Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 167/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 167/
Ședința publică din 26 Februarie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor promovate de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în M C,-, jud. H și de reclamanta, domiciliată în M C, str. -,. 4,. B,.1, jud. H, împotriva sentinței civile nr.2787 din 7.11.2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut se constată lipsa ambelor părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termenul procedural.
De asemenea se constată că recursul reclamantei este netimbrat, deși a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 2,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, iar cel declarat de H este timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei, prin ordinul de plată nr. 12/16.01.2008 (fila 13 dosar) și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
In raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că pârâta-recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 2787 din 7.11.2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de reclamanta împotriva Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr.2. din cadrul H și în consecință a fost anulată decizia nr.220/23.05.2007 emisă de pârâtă.
Prima instanță a reținut că reclamanta a cerut stabilirea calității de beneficiar al prevederilor Decretului-lege nr. 2. pentru perioada mai 1950 - septembrie 1959, motivat de împrejurarea că tatăl ei a fost declarat chiabur în perioada respectivă și i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în com.Cozmeni, sat. nr.225, jud. Cererea i-a fost respinsă prin decizia atacată în instanță, pe considerentul că în perioada stabilită cu domiciliu obligatoriu, reclamanta nu figurează ca membru de familie.
S-a avut în vedere faptul că prin decizia contestată pârâta recunoaște indirect că a fost declarat chiabur și că familiei acestuia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în perioada mai 1950 - septembrie 1959. Totodată s-a reținut de către instanța de fond că reclamanta s-a născut la 30 mai 1941, că tatăl ei este. Astfel, instanța a concluzionat că la data și în perioada în care tatăl ei a fost declarat chiabur iar familiei acestuia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu, reclamanta făcea parte din familia și prin urmare i se aplică prevederile Decretului-Lege nr.2. republicată.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de pârâta H, care a solicitat modificarea în sensul respingerii acțiunii reclamantei, motivând că în mod corect Comisia a respins cererea, deoarece în tabelul anexat reclamanta nu figurează ca membru al familiei și în raport de prevederile art. 8 din Decretul-lege nr. 2. au prioritate actele oficiale față de celelalte mijloace de probă.
A mai formulat recurs și reclamanta și a arătat că făcea parte din această familie, fapt dovedit cu doi martori care au dat declarație în fața notarului, actele aflându-se la H, depunând în copie și actele de stare civilă. Au fost depus la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul pârâtei este nefondat.
Instanța de fond a reținut în mod corect că, care este tatăl reclamantei, a fost înscris pe lista chiaburilor în anii 1951 pentru ca ulterior să-i fie stabilit domiciliul obligatoriu în com.Cozmeni, sat. nr.225.
Susținerile pârâtei în sensul că a fost șters de pe lista chiaburilor în anul 1951 și că împotriva lui nu au fost luate măsuri cum ar fi cea a stabilirii domiciliului obligatoriu sunt fără suport probator în condițiile în care prin actul de la 19 emis de Arhivele Naționale - Direcția Jud.H rezultă că susnumitul a fost înscris pe lista chiaburilor încă din anul 1950 și figura în această listă și în luna iunie 1952.
Această probă de la dosar se completează cu celelalte probe respectiv depozițiile martorilor (20) și (28) care precizează că familia a avut stabilit domiciliul obligatoriu în com.Cozmeni, satr. nr.225, în perioada mai 1950 - septembrie 1959.
Cum prin cererea de recurs formulată pârâta nu contestă starea civilă a reclamantei, în sensul că este fiica lui care, așa cum am arătat mai sus, a avut stabilit domiciliul obligatoriu în perioada 1950 - 1959, instanța de control apreciază că și reclamanta trebuie să se bucure de drepturile conferite de Decretul-Lege nr.2. întrucât a fost obligată să trăiască în aceleași condiții vitrege și neajunsuri ca ceilalți membrii ai familiei ei.
În ceea ce privește recursul declarat de către reclamantă, instanța îl apreciază ca fiind întemeiat întrucât, în mod nejustificat prima instanță, după ce constată că tatăl reclamantei a avut domiciliul obligatoriu în perioada 1950 - 1959 că în calitate de fiică a numitului se impune să beneficieze de aceleași drepturi prevăzute de Decretul-Lege nr.2. ca și tatăl ei, stabilește această perioadă numai pentru mai 1950 - iunie 1952, probele administrate în cauză dovedind fără putință de tăgadă că măsura luată împotriva tatălui reclamantei de stabilire a domiciliului obligatoriu s-a întins pe perioada mai 1950 - septembrie 1959.
Prin urmare hotărârea primei instanțe va fi modificată în sensul că reclamantei i se va recunoaște calitatea beneficiar al prevederilor Decretului-Lege nr.2. pentru perioada mai 1950 - septembrie 1959.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2787 din 7.11.2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în M C,-/B,.1, jud.H, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că îi recunoaște reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Decretului-Lege nr.2. pentru perioada mai 1950 - septembrie 1959.
Menține celelalte dispoziții din sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Februarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red./Tehn.
19.03.2008/3 exemplare
Jud.fond./
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
