Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 171/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚA NR. 171/F-
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Râmnicu V, str. G-ral nr. 11, -.C,.5, județul V, în contradictoriu cu pârâțiiGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR,cu sediul în B,-, sector.1,AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂșiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ambele cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru reclamant în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, consilier - juridic pentru pârâta B, consilier - juridic pentru pârâții și Ministerul Finanțelor Publice în baza delegației de la dosar lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - pentru reclamant, depune la dosar extras privind comunicatul de presă al Curții Constituționale a României, din data de 07 octombrie 2009, cu privire la obiecția de neconstituționalitate a Legii de aprobare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantele pârâților V B, și Ministerul Finanțelor Publice, precizează că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinari și asupra cauzei pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru pârâții și Ministerul Finanțelor Publice, susține excepțiile invocate prin întâmpinare și anume lipsa de interes a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a F, în ceea ce privește anularea Ordinului vicepreședintelui F nr. 1310/22.05.2009 de numire a reclamantului în funcția publică de execuție de inspector vamal I superior, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea nr.OUG 37 /2009 în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Solicită admiterea excepțiilor pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar și pe care le susține oral în ședință publică.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru pârâta B, susține excepția lipsei procedurii prealabile administrative și, pe cale de consecință, respingerea ca fiind prematur introdusă cererea privind anularea Ordinului nr. 1099/22.05.2009 emis de F și a Ordinului nr. 1310/22.05.2009 emis de B.
Avocat, având cuvântul, răspunde la excepțiile invocate de intimate. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii solicită a fi respinsă ca neîntemeiată, față de liberul acces la justiție consacrat constituțional și de art. 6 din Convenția Europeană ptr. apărarea drepturilor omului și față de disp. art. 1 alin7 și art.9 alin 1 din Legea 554/2004. Față de excepția lipsei de interes a contestatorului, invocată prin întâmpinare de F, solicită a fi respinsă ca neîntemeiată întrucât reclamantul are interes juridic urmărit prin promovarea cererii de chemare în judecată. Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile invocată de arată că aceasta este vădit neîntemeiată întrucât în cauză s-a efectuat procedura prealabilă potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr.554/2004. In ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a P, a și a Guvernului României, solicită a fi respinse ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, anularea actelor contestate și dispunerea reintegrării reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii Ordinului nr. 1099/2009, sau pe funcție publică echivalentă, obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale cuvenite și la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, solicită respingerea cererii de intervenție accesorie formulată în cauză, ca neîntemeiată.
Reprezentanta pârâtei B, solicită respingerea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta pârâtelor F și, solicită respingerea acțiunii formulată de către reclamant.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată:
La data de 10.08.2009, reclamantul a solicitat instanței să dispună anularea nr.OUG37/2009, preavizului nr.23303/24.04.2009, Ordinului nr.1099/22.05.2009 și Ordinului nr.1310/22.05.2009, pentru a fi reintegrat în funcția de director executiv în cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale V, cu plata drepturilor salariale, reprezentând diferența dintre salariul ce i s-ar fi cuvenit din desfășurarea activității în prima funcție și a celei de-a doua și pentru a-i fi achitate cheltuielile de judecată, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Autoritatea Națională a Vămilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul susține că nr.OUG37/2009 este nelegală și neconstituțională, deoarece proiectul acesteia, nu a fost suspus avizului Consiliului Legislativ și avizului consultativ al Consiliului Economic și Social, așa cum se prevede în Constituție, Legea nr.24/2000 și Legea nr.109/1997, modificată.
Se mai susține, că ordonanța contravine principiilor Legii nr.188/1999 (art.3) și art.30 litera a din Legea nr.24/2000, prin aceea că, nu sunt precizate elementele obiective ale situației extraordinare care impun reglementarea și consecințele pe care le-ar genera absența acestora.
S-a mai susținut, că ordonanța supusă anulării, modifică dispoziții ale Legii nr.188/1999, privitoare la reducerea unor posturi, încălcându-se principiul legalității și stabilității în exercitarea funcției publice.
Reclamantul a făcut trimitere la Decizia nr.710/06.05.2009, emisă de Curtea Constituțională și la practica Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la previzibilitatea normei juridice.
Sub aspect constituțional, apreciază că ordonanța, afectează dreptul la muncă, reglementat de art.41 din Constituție, fiind discriminatorie, deoarece s-a emis din rațiuni de ordin politic, fapt ce încalcă Constituția și Declarația Universală a Drepturilor Omului. Totodată, se susține că Ordonanța amintită, nu asigură predictibilitatea normelor juridice.
În ceea ce privește nelegalitatea Ordinelor nr.1099/22.05.2009 și nr.1310/22.05.2009, reclamantul a relevat că actele administrative, nu sunt motivate în fapt și în drept, fiind făcute doar trimiteri la texte de lege cu caracter general, care nu permit realizarea controlului de legalitate asupra acestora.
Mai susține, că a fost numit într-o funcție publică de execuție, fără să fi fost eliberat din funcția publică de conducere, pe care o ocupa la data emiterii ordinului și că, atât ordinele, cât și preavizul, nu cuprind modalitatea în care încetează raportul său de serviciu, subînțelegându-se din indicarea temeiului de drept, echivalența dintre desființarea funcției publice și reducerea postului.
Un alt motiv de nelegalitate enumerat de reclamant, se referă la nerespectarea termenului de preaviz de 32 de zile, reglementat de nr.OUG37/2009, în sensul desființării funcției publice cu două zile mai devreme și într-o zi nelucrătoare(sâmbătă).
Argumentând că Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public, este o lege organică cu forță juridică superioară ordonanței incidente în cauză, reclamantul subliniază că actele supuse anulării, încalcă dispozițiile art.100 alin.4 din lege, deoarece prin reducerea postului, nu s-au modificat atribuțiile acestuia și nici condițiile specifice de studii, realizându-se doar o modificare a denumirii și a actului privind numirea, cu atât mai mult, cu cât, dispozițiile legale din alin.5 ale aceluiași articol, interzic înființarea unor posturi similare celor desființate, pentru o perioadă de un an, de la data reorganizării.
A mai susținut, că măsura desființării funcției publice pe care a ocupat-o este discriminatorie, sub aspectul numirii noului director, subliniind greșita argumentare de pierdere a funcției, la cererea sa; a fost nevoit să se conformeze preavizului primit, formulând cerere de numire într-o funcție publică de execuție, pentru a avea un loc de muncă.
Reclamantul a mai invocat nelegalitatea Ordinului nr.1310/2009 și pentru faptul, că a fost emis de către o autoritate necompetentă, motivând că eliberarea sa din funcție, trebuia să fie făcută de către persoana care o numise, respectiv de către Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu avizul conform al Ministrului Finanțelor Publice, în conformitate cu prevederile art.8 alin.2 din nr.HG110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor.
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu are atribuții legale în cauza dedusă judecății, neavând calitatea de angajator al reclamantului.
În privința capătului de cerere privind anularea nr.OUG37/2009, a invocat excepția de inadmisibilitate, argumentând că dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, exclud din atribuțiunile instanțelor, competența anulării ordonanțelor și o atribuie legiuitorului sau Curții Constituționale, dacă s-a invocat excepția de neconstituționalitate.
Pe fondul cauzei, s-a subliniat că prin adoptarea ordonanței, s-a urmărit eficientizarea activității, instituțiilor publice și a îmbunătățirii actului managerial, pentru reducerea cheltuielilor bugetare, fiind luate în considerare opiniile și recomandările Comisiilor Europene și ale organismelor financiare internaționale.
A concis cu precizarea că, dispozițiile art.115 alin.4 din Constituție prevăd că, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare, a căror reglementare, nu poate fi amânată.
A fost formulată cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României de către Ministerul Administrației și Internelor, susținându-se respingerea capătului de cerere privind anularea ordonanței, prin admiterea excepției de inadmisibilitate, pe motiv că actul nu are caracter administrativ, iar controlul de legalitate al acestuia se face pe calea controlului de neconstituționalitate.
Cu privire la fond, a susținut legalitatea ordonanței, cu argumentele că, instituirea unei noi funcții de director coordonator la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și celelalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, nu cenzurează dreptul la muncă al cetățenilor și nu contravin prevederilor art.44 din Constituția României și Protocolului adițional la Convenție pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
A fost formulată întâmpinare și de către Autoritatea Națională a Vămilor, susținându-se inadmisibilitatea acțiunii, pentru neefectuarea procedurii prealabile, instituită de Legea nr.554/2004 în principal, iar în subsidiar, respingerea acțiunii, ca urmare a legalității actelor emise.
