unitate invocat de recurentul reclamant nu poate fi luat în considerarea pentru efectuarea de ore suplimentare.
În funcție de prevederile legale arătate rezultă că plata orelor suplimentare nu are suport legal, astfel încât soluția instanței de fond de a obliga pârâții la contravaloarea orelor suplimentare apare ca fiind nelegală și netemeinică.
Invocarea de către recurentul reclamant a prevederilor din Codul muncii nu are aplicabilitate în cauză, deoarece acesta având calitatea de polițist, în cauză sunt aplicabile prev. OG 38/2003 act normativ care reglementează salarizarea polițiștilor, actul normativ menționat având prevederi speciale pentru plata orelor suplimentare așa cum s-a arătat mai sus.
În consecință, pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 Cod pr. civilă se va respinge recursul reclamantului, iar în raport de prev. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă se vor admite recursurile pârâților, modificându-se sentința instanței de fond, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.2458 din data de 13 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Admite recursul pârâților MIRA și IPJ G împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu |
Grefier, |
red. Jud. D
Ex.3/
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu, Teodora Bănescu
