Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 170/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.170
Ședința publică din 04.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în recursurile declarate de formulate de Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A, în reprezentarea reclamanților: 1., 2., 3., 4., 5., 6., 7., 8., 9., 10., 11.Bader, 12., 13., 14., 15., 16., 17., 18., 19., 20., 21., 22., 23., 24.B, 25., 26. Elita, 27., 28., 29., 30. a, 31E., 32., 33., 34., 35., 36.Bonca, 37., 38., 39., 40., 41., 42., 43., 44., 45., 46., 47., 48., 49., 50., 51., 52., 53., 54D.can, 55., 56., 57., 58., 59., 60., 61., 62.Contras, 63., 64., 65.C, 66., 67., 68., 69., 70., 71., 72., 73., 74., 75., 76., 77. Denisia, 78., 79., 80., 81., 82., 83.,84., 85., 86. V, 87., 88., 89. G, 90., 91., 92., 93., 94., 95., 96. A, 97., 98., 99., 100., 101.a, 102.a, 103. a, 104., 105., 106., 107G., 108.,109. ta, 110., 111.Garzi, 12., 113., 114.,115., 16.,117., 118.G, 119.G, 120., 121., 122., 123., 124., 125., 126., 127. HG, 128. Nora, 129., 130., 131., 132., 133., 134., 135., 136., 137., 138., 139., 140., 141., 142. a, 143., 144.Hot, 145. G, 146., 147., 148., 149., 150., 151. a, 152. a, 153., 154., 155., 156., 157.,158., 159., 160., 161., 162., 163., 164., 165., 166., 167. ta, 168., 169., 170, 171., 172. a, 173., 174., 175., 176., 177., 178., 179., 180., 181.,182., 183., 184., 185., 186., 187., 188., 189., 190., 191., 192., 193., 194. G, 195., 196., 197., 198., 199., 200., 201.u, 202., 203., 204., 205. a, 206., 207.N, 208., 209., 210., 211., 212., 213., 214., 215., 216E., 217.Paguba, 218., 219., 220., 221., 222., 223., 224. a, 225., 226. G, 227. Linda, 228., 229., 230., 231., 232., 233., 234., 235., 236., 237., 238., 239., 240., 241., 242., 243. a, 244., 245., 246., 247., 248., 249., 250., 251., 252., 253., 254., 255., 256., 257., 258., 259., 260., 261. - a, 262., 263., 264. a, 265.Sarii, 262., 257., 268., 269., 270., 271., 272., 273., 274., 275., 276., 277., 278., 279. a, 280., 281., 282. a, 283., 284., 285. a, 286., 287., 288., 289., 290., 291. G, 292., 293., 294., 295., 296., 297., 298. G, 299., 300. G, 301., 302., 303., 304., 305., 306., 307., 308., 309., 310., 311., 312., 313., 314., 315., 316., 317., 318., 319.,320., 321., 322., 323., 324., 325., 326., 327., 328., 329., 330., 331., 332., 333., 334., 335., 336. și 337., și recursul declarat de intervenientele, - și, împotriva sentinței civile nr. 1007/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul A reprezentat prin Primar și Primăria Municipiului A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Procedura legal îndeplinită, dată fără citarea părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.01.2010 care face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea a fost amânată pentru data de 28.01.2010 și apoi pentru data de 04.02.2010, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 6 noiembrie 2008, Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A, în reprezentarea reclamanților - funcționari publici:, Bader, B, Elita, a, Bonca, can,Contras, C, ta, Garzi,G, G, Nora, HG, a, Hot, G, a, a, ta, a, G, u, - a, N, Paguba, a, G, Linda, a, a, a, Sarii, a, a, a, G, G, ,Tigan G, și intervenienții, și, au chemat în judecată pârâtul Municipiul A - reprezentat prin Primar, solicitând obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% fiecare, conform art. 31 alin. 1 lit. c-d din Legea nr. 188/1999, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie a anului 2004 până la zi și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților
La termenul din 10 noiembrie 2008, au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții, și, care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul A reprezentat prin primar și Primăria municipiului A, aceleași drepturi cu cele din acțiunea principală, pentru perioada 01.01.2004 - 02.11.2007 - intervenienta; 01.01.2004 - 05.08.2007 - intervenienta și 01.07.2005 - 31.12.2007 intervenienta - -.
Prin sentința civilă nr. 942 din 24.11.2008 instanța a admis cererea, obligând pârâtul să plătească reclamanților și intervenienților despăgubiri reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în cuantum, de câte 25% pe perioada solicitată, cu obligarea pârâtul să achite reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 7500 lei.
Prin decizia civilă nr. 568/09.04.2009 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursurile declarate de părți împotriva hotărârii și, casând sentința a trimis cauza pentru rejudecare instanței de fond. Instanța de recurs a reținut în considerente că instanța de fond a admis acțiunea având ca obiect plata suplimentului postului și a treptei de salarizare, dar motivele de fapt și drept reținute se referă la sporul de dispozitiv, împrejurare care, în opinia curții, echivalează cu necercetarea fondului.
Cu privire la excepție, instanța s-a pronunțat în condițiile prevăzute de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând următoarele:
Pârâtul a invocat necompetența de ordine publică a instanței de judecată de a stabili cuantumul drepturilor salariale invocate, considerând că pricina nu este de competența instanțelor judecătorești, situație prevăzută de art. 159 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici nu prevăd cuantumul suplimentului postului și nici suplimentului gradului și nici vreun alt element de determinare a acestor drepturi salariale, așa cum se întâmplă pentru salariul de bază sau sporul pentru vechime în muncă, reglementate de același articol, la literele a și
Ceea ce se cere de către reclamanți și intervenienți, nu este numai acordarea acestor drepturi salariale, ci și stabilirea de către instanța de judecată a cuantumului acestora la un procent de câte 25 % din salariul de bază.
Instanța a respins excepția, pentru că într-adevăr instanța nu se poate substitui legiuitorului în ce privește determinarea cuantumului celor două sporuri, dar este competentă să analizeze cererea reclamanților cu privire la recunoașterea sau nu a acestor drepturi.
Prin sentința civilă nr. 1007/22.06.2009 Tribunalul Arada respins acțiunea exercitată de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A în reprezentarea membrilor săi, și cererea intervenienților în interes propriu, și, împotriva pârâților Municipiul A reprezentat prin Primar și Primăria municipiului A, pentru plata restantă a suplimentelor postului și treptei de salarizare și operarea acestor sume în carnetele de muncă. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
În rejudecare, instanța a reținut din actele dosarului, că reclamanții și intervenienții sunt funcționari publici în cadrul Primăriei municipiului A, și au formulat prezenta acțiune întrucât nu au beneficiat de drepturile salariale potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Conform art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:" a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și daf ost suspendată în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006, aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.31 a Legii nr.188/1999, reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
S-a concluzionat, din interpretarea aliniatului 3 al art. 31 din Legea nr. 188/1999, care dispune că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, că acordarea celor două suplimente, condițiile de acordare și cuantificarea lor trebuie reglementate fie prin lege, sau act normativ cu forță juridică de lege, fie de Guvernul României, în cazul promovării unei hotărâri date în promovarea executării legilor și că instanța judecătoreasă nu se poate substitui ea pentru a stabili cuantumul acestor suplimente.
Deși reclamanții și intervenienții solicită obligarea pârâtei la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază fiecare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează vreun procent sau modalitatea de acordare a acestor sporuri.
Reclamanții și intervenienții au solicitat un procent de 25%, dar nu au indicat temeiul de drept care să justifice stabilirea în acest mod a procentului și având în vedere că nici Legea nr. 188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate de reclamantă, instanța a respins acțiunea, ca fiind lipsită de temei legal.
În măsura în care, după reintrarea în vigoare a disp. art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, în urma suspendării lor prin Lega nr. 251/2006, legiuitorul nu a emis un act normativ care să reglementeze modalitatea de acordare, condițiile și cuantumul celor două suplimente, instanța a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți să beneficieze de ele.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea reclamanților și intervenienților pentru obligarea pârâtei Municipiul A, la plata drepturilor bănești - reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de câte 25% din salariul de bază, de la data de 01.04.2004 - la zi, actualizată cu rata inflației, până la data plății efective. Urmare respingerii cererii principale, instanța a respins și capătul de cerere accesoriu privind înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților a acestor sporuri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A, în reprezentarea reclamanților precum și intervenientele, și, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în întregime.
În motivele de recurs formulate de interveniente se arată că au fost angajate ai Primăriei municipiului A în perioadele arătate în cererile de intervenție, având calitatea de funcționari publici.
Prima instanță le-a respins cererea motivând că "având în vedere că nici Legea 188/1999 și nici un alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate. instanța va respinge acțiunea, ca fiind lipsită de temei legal."
