Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 171/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 171
Ședința publică din29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela- - -
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în R,-,. 14,. A,.1, jud. S, împotriva sentințeinr. 839 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu pârâtul intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră S și intervenientul intimat Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul B (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 29 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin contestația adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. 1047/86/14.02.2007, contestatorul a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției șefului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S nr. 1.152.805 din 29.12.2006, reintegrarea sa în funcția avută de șef Management Resurse Umane, obligarea intimatei să-i achite drepturile salariale și daune morale în sumă de 100.000 lei.
S-a mai solicitat prin contestație ca, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației, să se dispună suspendarea aplicării dispoziției de sancționare.
În motivarea cererii sale contestatorul a arătat că lucrează în cadrul Ministerului Administrației și Internelor din anul 1991, iar de 12 ani funcționează în cadrul structurii Management Resurse Umane, al cărei șef este de peste 5 ani.
În toți acești ani a obținut calificatul "foarte bine", fiind chiar recompensat în fiecare an cu salariu de merit și premii. Toate acestea consideră că aduc pe deplin dovada aprecierii muncii pe care a depus-o în funcția deținută, precum și dovada că a acționat în sensul îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu cu seriozitate și devotament.
A mai arătat că nu a mai fost sancționat disciplinar, comportarea sa fiind una exemplară.
La sfârșitul anului 2006, în urma unui control inopinat din partea conducerii inspectoratului, control în urma căruia a fost stabilită existența unor nereguli la nivelul biroului pe care îl conducea, s-au stabilit o serie de măsuri, printre care și efectuarea unei cercetări prealabile față de persoana contestatorului.
În urma efectuării acestei cercetări prealabile i-a fost aplicată sancțiunea trecerii într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, fiind imputate mai multe aspecte, respectiv: cauzarea de prejudicii unității prin promovarea unui număr de 12 muncitori cu nerespectarea prevederilor legale; gestionarea incompletă a activității biroului; neîndeplinirea la parametrii ceruți a sarcinilor și îndatoririlor prevăzute în fișa postului.
Contestatorul a arătat că dispoziția de sancționare nu respectă prevederile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, în sensul că nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în cadrul cercetării disciplinare, termenul în care sancțiunea poate fi contestată. Legea prevede pentru aceste aspecte sancțiunea nulității absolute.
A mai arătat contestatorul că acuzele care îi sunt aduse prin dispoziția de sancționare nu sunt reale, deoarece promovarea pe trepte a muncitorilor în cauză, care nu au fost în număr de 12 ci în număr de 7, s-a făcut cu acordul și semnătura contabilului șef al instituției și al consilierului juridic. Pentru ceilalți muncitori, chiar dacă fapta sa ar fi culpabilă, nu poate fi sancționat din cauza intervenirii prescripției, întrucât dispozițiile sunt mai vechi de un an. În condițiile în care 8 persoane au muncit pentru realizarea acestor promovări, chiar greșit realizate, contestatorul arată că a fost singurul destituit din funcție.
Cu privire la gestionarea activității complexe a biroului, în dispoziția de sancționare nu se arată cu claritate la ce anume se referă pretinsa nereușită, atât timp cât în cinci ani de activitate la conducerea acestui nu i s-a reproșat nimic în legătură cu modul de lucru.
Referitor la faptul că nu a îndeplinit la parametrii ceruți sarcinile și îndatoririle prevăzute în fișa postului, reținut în dispoziția de sancționare, contestatorul arată că toate atribuțiile stabilite prin fișa postului sunt de ordin general, mult prea vagi pentru a se constata vreo încălcare în condițiile în care persoanelor cu atribuții concrete în aceleași direcții nu li se reproșează nimic, acestea nefiind supuse nici unei cercetări prealabile sau vreunui alt tip de verificare.
Mai arată că din documentele existente la momentul sancționării sale rezultă că existau 3 compartimente cu șefii lor în cadrul biroului, doar acești șefi fiindu-i subordonați în mod direct.
A concluzionat contestatorul că, așa cum rezultă din întreg materialul probator depus la dosarul cauzei, nu i se poate imputa nici un aspect concret din care să reiasă nerespectarea obligațiilor implicate de funcția deținută, dorindu-se de fapt eliberarea postului de șef al biroului, aplicându-i-se în decurs de o lună două sancțiuni disciplinare: una care a fost deja anulată de către instanța de judecată prin sentința nr. 3316/17.12.2007, prin care s-a constatat că nu a săvârșit nici o abatere disciplinară, cealaltă care se află în discuție în speța de față.
În această situație, fără nici o abatere săvârșită anterior, nu este corect, nici în condițiile în care ar fi săvârșit o abatere disciplinară, să fie sancționat cu destituirea, fără un avertisment, fără respectarea principiului aplicării graduale a sancțiunilor.
A apreciat contestatorul că intimatul nu a reușit să față dovada vinovăției sale.
Cu privire la suma pe care o solicită cu titlu de daune morale, contestatorul a precizat că nici o sumă nu ar putea acoperi prejudiciul real suferit, onoarea sa a fost grav lezată, imaginea în fața colegilor ca și în fața cetăților mun. R care îl cunosc, fiindu-i grav afectată prin imensă pe care o constituie o retrogradare pe motive de ordin disciplinar.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 61 alin. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
În dovedirea susținerilor sale a depus la dosar în copie, comunicarea dispoziției de sancționare, contestația adresată intimatului, răspunsul la contestație.
Intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În motivare s-a arătat că sancționarea contestatorului s-a făcut în urma unei cercetări prealabile, iar sancțiunea sa a fost propuse în unanimitate de ofițerii care au format Consiliul de disciplină, aceștia nefăcând parte din comanda unității. Cercetarea administrativă care a stabilit paguba creată unității a fost efectuată de un alt colectiv de ofițeri, iar afirmațiile aduc atingere onoarei și probității profesionale tocmai colectivului de aprecierea căruia s-ar bucura contestatorul.
În cuprinsul dispoziției în cauză au fost cuprinse toate elementele prevăzute de Codul muncii, iar motivele din plângere sunt contrazise chiar de documentele în cauză, care cuprind termenul de contestare și instituțiile abilitate pentru rezolvarea contestațiilor.
Una din apărările contestatorului constă în recunoașterea faptului că paguba creată unității se datorează faptului că a interpretat greșit textul legii, fapt ce rezultă fără echivoc din raportul acestuia adresat șefului S la data de 30.11.2006, motiv pentru care afirmația că i-au fost înlăturate apărările în mod nejustificat este lipsită de fundament real. Totodată, acesta a semnat fără obiecțiuni raportul de cercetare prealabilă nr. 1.152.704/19.12.2006 și nu a propus probe în apărarea sa.
S-a mai arătat că ofițerul a întocmit dispozițiile de promovare în funcție a muncitorilor fără vreun raport justificativ sau propunere din partea șefilor acestor angajați și fără efectuarea unor verificări de specialitate pe linie de personal, atribuții ce-i reveneau în mod direct, deși contestatorul a afirmat că promovarea s-a făcut de șefii nemijlociți.
Intimatul consideră că gestionarea activității biroului nu a fost făcută de contestator în conformitate cu prevederile interne pe această linie, toate neajunsurile fiind cuprinse în Nota Raport nr. -/31.10.2006 a colectivului de control din cadrul Inspectoratului - al Poliției de Frontieră, material care nu a fost contestat de către subcomisarul, motivele invocate de acesta fiind doar păreri personale asupra activității sale și nu se sprijină în mod obiectiv pe atribuțiile ofițerului, în calitate de șef
A concluzionat intimatul că, întrucât la cercetarea abaterilor disciplinare ale subcomisarului au participat un număr foarte mare de ofițeri de poliție, din toate structurile Poliției de Frontieră, consideră că nu poate fi pusă la îndoială obiectivitatea și corectitudinea aspectelor negative identificate în activitatea contestatorului.
În contraprobă intimatul a depus la dosar Metodologia nr. 207/20.02.1995, Nota de Raport nr. -/31.10.2006 a Direcției
Prin încheierea de ședință din data de 16 martie 2007 tribunalul a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării dispoziției nr. 1.152.805 din 29.12.2006 emisă de șeful Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S față de contestator.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție accesorie de către Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractul (Civil) din în sprijinul contestatorului, prin care s-a solicitat admiterea cererii contestatorului așa cum a fost formulată și anularea dispoziției de sancționare a acestuia.
Prin sentința nr. 839 din 16.06.2008 Tribunalul Suceava - secția comercială și de contencios administrativ a respins contestația și cererea de intervenție accesorie ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, dispoziția de sancționare a fost emisă cu respectarea disp. art. 62 al. 2 din nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din și include elementele ce este necesar a fi înserate în cuprinsul său.
Faptul că în cuprinsul acestuia nu sunt redate motivele pentru care s-au respins apărările contestatorului nu poate constitui motiv de nulitate absolută, întrucât acesta a luat cunoștință de rezultatul cercetării prealabile și a arătat că nu are obiecții de formulat.
Pe fondul cauzei a reținut instanța de fond că a cauzat prejudicii unității prin promovarea pe trepte superioare a unui număr de 12 muncitori cu nerespectarea prevederilor Anexei V/2A din OUG3/2006 și nr. 1178/2000, că nu a reușit să gestioneze activitatea complexă a Biroului U și nu îndeplinit la parametrii ceruți sarcinile și îndatoririle prevăzute în fișa postului, respectiv: promovarea pe trepte superioare de salarizare prin dispoziție de personal insuficient fundamentate, întocmirea eronată și cu deficiențe fișelor posturilor pentru personalul contractual, gestionarea în mod defectuos concediilor de odihnă, deficiențe în planul pregătirii continue a personalului.
