Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1669/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1669
Ședința public de la 28 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judector
-- - - Judector
-- - - Judector
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția General A Finanțelor Publice G, împotriva sentinței nr. 890 din data de p aprilie 2008, pronunțat de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârât Direcția General a Finanțelor Publice G și avocat pentru intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinit.
S-a prezentat referatul cauzei, artându-se c recursul a fost declarat în termen legal, c a fost depus la instanța a crei hotrâre se atac, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit c intimatul reclamant a depus întâmpinare.
S-a artat c recurenta pârât a solicitat judecarea cauzei în lips conform art. 242 pct.2
Curtea, apreciind cauza în stare de judecat a pus recursul în dezbaterea prților:
Consilier juridic pentru recurenta pârât Direcția General a Finanțelor Publice G solicit admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimatul reclamant G pune concluzii de respingerea recursului, menținerea sentinței ca legal și temeinic, cu cheltuieli de judecat.
CURTEA
Asupra recursului de faț:
Prin sentința nr. 890 din 9.04.2008 Tribunalul Gorja admis acțiunea precizat reclamantului G, în contradictoriu cu pârâta Direcția General a Finanțelor Publice
A Obligat pârâta s reîncadreze reclamantul începând cu 01.11.2007 în funcția de inspector grad profesional superior.
A dispus anularea deciziei nr. 69/2003.
A dispus ca pârâta s achite reclamantului drepturile salariale corespunztoare reîncadrrii.
În considerentele sentinței s-au reținut urmtoarele:
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune invocat de pârât aceasta urmeaz s fie respins ca neîntemeiat întrucât cererea reclamantului vizeaz reîncadrarea și drepturile bnești doar cu începere de la 01.11.2007(conform precizrii depus prin concluziile scrise ) ceea ce se circumscrie perioadei de 3 ani prevzut de Codul muncii cu care se completeaz statutul funcționarilor publici.
Pe fondul cauzei urmeaz a se avea în vedere faptul c în conformitate cu Ordinul ANFP nr.218/2003 pârâta avea obligația s procedeze la reîncadrarea reclamantului (funcționar public), respectându-se în același timp Legea 161/2003, cu începere din data de 15.07.2003.
Prin acest ordin au fost aprobate instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici în funcțiile publice prevzute de Legea 188/1999, modificat și completat, criteriile pentru ocuparea unei funcții publice fiind cele prevzute expres în art.2 alin. 1 lit. a -
Pentru reîncadrarea în gradul profesional "superior", conform art.4 alin.1 lit. a, funcționarul public trebuia s obțin minim 7 puncte, ori din actele depuse de pârât rezult c reclamantul a obținut 89,567.
Potrivit art.5 din Ordinul 218/2003 reîncadrarea funcționarilor publici se face în ordinea punctajelor obținute în condițiile art.3 și 4, iar în situația în care numrul funcționarilor publici este mai mare decât numrul funcțiilor publice stabilite și avizate pentru gradele profesionale, art.5 alin. 2 prevede criterii suplimentare enumerate.
Pe de alt parte conform Legii 161/2003 autoritțile și instituțiile publice au avut obligația s efectueze reîncadrarea funcționarilor publici pe posturi, în acest sens fiind emis de Agenția Național a Funcționarilor Publici Ordinul nr.218/2003. În baza acestor criterii stabilite reclamantul a obținut punctajul de 9,567.
Verificându-se criteriile prevzute de Ordinul 218/2003 raportat la conținutul fișei individuale întocmite cu ocazia reîncadrrii la acel moment, a rezultat c reclamantul le îndeplinește cumulativ, neavând nici o relevanț pentru soluționarea cauzei susținerea pârâtei cu privire la o eventual promovare care nu se poate face decât în baza unui examen sau concurs.
Dac într-adevr legiuitorul ar fi considerat c punctajul obținut prin aplicarea Ordinului 218/2003 vizeaz doar noua titulatur a postului, este mai mult decât evident c reîncadrarea ar fi trebuit s se fac prin echivalent și instituirea punctajului ce a fost obținut funcție de criteriile legale ce vizeaz activitatea și pregtirea funcționarilor nu ar mai fi fost necesar a fi instituite.
De altfel, chiar dac aprarea pârâtei din prezentul dosar n-a mai vizat nota Ministerului Finanțelor Publice înaintat acesteia cu numrul -/2003, s-a reținut și argumentul c aceast not emis de ordonatorul principal de credite nu o poate exonera pe pârât de aplicarea greșit a legii în ceea privește reîncadrarea funcționarilor publici cu atât mai mult cu cât nota nu a fost publicat în Monitorul Oficial iar pârâta nu avea obligația respectrii unui act ce nu a devenit opozabil reclamantului.
Un alt argument în favoarea soluției pronunțate a fost acela c prin aplicarea diferit a reîncadrrii funcționarilor publici (decizia nr.41/15.03.2007 emis de pârât) s-a înclcat principiul nediscriminrii prevzut de OG.137/2000 dar și principiul egalitții în drepturi, instituit de art.14 din Convenția pentru Aprarea Drepturilor Omului și Libertților Fundamentale - art.16 din Constituția României.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția General A Finanțelor Publice G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a intimatului reclamant G artând c la data de 1.11.2007, în urma finalizrii procedurilor de reîncadrare în noua funcție public, conform Legii nr.161/2003, art.XVI alin.1 lit.c și a Ordinului ANFP nr.218/2003 i-a fost acordat reclamantului gradul profesional "asistent", cu mențiunea drepturilor profesionale stabilite conform OUG nr.192/2002, iar prin adresa nr.19451/17.07.2003, emis în baza deciziei nr.69/2003 a DGFP G, i s-a comunicat acestuia noua funcție de care a luat cunoștinț sub semntur.
S-a mai susținut c data de la care se calculeaz termenul de prescripție este data lurii la cunoștinț despre existența actului administrativ contestat.
Recurenta a mai artat c formularea unei adrese în cursul anului 2007, din partea intimatului reclamant ctre DGFP G, referitoare la modul cum a fost reîncadrat în anul 2003 nu reprezint decât o încercare a acestuia de a fi repus în termenul de a contesta reîncadrarea.
Pe fondul cauzei, recurenta a susținut c în mod greșit prima instanț a apreciat c acțiunea reclamantului este întemeiat, întrucât reîncadrarea reclamantului s-a fcut cu respectarea dispozițiilor art.6 alin.3 din OG nr.92/2005 și ale OUG nr.82/2004.
La data de 19.08.2008, intimatul reclamant Gaf ormulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea excepției invocate, artând c actul administrativ contestat i-a fost comunicat la data de 03.10.2007 și c termenul de prescripție de 3 ani nu s-a împlinit, acesta curgând de la data comunicrii actului.
Cu privire la fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și mențiunea ca fiind temeinic și legal a sentinței recurate.
Examinând sentința recurat, prin prisma excepției invocate, Curtea apreciaz prezentul recurs ca fiind întemeiat pentru considerentele ce urmeaz a fi expuse în continuare.
În fapt, prin acțiunea introductiv reclamantul a contestat reîncadrarea sa în funcția public de execuție, aceea de inspector asistent clasa I, ce a fost efectuat la data de 15.07.2003, în baza Deciziei nr.69/2003, emis de ctre DGFP
Cu adresa nr.19451/17.07.2003(depus la dosarul de recurs), reclamantului i-a fost comunicat sub semntur, decizia nr.69/2003, emis de ctre directorul executiv al DGFP
În speț, actul administrativ atacat - respectiv decizia de reîncadrare nr.69/2003 - este un act administrativ cu caracter individual, astfel încât îi sunt aplicabile termenele stabilite prin art.11 alin. (1) și (2) din legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv termenul de 6 luni care reprezint regula, cu excepția reglementat în alin.(2) al aceluiași articol, când pentru motive temeinice, care urmeaz a fi analizate de instanț în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdus și peste termenul prevzut la alin.1, dar numai târziu de un an de la data emiterii actului.
În raport de prevederile art.11 alin.1 și 2 din Legea contenciosului administrativ, acțiunea introdus de reclamant la data de 05.10.2007 este formulat cu mult peste termenul de 6 luni, așa încât acțiunea este prescris.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea apreciaz c excepția prescripției dreptului la acțiune ce a fost invocat de ctre recurent este întemeiat.
Întrucât excepția prescripției este o excepție dirimant și absolut, aceasta face de prisos analizarea celorlalte motive de fond invocate în cuprinsul cererii de recurs.
Faț de cele artate, urmeaz ca în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civil s fie admis prezentul recurs.
Pe cale de consecinț, se va modifica sentința recurat, în sensul respingerii acțiunii ca fiind prescris.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția General A Finanțelor Publice G, împotriva sentinței nr. 890 din data de 9 aprilie 2008, pronunțat de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modific sentința în sensul c respinge acțiunea.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public de la 28 August 2008.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu - - | Judector, - - | Judector, - - |
Grefier, |
red. Jud. M
Ex.3//05.08.2008
Jud. fond M
D
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
