Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 171/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 171/CA
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN I, cu sediul în I, str.-, nr.6, județul I, și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMANE, cu sediul în B,--6, sector 5, în contradictoriu cu intimații:, SINDICATULUI NAȚIONAL CONTRACTUAL ( CIVIL ) - din, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recursuri împotriva sentinței numărul 858/ca/02.10.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare cât și pentru a se da posibilitate părților de a depune la dosar și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 30 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 858/ca/2.10.2008 Tribunalul Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române.
A admis acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, județul I în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție I, cu sediul în municipiul I, str. - nr. 6 și Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,--6, sector 5.
A admis cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul Național Contractual (civil) din, cu sediul în B, nr. 202, cam. 1, sector 6 în interesul reclamantului în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție I, cu sediul în municipiul I, str. - nr. 6 și Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,- - 6, sector 5.
S-a dispus anularea Dispoziției șefului Inspectoratului de Poliție Județean I nr. 1902 din 05.12.2006, a Încheierii consiliului de disciplină din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean I și a Dispoziției Inspectoratului General al Poliției Române nr. 3471/20.12.2006.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 612,6 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei sentințe reține instanța că sunt nelegale și netemeinice Dispoziția șefului Inspectoratului de Poliție Județean I nr. 1902 din 5 decembrie 2006 și Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 3471/20 noiembrie 2006, vinovăția agentului șef adjunct nefiind bine documentat.
Astfel, vinovăția ag. sef adj., nu a fost bine documentată.
S-a reținut încălcarea disp. art. 57 lit. a și k din Legea nr. 360 /2002 cu referire la art. 12 lit. a și k din Ordinul nr. 400 /2004 constând în,comportarea necorespunzătoare în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției "și,încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicțiile stabilite prin lege,
Nu au fost temeinic documentate nici punctele de vedere cuprinse în raportul cu rezultatul cercetării prealabile din data de 14.11. 2006. întocmit de scms din cadrul Compartimentului Inspecție Internă, ca urmare a dispoziției de zi pe unitate a șefului IPJ I nr. 37 din 05.10.2006, referitoare la presupusele fapte săvârșite de ag. sef adj. . Acest raport arată presupusele fapte săvârșite de către ag. sef adj., dar nu arată motivat probe în susținere sau în contradovadă și nu menționează că unele persoane au fost sancționate contravențional de către sef adj., astfel încât se creează un dubiu serios în favoarea sef adj. .
Astfel, presupusele fapte de la pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11din constatările scms, filele 57 - 61, declarațiile numiților, -, nu sunt susținute de probe imparțiale. punct din constatare îi corespunde declarația unui martor care-l acuză pe ag. sef adj. . Dar fiecare declarație în parte nu se coroborează cu altă probă, mai mult, ag. sef adj., acuzațiile care i se aduc.
În speță, scms a făcut suma presupuselor fapte, fără a indica probele pe care se sprijină acuzarea, în afara persoanelor care au fost implicate direct și care-l acuză pe ag. sef adj. .
mai reține că pentru fapta de la pct. 1, nu a fost posibilă audierea persoanei, întrucât aceasta a decedat. În concluzie, în lipsa unor probe care să confirme că ag. sef adj. i-ar fi cerut lui să plătească acesta o datorie de 100 lei la AVIN, fapta nu există.
În consecință, concluziile se bazează doar pe declarațiile martorilor care-l acuză, câte unul pentru fiecare faptă, declarații care nu au fost susținute de alte probe. Mai mult, la fila 83 dosar se află declarația martorului prin care a arătat că,atunci când se organizează discotecă se prezintă și organele locale de Poliție care acționează împreună cu oamenii de ordine pentru prevenirea actelor antisociale. Referitor la articolul apărut în ziarul din perioada 13.06.2006, arăt faptul că nu este adevărat că eu aș fi dat diferite sume de bani sau alte bunuri numitului, această declarație nu este menționată în concluziile polițistului care a întocmit raportul, (fapta reținută la pct. 9). Această declarație a fost dată la data de 05.07.2006, deci anterioară datei încheierii raportului, iar. nu a argumentat de ce nu a avut în vedere această declarație la stabilirea concluziilor. Ulterior, acest martor își schimbă declarația, în sensul că-l acuză pe polițist, fapt care creează o mare îndoială asupra presupusei vinovății a persoanei acuzate.
O înșiruire a două pretinse fapte este redată fără a se argumenta pe probe în susținere, în raportul întocmit de sinsp. din cadrul Poliției Municipiului Caracterul general, așa cum consemnează sinsp, din,discuțiile purtate cu mai mulți cetățeni, fără a individualiza persoanele, nu conturează elemente de susținere a celor consemnate.
Față de aceste consemnări din cele 2 rapoarte, instanța va prezenta o analiză în cele ce urmează.
Apărările ag. sef adj. sunt pe deplin dovedite.
Potrivit art. 51 din Ordinul 400/29.10.2004 al și ale art. 56 al. 1 și 2 din același prin, ofițerii de poliție desemnați de către I, care au efectuat cercetarea prealabilă trebuiau să suspende pe timpul cercetării prealabile activitatea ag. sef adj. și aveau obligația a constata că presupusele fapte întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni și să fi propus prin încheiere, șefului unității sesizarea organelor de urmărire penală.
Au fost sesizate organele de urmărire penală, dar nu conform prevederilor menționate mai sus.
Prin Rezoluția nr. 114/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, reținând că sunt indicii cu privire la existența unor fapte de mită s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 254 al. 1 din Codul penal cu aplic. Art. 41 al. 2 Cod penal.
Prin Rezoluția nr. 114/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 254 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, întrucât exisă un dubiu cu privire la săvârșirea faptelor, dubiu care îi profită învinuitului.
Prin Ordonanța procurorului din data de 09.09.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a înv. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 - 209 al 1 lit. a Cod penal, întrucât fapta nu există.
Referitor la presupusele fapte, instanța constată:
Raportat la presupusa faptă de la punctul 1:
În luna februarie 2006, ag. sef adj. ar fi cerut numitului să-i dea 7 saci cu uruială pentru animalele pe care le creștea în gospodăria proprie. După aprox. 2-3 zile, numitul G, angajat al AF ar fi transportat la o moară sacii cu uruială, din dispoziția numitului.
În cursul anului 2006 ag. sef adj. ar fi cerut numitului să-i dea 100 kg ovăz pentru a-l semăna pe un teren al său. S-a susținut că sacii au fost încărcați de, angajat al AF, într-un autoturism cu care venise ag. sef adj.. În apropierea sărbătorilor de Paști, ag. sef adj. ar fi cerut numitului să-i dea 40 de cărămizi.
În jurul datei de 27.-, ag. sef adj. ar fi cerut numitului să trimită un tractor cu disc în comuna, la un teren proprietatea sa, însă a doua zi, a solicitat să-i trimită o semănătoare, întrucât nu mai avea nevoie de disc. Numitul ar fi refuzat să trimită semănătoarea, deoarece avea lucrări de efectuat, ulterior, ag. sef adj. l-ar fi atenționat că-i va aranja și tractoarele sale nu vor mai ieși pe drumul public.
Martorul a declarat că a dat bunurile ag. sef adj. fără a primi bani, deoarece se temea de el, acesta având o atitudine amenințătoare și nu dorea să-i perturbe activitatea.
Fiind audiat de consiliul de disciplină, a declarat că el a dat 3 declarații, care i-au fost prezentate legate la dosarul cauzei și că el nu a rupt vreo declarație pe care a dat-o anterior.
Martorul a susținut că, de frică, a acceptat și i-a dat ag. sef adj., în mai multe rânduri uruială, ovăz, și 40 bucăți de cărămizi. Șeful postului a luat aceste bunuri cu mașina personală, iar pentru aceste bunuri nu i-a achitat nici o sumă de bani. Această declarație nu este susținută de nici o probă. Această declarație a fost dată la data de 01.07.2006, în fața unui lucrător de poliție, care semnează indescifrabil, iar din ștampila aplicată, nu se distinge care este postul de poliție, a-2-a declarație, care este dată în fața lucrătorului de poliție al Poliției municipiului P, nu poartă dată, astfel încât instanța nu poate verifica dacă a fost dată în cauza de față, anterior sau ulterior sesizării comisiei de disciplină.
