Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1705/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit. priv. funcț. publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1705
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ududec Elena
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. și Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în mun. B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 1109 din 5 iunie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns consilier juridic, pentru intimatul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici S, lipsă fiind recurenții și reclamanții intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul intimatului a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul intimatului a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, conform considerentelor expuse în întâmpinare și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr- din 20.03.2009, reclamanții: ,., C, G, C, G, C, G, G, A, U, U, AT.EI, prin SINDICATUL NAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI PRIN LIDER -. au chemat în judecată pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Ministerul Finanțelor Publice B, solicitând: 1) obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de încadrare, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin.1 lit. c din Legea nr. 188/1999; să se calculeze și să se plătească drepturile reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de 25%, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/1999, pentru perioadele 1 ianuarie 2004 până la data de 28 februarie 2005 inclusiv și de la 19 septembrie 2008 până la data pronunțării, sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul DGFP S și că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 modificată; că prin OG 92/2004 și OG nr. 2/2006 sporurile au fost suspendate, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Au mai solicitat a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine disp. art. 41 si art. 53 din Constituția României care prevede că "Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Având în vedere că în prezent o serie de funcționari publici beneficiază de aceste sporuri, în conformitate cu prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (care trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutare obligațiilor pe care și le-a asuma Statul Român), în ideea combaterii discriminării între funcționarii publici din România, reclamanții au concluzionat că solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In dovedire au depus la dosar copia încheierii nr. 417/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- și copia sentinței nr. 2813/18.09.2008 pronunțată în dosarul nr-.
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, în primul rând, suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, cerere care a fost respinsă de instanță.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că prevederile art. 31 al. 2 din Legea nr. 188/199 invocate de reclamanți nu pot fi aplicabile întrucât în perioada 2004 - 2006 sporurile privind suplimentul postului și al treptei de salarizare au fost suspendate.
Cererea de acordare a suplimentelor solicitate este neîntemeiată și prin prisma prevederilor Constituției României, potrivit cărora măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege și tot legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor măsuri pentru o anumită durată determinată, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor.
De asemenea, în completarea art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a stabilit prin art. 31 alin. 3 din același act normativ că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Din interpretarea cumulativă a acestor două texte normative rezultă că cele două componente solicitate de reclamanți urmează să fie reglementate prin Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În condițiile în care această lege nu a fost adoptată până acum de către legiuitorul român, funcționarilor publici le sunt aplicabile în acest moment prevederile OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările ulterioare.
Au concluzionat pârâții că interpretarea corectă este cea potrivit căreia suplimentele salariale prev. la art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 ar putea fi acordate sub condiția apariției legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Prin sentința nr. 1109 din 5 iunie 2009, Tribunalul Suceavaa admis cererea reclamanților, obligând pârâta să plătească acestora sumele de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază proporțional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective,începând cu data de 1 ianuarie 2004 până la data de 28 februarie 2005 și de la data de 19 septembrie 2008 până la data pronunțării hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice S și că, potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit. c și d din actul normativ citat.
Aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin dispozițiile art. 44 din nr.OUG 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și ale art. 48 din nr.OG 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, în perioada 22 mai 2004 -31 decembrie 2006.
Instanța a constatat că nici unul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lor, dispoziția prevăzută de art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.
A mai reținut instanța că reclamanții nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ, sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel a apreciat tribunalul că, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice S, în calitate de mandatară a MFP și Ministerul Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, DGFP Saa rătat că s-a refuzat plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare solicitate de către funcționarii publici, motivat de faptul că plata acestora a fost suspendată printr-o serie de acte normative.
De asemenea, a arătat recurenta că în completarea art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a stabilit prin art. 31 alin. 3 din același act normativ că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, apreciind că cele două componente solicitate de reclamanți urmează să fie reglementate prin această lege.
În condițiile în care legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu a fost adoptată până acum, acestora le sunt aplicabile prev. OG nr. 6/2007, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările ulterioare.
În fine, a solicitat recurenta să se aibă în vedere și disp. Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc, pe de o parte, că nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru aceasta.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din nr.OUG 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Ministerul Finanțelor Publice B, prin recursul declarat a arătat că sentința recurată este nelegală, invocând drept motiv de casare disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
În esență, acesta a arătat că suplimentul postului și cel al treptei de salarizare în procente de 25% fiecare au fost stabilite în mod arbitrar cu trimitere la obiectul litigiului care reprezintă un drept de creanță, care însă nu este certă, lichidă și exigibilă.
A mai arătat recurentul că practica instanțelor este neunitară și ca atare se impune respingerea acțiunii reclamanților pentru acordarea suplimentului de post și cel al treptei de salarizare în procent de 25% fiecare.
Apoi pârâtul a arătat că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu au fost negociate și urmează să fie adoptate în momentul stabilirii sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, dar că până atunci sporurile nu pot fi acordate.
A mai invocat recurentul și practica Curții Europene a Drepturilor Omului care a decis că acțiunile reclamanților ca cea de față nu fac să nască nici un drept de creanță, ci eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe.
Față de motivele de recurs expuse, instanța va răspunde grupat, astfel:
Disp. art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 care stabilesc că funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din; salariu de bază, spor de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt imperative.
Pe cale de consecință recurentul avea obligația să stabilească cuantumul suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare. În caz contrar, în mod justificat reclamanții s-au adresat instanței care a stabilit cuantumul în care urmează să se acorde cele două suplimente, procente stabilite în mod rezonabil.
Faptul că practica instanțelor este neunitară, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului invocate de recurent nu au nici o relevanță în cauză.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs potrivit căruia suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare urmează să fie stabilite în momentul stabilirii sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, deoarece a proceda astfel ar însemna să nu se dea eficiență disp. art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și care sunt imperative.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondate recursurile pârâților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în mun. S,-, jud. și Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în mun. B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 1109 din 5 iunie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. UE
Jud.
Tehnored. MM
Ex. 2/29.10.2009
Președinte:Ududec ElenaJudecători:Ududec Elena, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
