Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 171/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.171
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de CONSILIUL LOCAL FOCȘANI -SERVICIUL PUBLIC LOCAL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ, cu sediul în F,-, județul V împotriva sentinței nr.575/18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul Consiliul Local F -Serviciul Public Local De Asistență Socială, prin consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, și intimata, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este la primul termen, motivat, timbrat, după care;
Intimata depune întâmpinare la dosar și înmânează o copie de pe aceasta și recurentului.
Reprezentantul recurentului nu solicită termen în vederea studierii întâmpinării.
Întrebate fiind reprezentanții părților prezente precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemafiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentului, pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs, dispozițiile legale incidente și probele administrate în cauză, solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate de reclamanta.
Intimata, față de motivele invocate pe larg în întâmpinare solicită respingerea recursului formulat ca fiind nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 575/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în F,-, -.1,.2,.12, județul V, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL FOCSANI - SERVICIUL PUBLIC LOCAL DE ASISTENTA SOCIALA cu sediul în F,-, județul V, pentru drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, potrivit Legii 188/1999.
S-a dispus anularea actului nr.16831/13.10.2008 emis de pârât.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, în cuantum de câte 25% fiecare din salariul de bază, începând cu data de 21.04.2003 și până la data de 15.03.2006, sume care se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local F - Serviciul Public de Asistență Socială solicitând obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25 % din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, 21.04.2003 și până la 15.02.2006, precum și anularea actului nr.16831/13.10.2008 prin care i s-au refuzat aceste drepturi.
Reclamanta a fost funcționar public în cadrul Consiliului Local F - Serviciul Public Local de asistență Socială F în perioada 04.04.2003 - 15.03.2006.
În această calitate, pretinde acordarea sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază.
Aceste dispoziții legale au fost suspendate prin articolul 44 din OUG nr.92/2004 aprobată prin Legea nr.76/2005; prin articolul 48 din OG nr.2/2006 aprobată prin Legea nr.417/2006, suspendare care a operat până în decembrie 2006.
Prin aceste suspendări succesive s-a ajuns practic la negarea unui drept fundamental, dreptul la plata corespunzătoare muncii prestate, drept accesoriu celui la muncă, fapt contrar dispozițiilor art.53 din Constituția României.
Potrivit acestui text legal,
"(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății."
Cum în cauză nu s-a justificat în sensul dispozițiilor aliniatului 2 al articolului 53 din Constituție caracterul necesar și proporționalitatea restrângerii cu situația care a determinat-o tribunalul nu poate conchide decât că prin aceste suspendări succesive s- ajuns la negarea și încălcarea unui drept.
Cu privire la perioada pentru care se acordă sporuri, Tribunalul reține că reclamanta a solicitat acordarea începând cu data de 04.04.2003, însă reține data intrării în vigoare a Legii nr.161/2003 privind măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice - 21.04.2003.
Cu privire la momentul de la care aceste drepturi pot fi pretinse nu există dubii și nici nu se poate pune problema prescripției din moment ce aceste drepturi au fost suspendate, fiind suspendat și dreptul la acțiunea derivând din aceste drepturi.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate Tribunalul a reținut că reclamanta a cerut angajatorului aceste sporuri în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază, cunatum asupra căruia pârâtul nu a formulat nici un fel de obiecții nici prin adresa prin care a răspuns reclamantei la cererea sa și nici prin Întâmpinarea depusă în cauză, rezultând astfel acordul său implicit cu privire la acest nivel al sporurilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs autoritatea pârâtă cu următoarea motivare:
Susținerile reclamantei se întemeiază pe Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede într-adevăr la art.31 alin.1, lit.c suplimentul postului și la lit.d suplimentul treptei de salarizare.
La același articol 31 al Legii nr.188/1999, la alin.3 se prevede că "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Ori, până în acest moment nu a fost adoptat un sistem unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Drept urmare, în fiecare an s-au adoptat Ordonanțe de Guvern
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Așa cum a reținut instanța de fond cele două suplimente sunt prevăzute printr-o normă imperativă din Legea nr.188/1999 a funcționarilor publici.
În virtutea falsului raționament făcut de recurentă, această normă imperativă trebuie eludată, făcându-se trimiterea directă la actele normative anuale ce reglementează deocamdată sistemul de salarizare a funcționarilor publici și care nu prevăd aceste suplimente solicitate de reclamantă.
Concluzia greșită la care ajunge recurenta este aceea că până la intrarea în vigoare a unei legi privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu se acordă.
Dar, deocamdată având în vedere legislația existentă, în domeniu, dispozițiile imperative ale art.31 din Legea nr.188/1999, referitoare la acordarea celor două suplimente funcționarilor publici nu pot fi ignorate.
Aceste dispoziții nu fac decât să completeze prevederile legale din actele normative ce reglementează salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Considerațiile instanței de fond cu privire la suspendarea succesivă a unui drept, sunt corecte, în sensul că dreptul ca atare nu a fost anulat, ca urmare a acestor suspendări.
De asemenea instanța de fond, prin similtitudinea cum cuantumul altor sporuri cuvenite funcționarilor publici, a stabilit și cuantumul celor două suplimente.
Dacă legiuitorul nu a stabilit cuantumul, celor două suplimente, instanța poate să suplinească această lacună.
Greșeala revine legislativului pentru faptul că nu au fost cuantificate cele două suplimente, și nu poate fi invocată aceasta culpă pentru neacordarea suplimentelor.
Faptul că autoritatea judecătorească suplimente o lacună a legislativului, nu poate fi considerată ca o ingerință în atribuțiile puterii legislative.
În concluzie, nu poate fi construit un raționament valabil, care să respecte regulile logicii formale, pentru înlăturarea unor dispoziții legale imperative, în vigoare, așa cum sunt cele ale art.31 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcționarilor publici.
Așadar, în considerarea celor mai sus expuse și pe temeiul disp.art.312 Cod proc.civilă, urmează a respinge ca nefondat recursul autorității pârâte Serviciul Public Local de Asistență Socială F din cadrul Consiliului Local a Municipiului F, județul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de CONSILIUL LOCAL FOCȘANI -SERVICIUL PUBLIC LOCAL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ, cu sediul în F,-, județul V împotriva sentinței nr.575/18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VS/05.03.2009
Tehno ZE/05.03.2009
ex.2
Fond:
OPINIE SEPARATĂ,
În dezacord cu opinia membrilor completului de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadminisibilății în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR,
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