Dacă în prima declarație G face referiri la o cantitate de bunuri, fără a indica în concret câte kg de sau ovăz, în cea de a 2 arată că i-a dat aprox 300 kg. de produse agricole, nici în această declarație nu se arată câte kg de uruială și câte kg. de ovăz. În a-3-a declarație, fila 139, martorul a susținut că poate dovedi că a dat produsele ag. sef adj., cu martorul, angajat al său, care a dus produsele la moară și că erau destinate polițistului. Declarația martorului nu este concludentă. Acesta știe de la, care era seful său, că urma să dea 2 saci de, 2 saci de porumb și 2 saci de ovăz, la moară și, ulterior, polițistul urma să-i ia. Aceste susțineri sunt relatate de G, martorul nu a asistat la vreo discuție dintre cele 2 persoane.
În contradovadă reclamantul a solicitat proba cu martorul, care lucrează la moara unde administrator este mama sa. Vecinul său, G este administratorul unei societăți agricole. Martorul a susținut că nu a primit niciodată produse de la pentru a le da reclamantului. Tatăl său a fost interpelat de organele de poliție, cu privire la faptul dacă Gal ăsat produse agricole pe care să le fi dat ulterior reclamantului. Cu siguranță a venit să macine produse, dar nu l-a auzit pe acesta că ar fi măcinat pentru reclamant. este și el angajat al lui, iar declarația acestuia este subiectivă, care susține că polițistul i-ar fi dat cheile autoturismului său, ar fi condus mașina până la asociație și a pus în portbagajul acesteia 40 de cărămizi.
Nu este dovedită nici acuzația referitoare la faptul că numitului care ar fi trimis un tractor cu disc în comuna, la un teren proprietatea polițistului, iar a doua zi, ar fi solicitat să-i trimită o semănătoare, întrucât nu mai avea nevoie de disc. Numitul ar fi refuzat să trimită semănătoarea, deoarece avea lucrări de efectuat, ulterior, ag. sef adj. l-ar fi atenționat că-i va aranja și tractoarele sale nu vor mai ieși pe drumul public.
Martorul audiat de instanță, a declarat că în anul 2006, s-a întâlnit cu un tractorist și i-a solicitat să-i are o suprafață de teren. a plecat de la P, cu acordul conducerii firmei și a efectuat lucrări pe terenul reclamantului. Tractorul nu era pe firmă, ci pe persoană fizică. Pentru serviciile prestate, reclamantul a plătit. Nu s-a emis factură și nu s-a încheiat nici un contract de prestări servicii.
Cu privire la aceste fapte de la punctul 1, instanța constată că vinovăția reclamantului nu este dovedită.
Cu privire la punctul 2 din presupusele fapte reținute în sarcina ag. sef adj. respectiv,
2. În perioada sărbătorilor de iarnă 2005, ag. sef adj. a oprit pe DE 85 autoturismul condus de, care se ocupa cu transportul de persoane între satul și discoteca din comuna.
Polițistul i-a reproșat conducătorului auto că transportă ilegal persoanele și i-a cerut să se uite la indicatorul de nivel al carburantului al autoturismului său. Martorul a observat că indicatorul de la autoturismul polițistului indica un nivel scăzut și a pus în rezervorul autoturismului 5 litri de benzină cumpărată din banii săi.
Ulterior, i-a mai dat 2 litri de benzină.
În primăvara anului 2006 ag. sef adj. l-a solicitat pe numitul, din comuna Miroslovești, satul, să-i taie lemne de foc cu un motofierăstrău, la locuința din Comuna, satul. Pentru transport, polițistul l-a oprit pe, cerându-i șoferului să-i facă acest serviciu.
