Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 165/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 165/R-
Ședința publică din 15 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Judecător: - - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, declarat de recurentMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ -cu sediul în B, sector 1, nr. 1A, împotriva sentinței 1112/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - Completul Specializat în Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtăADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT- B, sector 5,-,ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT - UNIUNEA TERITORIALĂ 130- cu sediul în - com., Județul V, G, și toți cu domiciliul ales la LA CABINET AVOCAT din Rm. V,-,. 2, județul V, intimat - chemat în garanție fiindMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-, Sector 5,-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru intimații - reclamanți, în baza împuternicrii avocațiale de la dosar și consilier - juridic pentru intimata - chemată în garanție în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a, arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta are calitate procesuală.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru intimata chemată în garanție, solicită respingerea recursului. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului contencios de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12 septembrie 2007, reclamanții, G, în calitate de funcționari publici, au chemat în judecată Administrația Națională a de Stat B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială 130, județul V, chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâții la plata drepturilor de natură salarială reprezentând prima de concediu cuvenită pe perioada anilor 2001 - 2006, în funcție de perioada lucrată, cu aplicarea indicelui de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții, în calitate de funcționari publici au dreptul potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
După apariția Legii nr.188/1999, printr-o serie de acte normative s-a dispus suspendarea aplicării art.34 alin. 2, cu privire la prima de concediu, astfel:
- prin art. 12 alin.4 din Legea nr.743/2001 - Legea bugetului de stat pe anul 2002, s-a dispus suspendarea aplicării acestui drept până la data de 31.12.20002;
- prin art.10 alin. 3 din Legea nr.631/2002 - Legea bugetului de stat pe anul 2003, s-a suspendat acordarea primei de concediu până la data de 31.12.2003;
- prin art.9 pct. 7 din Legea nr.507/2003 - Legea bugetului de stat pe anul 2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu până la data de 31.12.2004;
- prin art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 - Legea bugetului de stat pe anul 2005, s-a suspendat acordarea primei de concediu până la data de 31.12.2005;
- prin art.5 alin.1 din Legea nr.379/2005 - Legea bugetului de stat pe anul 2006, s-a suspendat acordarea primei de concediu până la data de 31.12.2006.
Suspendarea drepturilor privind prima de concediu este nelegală, întrucât se încalcă prevederile art.38 din Codul muncii, care dispune că "orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
De asemenea, se încalcă art.53 alin.1 și 2 din Constituția României care prevede că: "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Față de dispozițiile legale invocate, reclamanții consideră că dreptul la prima de concediu constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și el nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică.
Într-o atare situație, suspendarea acordării primelor de concediu pentru anii 2001-2006 nu se justifică, motiv pentru care s-a solicitat obligarea pârâților la plata acestor drepturi, aferente perioadei menționate, în funcție de perioada lucrată, cu aplicarea indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective.
Prin sentința nr.1112 din 27 noiembrie 2007, Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Administrația Națională a de Stat B, Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Administrația Națională a de Stat - Unitatea Teritorială 130, județul V, la plata primei de concediu pe anii 2001 - 2006 către fiecare reclamant, în cuantumul prevăzut de lege, actualizată de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative (32).
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut următoarele:
Din actele depuse la dosar, rezultă că acțiunea reclamanților este introdusă în termen, întrucât potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul general de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art.7 al aceluiași act normativ, prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune.
În cauza dedusă judecății, reclamanții au introdus acțiunea la data de 12 septembrie 2007, solicitând plata primelor de concediu pentru anii 2001 - 2006 și ca atare, dreptul la acțiune s-a născut pentru fiecare an în parte o dată cu sfârșitul acestuia și din momentul încetării suspendării.
S-a reținut astfel, că acțiunea este introdusă în termen pentru perioada solicitată.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici, iar potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, aceștia au dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin dispozițiile art.3 din nr.OUG 33/2001 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.34 alin.2 (fost 33) din Legea nr.188/1999 și ulterior prin dispozițiile legilor bugetare anuale, pentru fiecare din anii 2001 - 2006.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu s-a prevăzut încetarea existenței dreptului.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
Potrivit dispozițiilor art.53 din Constituție, exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății și a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică.
Nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul constituțional privind posibilitatea restrângerii exercițiului dreptului nu se regăsește în cauză.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În calitatea lor de funcționari publici, reclamanții beneficiază de prevederile art.34 din Legea nr.188/1999 privind Statul funcționarilor publici, respectiv au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prin urmare, dispozițiile legale succesive, privind suspendarea aplicării prevederilor art. 34 alin.2 din Legea nr.188/1999, vin în contradicție cu dispozițiile art.53 alin. 2 din Constituție, întrucât reprezintă o restrângere a unui drept recunoscut de lege, în sensul imposibilității exercitării acestuia.
Așa fiind, tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată, motiv pentru care pârâții au fost obligați la plata sumelor de bani reprezentând primele de concediu pentru anii 2001 - 2006, în cuantumul prevăzut de lege.