În motivarea excepției, a subliniat inițierea procedurii prealabile administrative, fără a fi finalizată.
Prin întâmpinarea formulată de P, Agenția Națională de Administrare fiscală, a fost invocată excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantului, pe considerentul că, și-a exprimat opțiunea de a fi numit în funcția publică de execuție.
De asemenea, a fost invocată excepția lipsei calității sale, procesuale pasive, cu motivarea că, raporturile de serviciu sunt încheiate cu și nu, cu Agenția Națională de Administrare Fiscală.
A reluat și excepția de inadmisibilitate, sub aspectul necompetenței instanței de a dispune anularea unei ordonanțe de guvern, iar în ceea ce privește fondul, a reliefat, că reducerea funcțiilor publice, s-a conformat recomandărilor Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale, referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare.
De asemenea a subliniat, neîngrădirea dreptului reclamantului, de a participa la concursul organizat pentru ocuparea funcției de director coordonator adjunct.
Cu privire la cheltuielile de judecată, a apreciat că ar trebui acordate, numai dacă partea, ar fi câștigat procesul în mod irevocabil.
Prin completarea formulată la termenul din data de 10.08.2009, reclamantul a solicitate reintegrarea sa în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii actelor contestate sau în funcția publică de conducere similară, astfel cum este menționată de nr.OUG37/2009, în cadrul direcției menționate.
A menționat că, precizarea este impusă de faptul că, anularea actelor administrative cu caracter individual, contestate prin cererea de chemare în judecată, nu are caracter exclusiv accesoriu față de capătul de cerere, având ca obiect anularea actului administrativ cu caracter normativ, fiind întemeiată și pe cauze de nulitate proprii actelor individuale.
A fost administrată proba cu acte.
Din probatoriul administrat, instanța reține că reclamantul a îndeplinit funcția publică de conducere de șef birou vamal la Biroul Vamal V, începând cu data de 11.05.2007 și de director executiv, începând cu data de 27.03.2008 (Ordinele nr.5174/15.05.2007 și nr.3528/26.03.2008) și până la data de 22.05.2009.
La data de 24.04.2009, Agenția Națională de Administrare Fiscală, a emis preavizul nr.23.303 către reclamant, atenționându-l, că se va desființa funcția pe care o deține, începând cu data de 23.05.2009 și că este obligat să opteze în scris pentru una din funcțiile vacante din anexa, până la data de 15.05.2009.
acestui preaviz, supus de asemenea anulării este Agenția Națională de Administrare Fiscală și prin urmare, are calitatea procesuală pasivă. De aceea, această excepție va fi respinsă.
În privința legalității acestuia, se poate constata, că fiind întemeiat pe dispozițiile nr.OUG37/22.04.2009, declarată neconstituțională, nu mai are suport legal. Pe de altă parte, prin termenele fixate, încalcă chiar prevederile art.III din acesta, în privința termenului de 32 de zile, pentru desființarea funcției. Pentru reclamant, termenul de preaviz, a fost stabilit în intervalul 24.04.2009 - 15.05.2009, fiind încălcate dispozițiile art.99(3) din Legea nr.188/1999, conform cărora "autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici, un preaviz de 30 de zile calendaristice. Aceste dispoziții legale, nu au fost respectate și nici cele reglementate la punctul 7, care stipulează că "Funcționarul public de conducere, are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior".
Fiind vorba de o opțiune în funcție publică inferioară, reclamantul nu putea fi supus examinării.
Nerespectarea acestor dispoziții legale, atrage evident sancțiunea anulării actului.
Reclamantul și-a exercitat opțiunea de a ocupa funcția publică vacantă de inspector vamal I superior I în cadrul Biroului Financiar - contabilitate și Publice, la data de 14.05.2009, însă după cum precizează (nr.149), pentru a nu-și pierde calitatea de funcționar public, dar la data de 22.05.2009, a solicitat, anularea preavizului, prin procedura prealabilă, reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004.
Optând pentru această funcție, nu înseamnă că acțiunea formulată este lipsită de interes, câtă vreme a fost constrâns să adere la noile condiții.