La destinație, i-a cerut soției ag. sef adj. să-i facă o cafea, întrucât era obosit. După scurt timp, polițistul i-a reproșat telefonic că-l va amenda, ceea ce s-a întâmplat peste câteva zile, sancționându-l contravențional.
Pentru serviciul prestat, a primit suma de 15 lei (150.000 rol).
Din declarația martorului rezultă că polițistul nu i-a solicitat în mod ferm și fără echivoc să-i dea 7 litri de benzină. Martorul în luna decembrie 2005 ar fi dat cei 7 litri de benzină. Această declarație nu este confirmată de vreo probă. Mai mult, instanța reține că acest martor a avut calitatea de contravenient. Prin procesul verbal seria - nr. - din 21.02.2006 martorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 35 lei. Exisă îndoială asupra veridicității conținutului declarației, având în vedere că aceasta a fost dată în fața smcs, după ce a fost sancționat contravențional, respectiv, la data de 31.10.2006.
Cu privire la fapta de la punctul:
3. În cursul lunii aprilie 2006 numitul din municipiul P N, locuind fără forme legale în comuna Miroslovești, a fost depistat de către ag. sef adj., conducând un autoturism fără a poseda permis de conducere, întocmindu-i-se dosarul penal 1126/P/2006.
După un interval de timp, ag. sef adj., i-ar fi cerut lui să-l transporte cu autoturismul său în I, care era condus de numitul din comuna Miroslovești. Ag.sef adj. s-a deplasat în municipiul I cu autoturismul numitului, întorcându-se cu mașina altei persoane.
În cursul aceleași zile, ag. sef adj. i-a cerut numitului să plătească o masă pentru 8 persoane la un restaurant în satul, comuna. Numitul s-a deplasat în satul respectiv și a plătit suma de 400 lei din banii săi. Cu altă ocazie a mai a achitat încă o masă de aceeași valoare. Numitul a declarat că a 2 zi după ce a plătit prima masă, s-a deplasat în municipiul P N cu ag. sef adj., și după ce s-a întors în comuna Miroslovești, a constatat că i-a dispărut din cotiera mașinii o cruciuliță din aur. Nu s-a putut stabili că bunul respectiv a fost sustras de ag. sef adj..
Fiind audiat, numitul a declarat că deține o autoutilitară Renault și până la venirea ag. sef adj. ca șef al PP Miroslovești a fost persoana de sprijin pentru lucrătorii de la post, în sensul că-i transporta cu mașina, unde era nevoie.
În anul 2005, imediat după numirea sa ca șef de post, ag. sef adj. i-a cerut numitului să îl transporte cu mașina în municipiul I pentru a participa la examenul pentru ocuparea funcției de șef de post. În municipiul I, numitul l-a așteptat pe ag. sef adj. până la ora 16. Numitul a declarat că l-a mai transportat pe ag. sef adj., în comuna, satul, în interes personal fără a-i plăti.
Susținerile martorului nu sunt confirmate cu alte probe. Mai mult, acest martor a fost depistat de către adj., în luna iulie 2006 manevrând autoturismul său în fața discotecii din comuna Miroslovești, fără a avea permis de conducere și pentru care i-a fost întocmit dosar penal. La data de 12.04.2006 ag. sef ad. s-a deplasat la P, pentru a verifica apărările invocate de către învinuit că a urmat cursurile unei scoli de șoferi. În declarația martorului nu se face referire la acest aspect. Din adresa de la fila 33 dosar, instanța reține că la data de 12.04 2006 fost emisă adresa cu nr. 1 de la SC și.
Pretinsa consumație, în cuantum de 400 lei susținută că a fost achitată de martorul a fost infirmată cu declarația martorei, audiată de instanța de judecată.
Cu privire la fapta de la punctul:
4. În primăvara anului 2006 numitul G din comuna a fost implicat într-o altercație dintr-o discotecă din comuna Miroslovești, a doua zi, fiind sancționat contravențional cu suma de 400 lei de către ag. sef adj., cu procesul verbal seria - -.