Cât privește sancțiunea aplicată contestatorului s-a reținut că, aceasta răspunde criteriilor de necesitate și proporționalitate, avându-se în vedere multitudinea abaterilor reținute în sarcina petentului și atitudinea adoptată de acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatorul a arătat că: eronat s-a considerat că nu este dat motivul de nulitate absolută constând în neindicarea în dispoziția de sancționare a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările sale; atributul interpretării legii este exclusiv în sarcina consilierului juridic al unității, astfel încât în mod eronat s-a reținut în sarcina sa interpretarea eronată a legii; sancțiunea disciplinară se poate aplica cel mai târziu la un an de la data săvârșirii abaterii disciplinare; a fost singurul sancționat deși la întocmirea documentației au participat mai multe persoane; prejudiciul produs prin promovarea celor 7 salariați a fost acoperit chiar de către cei care se considerau vinovați de realizarea promovării urmare a interpretării eronate a legii; întocmirea fișelor posturilor era atribuția șefilor nemijlociți ai titularilor posturilor respective; întreruperea concediilor de odihnă s-a realizat la propunerea șefilor nemijlociți ai persoanelor aflate în concediu și numai cu acordul șefului Inspectoratului; urmare a unui control cu privire la organizarea concursului, aaa preciat în mai 2006 că s-au desfășurat în mod corect și fără nici o neregulă; nu a mai fost sancționat în anii anteriori, ci dimpotrivă a fost apreciat cu calificativul " foarte bine" și chiar elogiat pentru munca depusă de către șeful inspectoratului.
Prin întâmpinare intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Sas olicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând susținerile de la judecata în fond.
La termenul de judecată din data de 22.01.2009, reclamantul a arătat că renunță la capetele de cerere vizând reintegrarea pe funcția deținută anterior emiterii dispoziției și plata drepturilor salariale precum și a daunelor morale și își menține doar primul capăt de cerere, vizând anularea dispoziției nr. 1.152.805 din 29.12.2006 emisă de
Analizând hotărârea recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea constată întemeiat recursul pentru cele ce urmează:
Prindispoziția șefului Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră S nr. - din 29 decembrie 2006(fila 70 dosar) a fost sancționat contestatorul - cu trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut pentru încălcarea prevederilor art. 12 alin. 1 lit. b din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor constând în neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici.
S-a reținut în sarcina contestatorului că a cauzat prejudicii unității prin promovarea pe trepte superioare a unui număr de 12 muncitori cu nerespectarea prevederilor Anexei V/2A din nr.OUG 3/2006 și a nr. 1178/2000, că nu a reușit în totalitate să gestioneze activitatea complexă a biroului, că nu a îndeplinit în parametrii ceruți sarcinile și îndatoririle prevăzute în fișa postului (promovarea pe trepte superioare de salarizare prin dispoziție de personal insuficient fundamentate, întocmirea eronată și cu deficiențe a fișelor posturilor pentru personalul contractual, deficiențe care pot fi interpretabile în scoaterea la concurs a unor posturi de personal contractual, gestionarea în mod defectuos a concediilor de odihnă, deficiențe în planul pregătirii continue a personalului).
Potrivit art. 62 al. 2 lit. c) din Ordinul nr. 400/2004 în "actul administrativ de sancționare a polițistului se cuprindîn mod obligatoriu: motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de polițist în timpul cercetării prealabile și în fața Consiliului de Disciplină".
Precizarea " în mod obligatoriu" evidențiază caracterul imperativ al cerinței legale, a cărei încălcare evident nu ar putea rămâne nesancționată, în caz contrar textul legal citat, nu ar putea avea eficiență, ceea ce este împotriva rațiunii de a exista a unei legi.
Așadar, instanța apreciază că suntem în prezenta uneinulități neprevăzute expres de lege, virtuale,rezultând din modul de reglementare condițiilor pe care trebuie să le întrunească actul de sancționare.
În speță, decizia contestată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator în faza cercetării prealabile și în fața Comisiei de Disciplină, fiind menționate doar generic faptele pentru care s-a aplicat sancțiunea și textele legale aplicabile.
Pe cale de consecință, dispoziția de sancționare contestată în speță este lovită de nulitate absolută, impunându-se anularea acesteia.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 3 Cod pr. civilă, curtea va admite recursul declarat de contestatorul și va modifica sentința recurată iar în rejudecare va admite acțiunea așa cum a fost restrânsă precum și cererea de intervenție accesorie formulată de din în interesul contestatorului și în consecință, va dispune anularea dispoziției nr. 1.152.805 din 29.12.2006 emisă de
Totodată se va lua act că reclamantul a renunțat la judecata capetelor de cerere vizând reintegrarea pe funcția deținută anterior emiterii dispoziției precum și la plata drepturilor salariale și a daunelor morale.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Admite recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în R,-,. 14,. A,.1, jud. S, împotriva sentințeinr. 839 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu pârâtul intimat Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră S și intervenientul intimat Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul B (dosar nr-).
Modifică sentința recurată, iar în rejudecare:
Admite acțiunea așa cum a fost restrânsă precum și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului.
Anulează dispoziția nr. 1.152.805 din 29.12.2006 emisă de
Ia act că reclamantul a renunțat la judecata capetelor de cerere vizând reintegrarea pe funcția deținută anterior emiterii dispoziției precum și la plata drepturilor salariale și a daunelor morale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/24.02.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela, Artene
