Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 172/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- SENTINȚA Nr. 172/2009
Ședința publică de la data de 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ, formulată de reclamanții G, G, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, care învederează că la filele 165-166 dosar se află depuse notele scrise formulate de pârâta Curtea de Conturi a României, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
-deliberând-
Asupra acțiunii de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3830/2008 pe rolul Tribunalului Neamț reclamanții G, -, -, -, au chemat în judecată Curtea de Conturi a României solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu de odihnă egală cu indemnizația brută/salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu diferențiat pentru reclamanții menționați.
În motivarea cererii s-a arătat: că au sau, după caz, au avut calitatea de angajați cu contract de muncă pe durată nedeterminată, aflați în raporturi de muncă - personal contractual - cu angajatorul Curtea de Conturi a României, raporturi guvernate de Codul Muncii.
In sprijinul pretenției lor au supus atenției prevederile art.35(2) dm Legea nr. 188/ 1999, republicată ( nr.365/29 mai 2007): "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat" și art. 114 care dispune, fără echivoc, că dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și autorităților administrative autonome, deci inclusiv salariaților Curții de Conturi, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 1(2) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Conturi funcționează pe lângă Parlamentul României - fiind autoritate administrativă - și își desfășoară activitatea în mod independent - autonom -, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în constituție și în legile țării (anexele lOa-lOe).
Pârâta a refuzat plata acestui drept susținând că art.35(2) din Legea nr. 188/ 1999, republicată (anterior art.32(2)) se aplică doar funcționarilor publici întrucât în perioada 2001 - 2008 drepturile salariale ale controlorilor financiari au fost stabilite de nr.OUG 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobată prin Legea nr.711/2005, unde nu este prevăzut dreptul la acordarea primei de concediu controlorilor financiari.
Refuzul și motivarea acestuia sunt neîntemeiate, întrucât nr.OUG 160/2000, cu modificările și completările ulterioare, reglementează doar salarizarea controlorilor financiari nu și alte drepturi precum cele referitoare la concediul de odihnă.
Dacă s-ar admite motivarea Curții de Conturi ar însemna că dacă în această reglementare nu au existat dispoziții privitoare la dreptul controlorilor financiari la concediu de odihnă nu se putea face nici plata indemnizației de concediu de odihnă. Or, plata indemnizației de concediu de odihnă s-a făcut, fără însă să fie achitată și prima pentru concediu, prevăzuta de art.35(2), coroborat; cu art. 114 din Legea nr. 188/1999, republicată.
În perioada 2001-2006 plata primelor de concediu a fost suspendată succesiv prin OUG33/2001 și prin legile bugetare, ceea ce a împiedicat curgerea termenului de prescripție. Prin nr.OUG 146/2007, publicată în nr.877/2007, Guvernul României a aprobat plata primelor de concediu de odihnă I suspendate în perioada 2001-2006, actualizate "cu indicele de inflație publicat în luna în care se face față de luna pentru care se calculează, pe baza datelor comunicate de Institutul Național de Statistică" (art. 5). În legile bugetului de stat pe anii următori nu s-a mai suspendat acordarea acestei prime.
Suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturat existența.
În drept s-au invocat dispozițiile Constituției, a Codului Muncii, OG 137/2000, 146/2007, 188/1999.
Pârâta a depus întâmpinare - filele 67/75 - prin care: a invocat excepția de necompetență materială funcțională a secției comerciale și de contencios administrativ, deoarece reclamanții nu au calitatea de funcționari publici, competența de soluționare revenind secțiilor specializate în judecarea conflictelor de muncă; a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001/2005.
Pârâta a formulat totodată cerere de chemare în garanție a MEF solicitând în eventualitatea admiterii cererii reclamanților ca acesta să aloce fondurile necesare privind plata sumelor solicitate.
Cu privire la excepția de necompetență materială a instanței, în contextul art. 137 cod procedură civilă, instanța a reținut că persoana chemată în judecată este Curtea de Conturi a României - autoritate centrală ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 3 pct. 1 cod procedură civilă potrivit cărora Curtea de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Prin sentința 97/05.03.2009 Tribunalul Neamța declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe fiind înregistrată sub nr-.
Față de împrejurarea că în fața Tribunalului Neamț, pârâta invocând excepția de necompetență materială a apreciat că instanța competentă este Tribunalul Neamț - secția civilă, această instanță a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale prin prisma apărărilor invocate de pârâți.
Având a se pronunța asupra acestei excepții în temeiul art.137 Cod procedură civilă, curtea urmează aor espinge pentru următoarele considerente.
Dând eficiență principiului disponibilității în procesul civil, instanța reține că reclamanții fixând cadrul procesual apreciază că au calitatea de funcționari publici cu statut special având raporturi de muncă cu o autoritate centrală, respectiv Curtea de Conturi a României, obiectul acțiunii constând în solicitarea acordării unor drepturi(prima de vacanță) ce se cuvin funcționarilor publici. În acest context, trebuie analizată competența instanței. Văzând dispozițiile art.109 cu art.4 legea 188/1998 și art.10 legea 554/2004, instanța reține competența curții de apel în primă instanță.
Pe fondul cauzei se reține că reclamanții, în calitate de controlori financiari nu au calitatea de funcționari publici ci fac parte din categoria personalului contractual al Curții de Conturi a României. Astfel, potrivit Astfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 "Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii într-o funcție publică" iar sintagma "funcție publică" a fost definită prin alin.(l) al aceluiași articol ca reprezentând "ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publica locală și autoritățile administrative autonome".
Totodată, potrivit dispozițiilor art 6 lit. A) din actul normativ citat anterior, prevederile acestuia nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. În concluzie, persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public, regimul juridic aplicabil acestora fiind guvernat de legislația muncii.
Funcțiile publice sunt prevăzute în mod expres și limitativ în lista din Anexa Legii nr. 188/1999, fără ca printre acestea să se regăsească funcția de controlor financiar sau alte funcții prevăzute de lege pentru personalul contractual.
În această anexă se regăsește ca fiind menționată funcția de auditor public intern.
Personalul de specialitate din cadrul Curții de Conturi era denumit anterior "controlor financiar", după modificarea Legii nr. 94/1992 prin art. II din Legea nr. 217/2008, acesta a fost denumit "auditor public extern", care nu se regăsește lista anexă la Legea nr. 188/1999.
Mai mult chiar, potrivit art. 58 din Legea. Nr. 94/1992 republicată, statutul auditorului public extern se aprobă de Plenul Curții de Conturi a României.
În prezent, Statul auditorilor publici este aprobat prin Hotărârea nr. 31/26.11.2008 a Plenului Curții de Conturi, care prin prevederile art. 1 alin. 5 definește statutul acestuia ca fiind de personal contractual și nu de funcționar public.
În raport de aceste norme juridice, se reține că atât foștii controlorii financiari, cât și auditorii publici externi, care își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Conturi a României nu au făcut parte din categoria funcționarilor publici, întrucât aceștia au fost persoane angajate în baza unui contract individual de muncă,pe o perioadă nedeterminată, în posturi de natura contractuală care nu au fost stabilite și avizate ca funcții publice, în sensul dispozițiilor art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, raporturile de muncă ale acestora fiind reglementate de Codul muncii aprobat prin Legea nr. 53/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Faptul că reclamanții au interdicții și incompatibilități stabilite de lege nu este de natură a duce la concluzia că sunt funcționari publici de vreme ce în anexa la legea 188/1999 funcțiile deținute de reclamanți nu sunt cuprinse.
Prin decizia 28 din 12 octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în secții unite admițând recursul în interesul legii a stabilit că prima de concediu prevăzută de art.35 alin.2 legea 188/1999 nu se acordă controlorilor financiari( în prezent auditori publici externi) și celorlalte categorii de personal ce își desfășoară activitatea în cadrul Curții de Conturi.
Cum potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemei de drept în instanțe este obligatorie pentru instanțe, dând eficiență textului menționat, această instanță urmează a respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Respinge excepția necompetenței materiale.
Respinge acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanții G, G, toți cu domiciliul ales în mun.P N,-, -O 3,.13, județul N în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B,--24, sector 1 și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red.sent.Ch
Tehnored.Fl.B-26 ex.
04.01.2010
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac
