Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 169/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 169/CA
Ședința publică din 06.10.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Autoritatea Națională a Vămilor, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 29.09.2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 260 din Codul d e procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 06.10.2008.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând:
- obligarea pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor la calcularea și plata sumelor reprezentând prima de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective;
- obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate, în calitatea de coordonator principal de credite (Autoritatea Națională a Vămilor se află în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, fiind coordonator secundar de credite).
În motivare, reclamantul a arătat că are calitatea de funcționar public în cadrul Autorității Naționale a Vămilor și, în această calitate, conform dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, avea dreptul la o primă de concediu anuală ce nu i-a fost acordată.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a arătat că reclamantul este angajatul ei și că recunoaște pretențiile acestuia.
Prin sentința civilă nr. 564//16.04.2008, Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Economiei și Finanțelor, în favoarea Curții de APEL IAȘI - secția contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că raportul de serviciu în baza căruia se solicită prima de concediu de odihnă este între reclamant și o autoritate publică centrală ce atrage, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 din Codul d e procedură civilă, competența în primă instanță a Curții de APEL IAȘI.
Ca urmare a declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI la nr-.
Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței materiale a Curții de APEL IAȘI, susținând că, raportat la obiectul cauzei, nu are relevanță calitatea pârâților de instituție sau autoritate publică centrală. A mai invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că nu este subiect al raporturilor de muncă directe de muncă sau serviciu încheiate de reclamant, stabilirea și acordarea drepturilor salariale fiind o atribuție exclusivă a angajatorului Autoritatea Națională a Vămilor.
Ministerul Economiei și Finanțelor a mai susținut excepția lipsei de interes, arătând că plata drepturilor bănești solicitate de reclamant a fost reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/19.12.2007, nefiind condiționată de existența unei hotărâri judecătorești.
La termenul de judecată din 01.09.2008, instanța i-a aplicat pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor, în temeiul dispozițiilor art. 108 indice 1 alin. 2 lit. e din Codul d e procedură civilă, o amendă judiciară de 500 de lei deoarece nu a depus la dosar actul de numire a reclamantului în funcție publică, act solicitat la un termen anterior.
Autoritatea Națională a Vămilor a formulat cerere de reexaminare a încheierii prin care i s-a aplicat amenda arătând că din eroare Serviciul juridic nu a îndeplinit obligația stabilită de instanță.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale, instanța constată că din prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 rezultă competența materială a curții de apel în soluționarea prezentei cauze.
Cadrul procesual stabilit de reclamant care a chemat în judecată două autorități publice centrale reprezintă un element esențial, hotărâtor în determinarea instanței competente. Obiectul cauzei constituie, în contenciosul administrativ, un criteriu de stabilire a instanței ce are competența materială de judecare a pricinii doar în situația în care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. În celelalte cazuri se ține seama de calitatea pârâtei de instituție ori autoritate centrală sau locală.
Având în vedere că din Decizia nr. 2647/01.11.2000, emisă de Direcția Generală a Vămilor din cadrul Ministerului Finanțelor, precum și din recunoașterea expresă a pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor reiese că reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul Autorității Naționale a Vămilor, ținând seama și de faptul că reclamantul critică modul în care s-a derulat raportul de serviciu cu această autoritate cu atribuții la nivel central, Curtea consideră că are competența materială de a soluționa prezenta cauză. În consecință, va respinge excepția de necompetență materială invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, instanța reține că și aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Împrejurarea că printr-un act normativ s-a stabilit modalitatea de plată a primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2006 nu are nici un efect asupra interesului reclamantului de a obține o hotărâre judecătorească executorie pe care să o poată opune debitorului obligației de plată în caz de refuz de executare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța reține că drepturile funcționarilor publici se acordă, de regulă, de către instituția cu care aceștia se află în raport de serviciu.
Având în vedere că în baza probelor administrate în cauză rezultă că reclamantul se află în raport de serviciu cu Autoritatea Națională a Vămilor, Curtea consideră că reptului reclamantului la sumele reprezentând prima de concediu de odihnă îi corespunde obligația corelativă de plată a acestora doar de către instituția publică pârâtă cu care reclamantul se află în raport de serviciu, nu și de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În situația în care în bugetul Autorității Naționale a Vămilor nu sunt prevăzute sume pentru plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2001-2006 ori acestea sunt insuficiente, instituția debitoare are obligația ca, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, în termen de 6 luni de la data la care primește somația de plată, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. În realizarea acestui scop, ordonatorii principali de credite bugetare sunt obligați, potrivit prevederilor art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile <LLNK 12002 500 10 202 47 30>art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În speță, reclamantul se află însă în etapa judiciară ce are ca finalitate obținerea unui titlu executoriu. Dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, nu sunt aplicabile în această fază. Ele sunt incidente, așa cum rezultă chiar din titlul actului normativ, în etapa executării obligațiilor stabilite în sarcina instituțiilor publice prin titluri executorii.
Așa fiind, instanța consideră că până la obținerea de către reclamant a unui titlu executoriu nu se poate deroga de la prevederile art. 47 alin. 3 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora alocațiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite, și, în cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate și nu pot fi virate și utilizate la alte articole de cheltuieli.
Prin urmare, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și va respinge acțiunea promovată în contradictoriu cu acest pârât.
Pe fondul cauzei, instanța constată că reclamantul, în calitatea sa de funcționar public în cadrul Autorității Naționale a Vămilor, avea dreptul, conform dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, la o primă de concediu anuală ce nu i-a fost acordată.
Prin Decizia nr. 77/05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în procedura recursului în interesul legii că dispozițiile art. 34 alin. 2 (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că prima de concediu de odihnă, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal.
Având în vedere că deciziile prin care au fost soluționate recursurile în interesul legii referitoare la condițiile de recunoaștere a dreptului la prima de concediu de odihnă sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța va admite acțiunea și o va obliga pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamantului prima de concediu de odihnă aferentă perioadei 2001-2006, actualizată în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la executarea obligației.
În ceea ce privește cererea de reexaminare formulată de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 108 indice 5 din Codul d e procedură civilă, împotriva încheierii de amendare se poate face numai cerere de reexaminare prin care se solicită, motivat, să se revină asupra amenzii sau să se dispună reducerea acesteia. Motivele la care se referă textul de lege susmenționat trebuie să fie de natură a duce la concluzia că din cauze serioase, rezonabile nu s-a putut executa obligația impusă de instanța de judecată.
În prezenta speță neîndeplinirea obligației impusă de instanță, de prezentare a unui înscris în termenul stabilit în acest scop, din cauza Serviciului juridic al autorității publice centrale amendate nu constituie un motiv serios de scutire de amendă sau de reducere a acesteia.
Prin urmare, Curtea va respinge cererea de reexaminare formulată de Autoritatea Națională a Vămilor.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge excepțiile de necompetență materială și a lipsei interesului, invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în I,-, jud. I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor și, în consecință:
Obligă pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să plătească reclamantului primele de concediu de odihnă pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Respinge cererea de reexaminare formulată de Autoritatea Națională a Vămilor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.10.2008.
Președinte
--- -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 5ex.
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache
