Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1726/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
AR OMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1726
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25.06.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 2: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER:
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 171/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant și intimata-pârâtă, prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin registratura secției.
Curtea comunică recurentului-reclamant copia întâmpinării și intimatei-pârâte filele 15-20 din dosar reprezentând acte necomunicate, dispunând renumerotarea dosarului.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe recurs.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris. Prezintă instanței un raport din care rezultă că i s-au aprobat cheltuielile în litigiu și pașaportul, care îi sunt restituite, solicitând să fie avute în vedere.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, arătând că raportul prezentat de recurentul-reclamant se află la dosar, însă este vorba de o aprobare în principiu, întrucât trebuie îndeplinite condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a G nr. 125/2003 aprobate prin Ordinul nr. 425/2003. Precizează că argumentele recurentului-reclamant nu se circumscriu noțiunii de discriminare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 171 din 16.01.2009, Tribunalul București Secția a IX- a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului
Tribunalul a înlăturat susținerile reclamatului privind caracterul inaccesibil al Normelor metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 425/2003.
Acest Ordin nu era supus regimului de publicare în Monitorul Oficial, iar informația privind existența actului, cât și excluderea de la publicarea actului era accesibile reclamantului.
În virtutea calității sale de polițist interesat de condițiile de valorificare a dreptului la decontarea cheltuielilor de transport pentru efectuarea concediului de odihnă, reclamantul putea să solicite pârâtei să i se permită accesul și să consulte textul Ordinului.
Din interpretarea logico- sistematică a dispozițiilor Ordinului, Tribunalul a reținut că polițistul care efectuează concediul în străinătate pe cont propriu beneficiază de contravaloarea a două foi de drum, două tichete și suplimente pentru tren accelerat, până la localitatea de graniță prin care a ieșit din țară, și că decontarea cheltuielilor de transport în această situație se face pe baza ordinului de serviciu din care rezultă că
persoana respectivă a efectuat concediul de odihnă în străinătate, vizat în localitatea de graniță, precum și la sosire în localitatea unde lucrează.
Reclamantul nu a înfățișat un Ordin de serviciu care să îndeplinească aceste condiții legale, astfel că refuzul compartimentului de specialitate al pârâtei de a-i deconta cheltuielile de transport este justificat.
Reține Tribunalul că nici prevederile art.28 alin.1 lit.j din Legea nr.360/2002 și nici art.5, art.14 din HG 125/2003 nu limitează dreptul de apreciere al Ministerului d e Interne asupra existenței conținutului și formei documentelor justificative ori asupra criteriilor de stabilire a contravalorii cheltuielilor de transport cuvenite polițiștilor care efectuează concedii în străinătate.
Cerința vizării Ordinului de serviciu este logică și necesară, rațiunea ei fiind aceea de a preîntâmpina eventuale fraude, prin atestarea prezenței efective a beneficiarului dreptului în localitatea în care pretinde că s-ar fi deplasat.
Teza reclamantul în sensul că polițistul care efectuează concediul în străinătate ar trebui să beneficieze de decontarea integrală a cheltuielilor de transport este contrară scopului legii, interesul public impunând menținerea unor asemenea cheltuieli, în limite rezonabile, conform art.5 din HG 125/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. Acesta invocă disp. art.27 alin.1 din HG 555/2001 și arată că nu a solicitat în scris pârâtei prezentarea acestui Ordin pentru că știa care va fi răspunsul acesteia.
A arătat recurentul că a depus la fond, atașate cererii de chemare în judecată, file de pe pașaport care cuprindeau vizele de ieșire- intrare în țară, acestea făcând dovada deplină asupra traseului parcurs.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând motivele de recurs, actele depuse la dosar și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea constată următoarele:
Recurentul invocă în mod eronat norma generală, reglementată de art. 27 alin. 1 din HG 555/2001, pentru înlăturarea excepției de la alineatul al treilea al art. 27.
Astfel, deși regula este că "(1)Toate ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte cu caracter normativ ale miniștrilor și conducătorilor celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija acestora", în speță este aplicabilă norma de excepție conform căreia "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională".
Formularea din actul administrativ cu caracter normativ este largă ("reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională"), și își găsește aplicarea la situația din speță.
Apărarea recurentului cu privire la previzibilitatea răspunsului autorității în situația în care ar fi solicitat informații privind existența ordinului și conținutul acestuia nu poate fi primită.
Reclamantul nu a cunoscut anterior efectuării concediului din anul 2005 dispozițiile Ordinului Ministrului de interne de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a HG 125/2003, dispoziții care enunțau obligații în sarcina polițistului care solicită decontarea cheltuielilor de transport.
Printre aceste obligații se numără aceea de a prezenta ordinul de serviciu "având vizele de sosire și de plecare din localitatea în care a efectuat concediul de odihnă". Reclamantul nu a îndeplinit această cerință.
Tribunalul a constatat că această obligație care potrivit Ordinului revine persoanelor care efectuează concediul de odihnă în altă localitate (din țară) revine, prin analogie, și polițiștilor care efectuează concediul în străinătate.
Arată în mod corect Tribunalul că rațiunea normei este de a preîntâmpina eventuale fraude, prin atestarea prezenței efective a beneficiarului dreptului în localitatea în care pretinde că s-ar fi deplasat.
Însă în cazul în speță această rațiune nu subzistă.
recurentului- reclamant este vizat de organele poliției de frontieră, la intrarea și ieșirea din țară, dovedind pe deplin prezența efectivă a acestuia în localitatea de graniță.
Recurentul prezintă și condițiile în care a fost efectuată excursia de grup organizată, după un program strict, ce nu dădea posibilitatea deplasării polițistului la unitatea de poliție pentru vizarea ordinului de serviciu.
Dacă în cazul efectuării concediului într-o localitate în România cerința este rezonabilă, în această situație este o formalitate nejustificată de scopul reglementării.
Ca urmare, situațiile nu pot fi considerate similare pentru ca norma art. 4.20 lit. a să se aplice prin analogie și în situația în speță.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat asupra legalității actului administrativ ce stă la baza refuzului de decontare a sumei integrale reprezentând contravaloarea transportului pe teritoriul străin.
Argumentul susținut de recurent- faptul că polițiștii care efectuează concediul în țară pot beneficia de decontarea unor sume mai mari decât cei care îl efectuează în străinătate- nu poate sta la baza constatării unei situații discriminatorii.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 corob. Cu art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 171/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la restituirea contravalorii cheltuielilor de transport efectuat în concediul din 2005, respectiv din 2007, până la localitatea de graniță, reactualizate cu rata inflației până la plata efectivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
Președinte: Judecător: Judecător:
Grefier:
Red. Jud. /2 ex.
Jud. fond -
Președinte:Diana Magdalena BulanceaJudecători:Diana Magdalena Bulancea, Alina Șuțu, Daniel