Prin această hotărâre judecătorească dreptul subiectiv al recurenților, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, a fost infirmat astfel încât prevederile art. 31 alin. 1 lit. c din Legea 188/1999 sunt similare unor scrieri oarecare ce nu produc efecte juridice.
Arată că instanța judecătorească deși se consideră necompetentă să se pronunțe asupra cuantumurilor drepturilor bănești (fiind considerată ingerință în celelalte puteri ale statului se consideră "competentă să analizeze cererea reclamanților cu privire la recunoașterea sau nu a acestor drepturi" și în final pronunță o hotărâre ca și cum o lege nu ar produce efecte juridice.
Temeiul demersului judiciar al intervenienților este tocmai nepunerea în aplicare a prevederilor privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Cum și în ce mod trebuia angajatorul să pună în aplicare respectivele norme și dacă era nevoie sau nu de o reglementare specială referitor la cuantum, arată că nu se pot pronunța.
Cert este că există drepturi bănești ce se cuvin funcționarilor publici, reglementate în mod expres prin Legea nr. 188/1999 care însă nu sunt puse în aplicare iar scuza folosită de autorități este "tăcerea" legii respectiv inacțiunea legiuitorului sau a executivului în ceea ce privește stabilirea cuantumului drepturilor.
Consecința acceptării unei asemenea explicații este că funcționarii publici n-au decât să aștepte (așa cum au așteptat deja 9 ani) până când o autoritate publică va binevoi să clarifice cuantumul acestor drepturi bănești. În caz că nu va veni vreodată o asemenea clarificare funcționarul nu are la îndemână niciun mijloc legal prin care să-și obțină dreptul.
Se menționează ca cuantumul acestor drepturi este determinat de aprecierea subiectivă a reclamanților, necontestată de pârâta, confirmată de practica judiciară. Se arata că pârâta nu a contestat acest cuantum și nici nu a propus un altul, apărarea acesteia referindu-se exclusiv la legalitatea și temeinicia dreptului în sine.
Intervenientele recurente mai arată că, în ceea ce privește competența instanței de a stabili cuantumul drepturilor bănești solicitate apreciază că instanța are această competență, fapt ce rezultă din prevederile art.3 Cod civil. De altfel și în proiectul noului Cod de procedură civilă se prevede obligația instanței de judecată de a judeca chiar dacă într-un anumit domeniu legea nu prevede, este neclară sau contradictorie.
Practica instanțelor de judecată este contradictorie având în vedere că există hotărâri judecătorești irevocabile care acordă aceste drepturi în cuantumul de 25%, hotărâri judecătorești irevocabile care recunosc drepturile salariale dar care resping cuantumul de 25% și hotărâri judecătorești irevocabile care resping aceste drepturi.
S-a ajuns astfel ca în cadrul aceleiași autorități publice locale (primărie, consiliu județean, etc.), angajați cu exact aceleași atribuții, unii să beneficieze de cele două suplimente, alții să nu poată pune în executare hotărârile iar alții să nu beneficieze de aceste drepturi salariale.
Aplicarea diferențiată a unei legi aceleiași categorii socio-profesionale (funcționari publici) creează o situație de discriminare care prejudiciază acei angajați care nu beneficiază de acest drept.
Se arată că în decizia Nr. 21 din 10 martie 2008 s-a adus următoarea motivație ".De altfel, așa cum rezultă chiar din motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 23 ind.1 din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
Cât privește noțiunea de "discriminare", arată că au în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României, & 59). "
Intervenientele recurente conchid solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în întregime adică obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, calculată în procent de 25%, din salariul de bază, pentru fiecare intervenient și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
În motivarea recursului promovat de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A aflat în reprezentarea reclamanților, se arată că a solicitat instanței să îl oblige pe pârât la plata către membri de sindicat - funcționari publici indicați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu luna aprilie a anului 2004 până la zi, astfel: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 (29) alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, precum și obligarea pârâtului la efectuarea mențiunilor cuvenite privind aceste sporuri în carnetele de muncă, in conformitate cu Decretul nr. 92/1976, cu cheltuieli de judecată.
Mai arată că Tribunalul Arada respins acțiunea reclamanților ca fiind lipsită de temei legal, motivând că nici Legea nr. 188/1999 și nici un alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporurile solicitate. Printr-o astfel de sentință, dreptul subiectiv al reclamanților stabilit prin Legea nr. 188/1999, a fost infirmat, astfel încât textul legal care prevede aceste drepturi sunt asimilate de instanță unor scrieri ce nu produc efecte juridice. Instanța de judecată, deși se consideră necompetentă să se pronunțe asupra cuantumului drepturilor bănești (considerând că eoi ngerință în celelalte puteri ale statului), se consideră competentă să analizeze cererea reclamanților cu privire la recunoașterea sau nu a acestor drepturi (recunoscute de lege) hotărând că prevederile legale nu produc efecte juridice.