Având în vedere împrejurarea că plata sumelor de bani reprezentând prime de concediu pentru anul 2006 nu a fost făcută în termen, respectiv la plecarea în concediu a fiecăruia dintre reclamanți, achitarea acestor sume în prezent la nivelul exclusiv al cuantumului din anul respectiv, ar prejudicia reclamanții, întrucât valoarea economică a sumelor nu mai este aceeași în momentul de față, datorită devalorizării intervenită în timp. Din acest motiv, pentru fiecare dintre anii menționați, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților actualizarea sumelor cu indicele de inflație, până la data plății efective.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative (32), Tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 Cod procedură civilă și ca atare a fost respinsă.
Împotriva sentinței nr.1112 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a declarat recurs pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
1.Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Internelor și Reformei Administrative, motiv pentru care recurentul reiterează această excepție, în a cărei susținere arată următoarele:
Potrivit art.2 alin.(2) din nr.HG985/2001 privind organizarea și funcționarea aparatului de lucru al Guvernului "în directa coordonare a primului-ministru se află Administrația Națională a de Stat".
Textul actului normativ este preluat și de nr.HG765/2002, nr.HG746/2003, precum și de nr.HG404/2004, care la art.5 lit.(e) prevede că "Primul-Ministru coordonează, în mod direct, Administrația Națională a de Stat, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului".
În conformitate cu prevederile art.9 alin.(1) din nr.OUG25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului "Administrația Națională a de stat, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, trece din subordinea Guvernului și coordonarea primului-ministru în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative".
De asemenea, potrivit art.18 alin.(1) din nr.OUG30/2007 "posturile Ministerului Internelor și Reformei Administrative se compun din cele ale fostului Minister al Administrației și Internelor, precum și din cele ale Administrației Naționale a de Stat, ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și ale Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice", alin.(2) dispunând că "personalul fostului Minister al Administrației și Internelor, al Administrației Naționale a de Stat, al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice se preia sau, după caz, se transferă în interesul serviciului la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în condițiile legii, cu menținerea funcțiilor deținute".
În opinia recurentului-pârât, în lipsa unei prevederi exprese, nu poate achita drepturile bănești solicitate pentru perioada în care nu făcea parte din structura acestei instituții (perioada 2001-2006), motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
2.Dreptul pretins de reclamanți prin acțiunea introductivă este reglementat de dispozițiile art.34 alin.(2) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Hotărârea Tribunalului Vâlcea este vădit nelegală deoarece, dispozițiile art.34 alin.(2) din Legea nr.188/1999 fiind suspendate, este evident faptul că acestea nu pot produce efecte juridice în intervalul 01.01.2001 - 31.12.2006, iar instituirea în sarcina instituției recurentului a obligației de plată a dreptului pretins pe calea prezentei acțiuni s-a făcut cu încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare amintite.
3. Este nelegală respingerea cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și reformei Administrative în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, față de dispozițiile art.1 din OG22/2002.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea constată că recursul este fondat.
Curtea urmează să analizeze cu prioritate excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, față de dispozițiile art.137 proc.civ. a cărei apreciere ca întemeiată ar face inutilă analiza celorlalte motive de recurs.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.
Astfel, potrivit art.2 alin.(2) din nr.HG985/2001 privind organizarea și funcționarea aparatului de lucru al Guvernului "în directa coordonare a primului-ministru se află Administrația Națională a de Stat".
Textul actului normativ a fost preluat și de nr.HG765/2002, nr.HG746/2003, precum și de nr.HG404/2004, care la art.5 lit.(e) prevede că "Primul-Ministru coordonează, în mod direct, Administrația Națională a de Stat, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului".
În anul 2007, în conformitate cu prevederile art.9 alin.(1) din nr.OUG25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului "Administrația Națională a de stat, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, trece din subordinea Guvernului și coordonarea primului-ministru în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative".
De asemenea, potrivit art.18 alin.(1) din nr.OUG30/2007 "posturile Ministerului Internelor și Reformei Administrative se compun din cele ale fostului Minister al Administrației și Internelor, precum și din cele ale Administrației Naționale a de Stat, ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și ale Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice", alin.(2) dispunând că "personalul fostului Minister al Administrației și Internelor, al Administrației Naționale a de Stat, al Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice se preia sau, după caz, se transferă în interesul serviciului la Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în condițiile legii, cu menținerea funcțiilor deținute".
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă prima de concediu pe perioada anilor 2001-2006, deci pe o perioadă în care între reclamanți și pârâtul nu a existat niciun raport juridic, acesta neavând calitatea de angajator și neputând fi ținut pentru plata unor drepturi salariale față de persoane cu care nu era, la data respectivă, în raport de serviciu.
Prin urmare, în lipsa unei prevederi exprese care să prevadă contrariul, nu poate achita drepturile bănești solicitate pentru perioada în care nu făcea parte din structura acestei instituții (perioada 2001-2006), astfel încât acțiunea formulată împotriva acestui pârât apare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.3 proc.civ. recursul se va admite și se va modifica sentința, în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanți față de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, ca fiind lipsit de calitate procesuală pasivă, menținându-se în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ, împotriva sentinței nr.1112 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, și față de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, ca fiind lipsit de calitate procesuală pasivă.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/25.02.2008.
Jud.fond: Gh.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Gina Achim