Interesul există, întrucât noua funcție și actualul sistem de plată îl dezavantajează, iar actele administrative care o fac sunt nelegale. Din aceste motive, se impune a fi respinsă și excepția lipsei de interes.
Prin Ordinul nr.1099/22.05.2009, reclamantul este eliberat din funcție, începând cu data de 23.05.2009, "ca urmare a desființării funcției publice de conducere de director executiv" și se stabilește de către emitentul, ca numirea în funcția de execuție să se facă prin ordin al Vicepreședintelui Agenției Naționale de Administrare fiscală, care conduce. Acest ordin este nelegal, întrucât, deși sunt reținute dispozițiile art.99 din Legea nr.188/1999, în textul de lege, nu se regăsește situația prezentă, adică desființarea denumirii funcției publice, cu menținerea acelorași atribuții. De asemenea, acesta se întemeiază pe nr.OUG37/2009, declarată neconstituțională.
Art.100 litera a din Legea nr.188/1999, definește noțiunea de reorganizare a instituției și numirea funcționarilor publici în noile funcții publice, atunci când se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice cu mai mult de 50%.
Cu alte cuvinte, modificarea denumirii funcției, fără ca atribuțiile să se modifice cu peste 50%, trebuia să conducă la menținerea reclamantului în această funcție. De asemenea, se constată că nu s-a modificat Statutul personalului vamal, nr.OUG10/2004.
Deși reclamantul susține că mai întâi a fost numit în funcția de execuție și ulterior eliberat din funcția de conducere, se poate constata că ambele ordine, au fost emise în aceeași zi, 22.05.2009 și începând cu aceeași zi.
Ordinea firească și legală este, ca mai întâi, să se realizeze eliberarea din funcția publică și apoi numirea în cea de execuție, nu concomitent, ci lăsându-se posibilitatea de contestare a celui dintâi.
Potrivit art.99(1) din Legea nr.188/1999, "persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ". Acest text de lege, nu a fost respectat. De asemenea, art.8 alin.2 din nr.HG110/2009 privind Organizarea și funcționarea, prevede ca numirea directorilor executivi să se facă prin Ordin emis de președintele, cu avizul
Art.100 alin.5 din Legea nr.188/1999, interzice înființarea de posturi similare celor desființate, pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Analizând aceste acte administrative, se poate constata, că nu sunt motivate, nu justifică măsura adoptată, redau texte de lege în mod generic, care nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză. Pentru a nu prejudicia interesele funcționarilor publici, actele administrative, trebuiau să prevadă în primul rând natura măsurii adoptate, sub aspectul modificării unilaterale a raporturilor de muncă și corespondența acestora cu textele legale, adică să se precizeze, dacă este vorba de transfer, mutare definitivă, sancțiune administrativă, etc.
Situația atipică din speța de față, face ca măsura aplicată, să nu-și găsească corespondent în textele de lege, întrucât în toate situațiile, sunt impuse condiții de procedură administrativă, acordul funcționarului, etc (exemplu: art.91 din Legea nr.188/1999).
Indiferent de natura măsurii, legiuitorul a prevăzut obligativitatea motivării actului administrativ, comunicarea acestuia și posibilitatea părții de a-l contesta și de a-și exercita dreptul la apărare.
În cazul de față, eliberarea din funcție a reclamantului, trebuia urmată de un interval de timp, reglementat de lege pentru comunicare și numai după rămânerea definitivă a actului, trebuia emis cel de-al doilea.
Art.97 litera c din Legea nr.188/1999, reglementează încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, atunci când, încetează raporturile de serviciu "prin eliberarea din funcția publică".
În speță, nu are loc o eliberare din funcția publică, ci din funcția de conducere, însă măsura în sine poate fi dispusă, numai dacă sunt îndeplinite dispozițiile art.99, dar acestea nu sunt îndeplinite. De asemenea, în conformitate cu acest text de lege, persoana care avea competența legală să dispună eliberarea din funcția publică, trebuia să comunice actul administrativ, cu motivarea măsurii luate, atât în fapt, cât și în drept.
Câtă vreme actele administrative, nu sunt motivate, funcționarul public, nu se poate apăra, fiindu-i încălcate drepturile elementare recunoscute de legi, Constituție și convențiile internaționale (dreptul la muncă, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, etc).