Reclamantul recurent arată că acțiunea formulată se întemeiază pe nepunerea în aplicare a prevederilor legale privind suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Trebuie recunoscut că aceste drepturi salariale există, sunt reglementate expres prin Legea nr. 188/1999, care însă nu sunt puse în aplicare, scuza folosită fiind "tăcerea legii" în privința cuantumului drepturilor. Consecința acceptării unei asemenea explicații, este ca funcționarii publici să aștepte până când o autoritate publică va binevoi să clarifice sau să stabilească cuantumul acestor drepturi salariale, iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, funcționarul nu are la îndemână niciun mijloc legal prin care să își obțină drepturile.
Cuantumul acestor drepturi este determinat de aprecierea subiectivă a reclamanților, necontestată de pârât și confirmată de practica judiciară. Pârâtul nu a contestat acest cuantum solicitat și nici nu a propus altul, invocând doar nelegalitatea acestor sporuri.
Apreciază că instanța are competența de a stabili cuantumul drepturilor bănești, făcând trimitere la dispozițiile art. 3 din Codul Civil.
Pe rolul instanțelor judecătorești s-au aflat litigii având același obiect ca și cel dedus judecății în acest dosar, având ca reclamanți funcționari publici, cărora li s-a admis procentul de 25% pentru cele două sporuri. De altfel, practica instanțelor este contradictorie, existând hotărâri judecătorești irevocabile prin care se acordă drepturile în procent de 25%, hotărâri judecătorești irevocabile care recunosc drepturile salariale dar resping cuantumul de 25% și hotărâri judecătorești irevocabile care resping aceste drepturi.
Astfel s-a ajuns ca în cadrul aceleiași instituții publice sau autorități locale, funcționari cu atribuții identice să aibă tratament diferit în sensul că unii beneficiază de cele două sporuri, alții nu pot să pună în executare sentințele deoarece nu au un procent stabilit, iar alții să nu beneficieze de recunoașterea acestor sporuri.
Aplicarea diferențiată a unei legi, aceleiași categorii socio-profesionale creează o situație de discriminare care prejudiciază drepturile celor ce nu pot beneficia de sporuri.
În cauze similare aflate pe rolul Tribunalului Arad, colegilor noștri din cadrul aceleiași instituții, li s-a admis acțiunea privind aceleași drepturi salariale în procent de 25% din salariul de bază, prin sentința civilă pronunțată în data de 14.10.2008 în Dosar nr-. De asemenea au fost admise acțiuni având același obiect de către alte tribunale și amintesc sentința civilă nr. 585/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, sentința civilă nr. 155/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava iar drepturile salariale acordate au fost menținute prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Suceava în 14 aprilie 2008, sentința civilă nr. 534/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani menținută prin decizia civilă nr. 915/02.07.2008 a Curții de Apel Suceava; prin decizia civilă din 25.09.2008 Curtea de Apel Craiovaa menținut sentința civilă din 12.06.2008 pronunțată în Dosar nr- de Tribunalul Mehedinți.
Cât privește discriminarea, reclamantul recurent arată că are în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atâta timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României).
Art. 23 alin 2 Declarației Universale a Drepturilor Omului prevede că toți oamenii, tară nici o discriminare, au dreptul la salariu egal, pentru muncă egală.
Pentru corectarea situațiilor de discriminare, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, și menționăm două decizii ( Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 și Decizia nr. 21 din 10 martie 2008), prin care s-a apreciat că trebuie înlăturat orice tratament discriminatoriu, care ar contraveni atât principiului egalității în drepturi, instituit prin art. 16 din Constituția României, republicată, cât și dispozițiilor privind interzicerea discriminării cuprinse în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, admițându-se recursurile în interesul legii promovate de Procurorul General și dispunându-se acordarea sporurilor salariale tuturor magistraților, cu toate că Procurorul General a propus neacordarea sporurilor. Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat că dacă s-ar admite soluția propusă de Procurorul General, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socioprofesionale, ar duce la situația în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate care au pierdut procesele prin sentințe irevocabile ar avea o situație defavorabilă față de cei care au câștigat procesele prin sentințe irevocabile, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții.
De asemenea prin decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007 s-a arătat că: "De aceea, pentru eliminarea oricărei discriminări între diferitele categorii de magistrați, cu profesii implicând pregătire, experiență și responsabilități identice, în raport cu gradul profesional și funcția îndeplinită de fiecare, se impune ca, pentru perioada în care o parte dintre magistrați nu au beneficiat de sporul specific de 30% și, respectiv, 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, acei magistrați să aibă dreptul la întregirea veniturilor lor salariale cu acel spor, obligația autorității care nu l-a acordat tuturor magistraților fiind întemeiată pe ideea de răspundere pentru tratament discriminatoriu.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporului la care s-a făcut referire, de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acelui spor în perioada în care dispozițiile ce îl reglementau erau în vigoare. "
În sensul acordării drepturilor salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, s-a pronunțat și Curtea de APEL TIMIȘOARA: prin decizia civilă nr. 33/23.01.2008 a fost menținută sentința civilă nr. 202/01.10.2007 pronunțată în Dosar nr- de Tribunalul C-S, sentința civilă nr. 447/08.04.2008 pronunțată în Dosar nr- de Tribunalul C-S a fost menținută prin decizia civilă pronunțată în 03.07.2008 de Curtea de APEL TIMIȘOARA, sentința civilă nr. 441/08.04.2008 pronunțată în Dosar nr- de Tribunalul C-S a fost menținută prin decizia civilă pronunțată în 03.07.2008 de Curtea de APEL TIMIȘOARA.
În sprijinul acțiunii reclamantul recurent invocă practica Curții de APEL TIMIȘOARA, care prin decizia civilă nr. 936/02.10.2008 a menținut sentința civilă nr. 357/21.03.2008 pronunțată în Dosar nr- de Tribunalul C- În această decizie se menționează că aceste drepturi derivate dintr-un raport de muncă, nu pot fi anulate. Respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege. Faptul că nu este prevăzut cuantumul celor două suplimente nu poate duce la pierderea acestor drepturi, mai ales că reclamanții nu au nicio culpă în acest sens. Era în sarcina statului să stabilească cuantumul acestor drepturi bănești, care, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului.
În cauze similare aflate pe rolul Tribunalului Arad, colegilor reclamanților din cadrul aceleiași instituții, li s-a admis acțiunea privind aceleași drepturi salariale în procent de 25% din salariul de bază, prin sentința civilă pronunțată în data de 14.10.2008 în Dosar nr-. De asemenea au fost admise acțiuni având același obiect de către alte tribunale și amintesc sentința civilă nr. 585/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, sentința civilă nr. 155/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava iar drepturile salariale acordate au fost menținute prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Suceava în 14 aprilie 2008, sentința civilă nr. 534/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani menținută prin decizia civilă nr. 915/02.07.2008 a Curții de Apel Suceava; prin decizia civilă din 25.09.2008 Curtea de Apel Craiovaa menținut sentința civilă din 12.06.2008 pronunțată în Dosar nr- de Tribunalul Mehedinți.
Reclamantul recurent aflat în reprezentarea reclamanților - membri de sindicat solicită admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii ca fiind întemeiată, că sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale constând în suplimentul postului și cel al treptei de salarizare în procent de 25% și să se dispună obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești reprezentând celor două sporuri în cuantum de 25% din salariu de bază fiecare, retroactiv începând cu luna aprilie a anului 2004, actualizată cu rata inflației, până la data plății efective, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
În drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 301 raportat la 284 alin 3, 304 ind. 1 și 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 312 al. 1-4 din Codul d e procedură civilă.
Legal citați pârâții intimați Municipiul A reprezentat prin Primar și Primăria Municipiului A nu au formulat întâmpinări.
Pentru termenul de judecată din 21.01.2010 s-au depus cereri prin care majoritatea reclamanților recurenți au menționat ca renunță la judecata acțiunii formulate.
Analizând recursurile formulate, prin raportare la motivele invocate, precum si sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 Cod proc civ, Curtea constata următoarele:
In ceea ce privește cererile formulate de către unii funcționari din cadrul reclamantului-recurent Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Mun. A, în sensul renunțării la judecata acțiunii, Curtea urmează sa ia act de aceasta solicitare formulată de către recurenți în scris, urmând să dea eficiență dispozițiilor art.246 Cod proc civ, văzând și că pârâții nu se opun la renunțarea la judecata acțiunii formulată de către recurenți în această fază procesuală.
Ca urmare a acestei atitudini, Curtea va admite recursul formulat de recurenții care și-au exprimat dorința de a renunța la judecare acțiunii ce face obiectul dosarului în speța de față și va modifica sentința civilă nr. 1007/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în sensul că va lua act de renunțarea la judecata cererii care face obiectul dosarului nr-, cu privire la reclamanții menționați în dispozitivul deciziei.
În ceea ce privește recursul formulat de intervenienți și de ceilalți funcționari din cadrul Sindicatului care nu și-au exprimat dorința de a renunța la judecata cererii formulate, Curtea va respinge recursul declarat ca fiind neîntemeiat.
Curtea observă că prin Decizia nr. 20 din 21 septembrie 2009 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, referitor la posibilitatea acordării și cuantificării drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 880 din - - Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale referitoare la acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, stabilind, în dispozitiv, că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, stabilesc că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În consecință, în prezenta cauză Curtea va da eficiență acestor dispoziții legale și va respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, interpretarea dată de aceasta fiind incidentă în prezentul litigiu.
În raport cu interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că reclamanții - funcționari publici în cadrul Primăriei Mun. - nu pot beneficia de drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Având în vedere că - în conformitate cu analiza expusă mai sus - Curtea a ajuns la concluzia caracterului nefondat al acordării către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea corectă a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea va respinge recursul promovat de funcționarii publici care nu au renunțat la judecata acțiunii, astfel cum sunt nominalizați în dispozitivul deciziei.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din cadrul Primăriei Municipiului A, în reprezentarea reclamanților: 1., 2., 3., 4., 5., 6., 7., 8., 9., 10., 11.Bader, 12., 13., 14., 15., 16., 17., 18., 19., 20., 21., 22., 23., 24.B, 25., 26. Elita, 27., 28., 29., 30. a, 31E., 32., 33., 35., 36.Bonca, 37., 38., 39., 40., 41., 42., 43., 44., 45., 46., 47., 48., 49., 50., 51., 52., 53., 54D.can, 55., 56., 57., 58., 59., 60., 61., 62.Contras, 63., 64., 65.C, 66., 67., 68., 69., 70., 71., 72., 73., 74., 76., 77. Denisia, 78., 79., 80., 81., 82., 83.,84., 85., 86. V, 87., 88., 89. G, 91., 92., 93., 94., 95., 96. A, 97., 98., 99., 100., 101.a, 102.a, 103. a, 104., 105., 106., 107G., 108.,109. ta, 110., 111.Garzi, 113., 114.,115., 16.,117., 118.G, 119.G, 120., 121., 122., 123., 124., 125., 126., 127. HG, 128. Nora, 130., 131., 132., 133., 134., 135., 136., 137., 138., 139., 140., 141., 142. a, 143., 144.Hot, 145. G, 146., 147., 148., 149., 150., 151. a, 152. a, 153., 154., 155., 156., 157.,158., 159., 160., 161., 162., 163., 164., 165., 166., 167. ta, 168., 169., 170, 171., 172. a, 174., 175., 176., 177., 178., 179., 180., 181.,182., 183., 184., 185., 186., 187., 188., 189., 190., 191., 192., 193., 194. G, 195., 196., 198., 200., 201.u, 202., 203., 204., 205. a, 206., 207.N, 208., 209., 210., 211., 212., 213., 214., 215., 216E., 217.Paguba, 218., 219., 220., 221., 222., 223., 224. a, 225., 227. Linda, 228., 230., 231., 233., 234., 235., 236., 237., 238., 239., 240., 241., 242., 243. a, 245., 246., 247., 248., 250., 251., 252., 253., 254., 255., 256., 257., 258., 259., 260., 261. - a, 262., 263., 264. a, 265.Sarii, 262., 257., 268., 269., 270., 271., 273., 274., 275., 277., 278., 279. a, 280., 281., 282. a, 283., 284., 285. a, 286., 287., 288., 289., 290., 292., 293., 294., 295., 296., 297., 298. G, 299., 300. G, 301., 302., 303., 304., 305., 306., 307., 308., 309., 310., 311., 312., 313., 314., 315., 316., 318., 319.,320., 321., 322., 323., 324., 325., 326., 327., 328., 329., 330., 331., 332., 333., 334., 335., 336. împotriva sentinței civile nr. 1007/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul A reprezentat prin Primar și Primăria Municipiului
Modifică sentința civilă nr. 1007/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în sensul că ia act de renunțarea la judecata cererii care face obiectul dosarului nr-, cu privire la reclamanții mai sus menționați.
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, G, și intervenientele, și.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./19.02.2010
Tehnored.MS/22.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător G
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