În cursul aceleași zile, numitul G s-a întâlnit cu numitul și i-a spus acestuia să meargă cu el în comuna Miroslovești pentru a nu plăti amenda.
Cei 2 s-au deplasat în comuna Miroslovești. i-a dat ag. sef adj., suma de 100 lei pentru a nu mai plăti amenda.
Instanța reține din declarația martorul, că acesta ia promis lui G că-i va rezolva problema amenzii aplicată acestuia de către ag. sef adj., intrând neînsoțit de contravenient în postul de poliție, martorul a susținut că i-a dat banii ag. sef adj.. Această susținere nu este confirmată de vreo probă.
Cu privire la fapta de la punctul:
5. Înainte de data de 12.12.2005, numitul și-a deschis o discotecă și pentru a-i asigura paza, i-a dat ag. sef adj. sume cuprinse între 50 și 100 lei. În jurul datei de 28.12.2005, ag. sef adj. i-a cerut lui suma de 250 lei pentru a achita contravaloarea mesei unei echipe de anchetă. În fapt, masa a fost asigurată de ag. șef. a mai declarat că ag. sef adj. a consumat în discotecă băuturi energizante, fără a le plăti. În perioada sărbătorilor de paști, ag. sef adj. i-a cerut lui 3 navete de bere și o sticlă de votcă, fără a le plăti.
În jurul datei de 25.06.2006, ag. sef adj. i-a cerut lui suma de 100 lei pentru a se deplasa la
În perioada sa ca șef la postul de poliție Miroslovești, ag. sef adj., a cerut de la, diverse produse alimentare, în val de 100 lei, fără a le plăti.
Nici această declarație nu este confirmată de vreo probă.
Instanța mai reține, că din anul 1996 și până în anul 2005, reclamantul a avut calificativele:, bine" și,foarte bine".
Instanța nu a analizat faptele prescrise, întrucât, la sancționarea reclamantului, consiliul de disciplină nu le-a examinat.
În consecință instanța a reținut că reclamantului îi profită îndoiala, astfel încât sancțiunea dispusă a fost nelegală, motiv pentru care, instanța va admite acțiunea reclamantului și cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantului și va dispune anularea Dispoziției șefului Inspectoratului de Poliție Județean I nr. 1902 din 05.12.2006 a încheierii consiliului de disciplină din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean I și a Dispoziției Inspectorului General al Poliției Române nr. 3471/20.12.2006.
Cu privire la suspendarea executării actelor administrative până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare instanța constată că prin încheierea din 23.02.2008 Tribunalul Iașia respins cererea de suspendare a executării deciziei I nr. S/1902/05.12.2006 având în vedere că decizia contestată a fost pusă în executare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Inspectoratul de Poliție Județean I și Inspectoratul General al Poliției Române.
Recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului I arată, prezentând declarațiile de martor luate în cauză, declarațiile reclamantului - intimat și concluziile instanței, că greșit s-a apreciat că declarațiile martorilor luate în faza cercetării prealabile sunt subiective. Declarațiile martorilor se coroborează între ele, iar instanța trebuie să le dea aceeași valoare probatorie, atât timp cât martorii (, ) cunoșteau ambii faptele relatate de la alte persoane.
Dezvoltând motivele de recurs, Inspectoratul de Poliție al Județului I se referă la fiecare faptă reținută în sarcina reclamantului, arătând, în esență, că instanța a dat o greșită apreciere probatoriului administrat ajungând la concluzia eronată că fie reclamantul nu a săvârșit fapta, fie există dubii ce-i profită.
Probatoriul administrat în faza cercetării prealabile (și în acest sens se face referire la fiecare declarație de martor) nu a fost nu a fost observa și analizat în întregime, nu au fost observate contradicțiile și neclaritățile din declarațiile martorilor propuși de reclamant.
Instanța a apreciat greșit că reclamantului îi profită îndoiala, deși nu este vorba de cercetarea unor fapte de natură penală, ci de cercetare administrativă, în cadrul căreia se conturează fără echivoc vinovăția reclamantului.
Recurentul Inspectoratul General al Poliției Române susține, în primul rând, că nu se impune admiterea cererii și în raport cu Inspectoratul General al Poliției Române, întrucât Dispoziția 3471/20.12.2007 nu este un act administrativ și nu dă naștere la raporturi juridice, iar lipsa calității procesuale pasive a Inspectoratului General reiese și din modul în care, prin Decizie civilă 279/24.01.2008, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Pe fondul cauzei susține recurentul că cercetarea prealabilă a fost corect efectuată, cu respectarea tuturor drepturilor polițistului cercetat, iar faptele reținute în sarcina sa sunt pe deplin dovedite.
La stabilirea sancțiunii s-a avut în vedere principiul proporționalității, în raport de gravitatea faptelor, iar instanța de fond, ajungând la altă concluzie, nu a analizat întreg și în profunzime materialul probator.
În cauză s-a formulat cererea de intervenție accesorie, în favoarea intimatului, de către Corpul Național al Polițiștilor.
Prin întâmpinare, intimatul a răspuns criticilor formulate, solicitând respingerea recursurilor.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.
În primul rând se impune a fi evidențiat că instanța de fond pronunțat în mod corect hotărârea și în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, emitent și acesta al unui act contestat de către reclamant. Acest act este Dispoziția 2471/20.12.2007, prin care s-a respins contestația reclamantului împotriva Dispoziției șefului Inspectoratului de Poliție Județeană nr. S/1902/5.12.2006 de sancționare disciplinară cu destituirea din Poliție și a fost expres atacat de către reclamant.
Prin dispoziția de respingere a contestației se păstrează și se confirmă măsura luată de Inspectoratul de Poliție al Județului I, conținutul și forma acesteia nu sunt ale unui simplu răspuns, ci reiterează consecințele juridice ale măsurii luate.
Împrejurarea că prin decizia pronunțată a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Iași nu este de natură a conduce la concluzia că Inspectoratul General al Poliției Române nu are calitatea de parte în cauză, atât timp cât acesta este emitentul dispoziției de respingere contestației, atacată de către reclamant.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că tribunalul a făcut o amănunțită și judicioasă analiză a întregului probatoriu al cauzei, atât celui administrat în faza cercetării prealabile, cât și a celui administrat nemijlocit în fața instanței.
Au fost examinate toate declarațiile de martori, conținutul depozițiilor a fost verificat de către instanță și chiar redat în considerentele hotărârii, pentru o evidențiere a contradicțiilor reținute, a aspectelor asupra cărora unii dintre martori au revenit nejustificat sau cu motivații superficiale (martor ).
Unii dintre martorii audiați în faza cercetării prealabile, din declarațiile cărora s-a reținut vinovăția polițistului, fără ca acestea să fie confirmate de alte probe, sunt persoane sancționate anterior de către (, ) astfel încât obiectivitatea relatărilor și acuzațiilor aduse se află în mod serios sub semnul îndoielii.
A reține în sarcina polițistului cercetat săvârșirea unor fapte de mare gravitate, de natură să atragă destituirea din poliție, pe baza declarațiilor unor persoane cercetate sau sancționate contravențional de către acesta, neconfirmate de alte probe, ori în considerarea unor susțineri lipsite de coerență, nu este de natură a contura o cercetare prealabilă corectă și imparțială.
În consecință, Curtea apreciază că nu poate fi primită susținerea conform căreia nu s-ar fi procedat la o analiză justă și completă a probatoriului cauzei, astfel precum au susținut recurenții și că soluția dată este una argumentată, în fapt și în drept, impunând concluzia că vinovăția persoanei cercetate nu a fost clar și fără putință de tăgadă dovedită, în privința tuturor faptelor cercetate, condiții în care nici măsura luată nu se justifică.
Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de Inspectoratul de Poliție Județean I și de Inspectoratul General al Poliției Române, împotriva sentinței civile nr. 858/ din 02.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red. E
Tehnored.
02 ex.
07.05.2009
Tribunalul Iași
Jud. -
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