Și efectuarea procedurii prealabile, rămâne fără eficiență în cauză, atâta timp cât comunicarea, nu-ți lasă posibilitatea să-ți detaliezi nemulțumirea și să invoci textele de lege încălcate.
Cu toate că s-a realizat această procedură prealabilă, după cum rezultă din înscrisul atașat cauzei (14), se constată că se invocă excepția de inadmisibilitate a acțiunii, reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004. De asemenea, se mai susține că, acțiunea ar fi prematură, întrucât reclamantul ar fi trebuit să aștepte primirea unui răspuns, însă, se observă că, revocarea actelor sau cel puțin înaintarea unui răspuns, nu a fost făcută, nici până la soluționarea cauzei. Pentru aceste motive, aceste excepții, vor fi respinse.
În ceea ce privește nr.OUG37/2009, se constată, inutilitatea sesizării Curții Constituționale și necesitatea analizării legalității, deoarece a fost admisă excepția de neconstituționalitate; totuși la momentul adoptării sale, aceasta nu a avut avizul Consiliului Legislativ, proiectul nu a fost avizat consultativ de Consiliul economic și social, nu se justifică, existența situației extraordinare de adoptare; acesta modifică dispoziții ale Legii nr.188/1999, care este act normativ de nivel superior, încălcând astfel, prevederile art.79 din Constituție, art.8 alin.2 și art.3 din Legea nr.24/2000, art.5 - 7 și art.12 din Legea nr.109/1997.
Pe de altă parte, nr.OUG37/2009, a fost și abrogată prin nr.OUG105 din data de 06.10.2009. De aceea, a devenit lipsită de obiect, motiv pentru care, se va respinge acest capăt de cerere.
Așa cum s-a menționat, actele administrative, au fost emise fără respectarea nr.OUG37/2009 și a Legii nr.188/1999, deoarece, pârâții au schimbat în mod unilateral și abuziv felul muncii, fără a exista o reorganizare efectivă, schimbându-se doar denumirea noii funcții, fără modificarea atribuțiilor și înlăturându-se salariatul în mod abuziv din funcție. De aceea, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, se va admite acțiunea, în parte, cu anularea actelor administrative și plata drepturilor salariale cuvenite (diferența între salariul încasat și cel care trebuia încasat), începând cu data emiterii ordinului și până la reintegrarea efectivă. În măsura anulării acestor acte, nu se mai poate pune problema numirii reclamantului într-o funcție echivalentă, cu atât mai mult cu cât, în privința atribuțiilor, între cele două, se poate pune semn de egalitate.
Calitatea procesuală a Guvernului, a fost atribuită, numai pentru primul capăt al acțiunii, însă câtă vreme, emiterea actului constituțional, a creat premisele emiterii actelor abuzive subsecvente, se impune a fi menținut ca parte pentru opozabilitate, pentru eventuale pretenții.
Celelalte părți, au calități procesuale, așa cum s-a evidențiat.
Acțiunea nu este lipsită de interes, întrucât reclamantul a trecut în mod forțat într-o funcție de execuție inferioară celei deținute, cu drepturi bănești mai mici, fiind vătămat în drepturile și interesele sale legitime, prin emiterea actelor administrative, de către pârâte.
Prin urmare, în temeiul art.1 și 18 din Legea nr.554/2004, se vor respinge excepțiile invocate de pârâte, se va admite în parte acțiunea și se va respinge ca rămas fără obiect, primul capăt din cererea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile invocate de pârâți.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Râmnicu V, str. G-ral nr. 11, -.C,.5, județul V, în contradictoriu cu pârâțiiGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, nr.1, sector 1, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR,cu sediul în B,-, sector.1,AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂși MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ambele cu sediul în B,-, sector 5.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, sector 1, nr.1A.
Dispune anularea preavizului 23303/24.04.2009 și a Ordinelor 1099/22.05.2009 și nr.1310/22.05.2009.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, cu obligarea plății drepturilor salariale cuvenite, începând cu data emiterii actelor (ordinelor) și până la efectiva sa reintegrare.
Respinge ca rămas fără obiect primul capăt al cererii.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contebncios administrativ și fiscal.
Președinte,
- -
Grefier,
Red.
/8 ex/27.10.2009
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim
