Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 174/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 174/
Ședința publică din 19 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de pârâții MEF prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Tg.-M, str.-.-, nr.1-3, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,--6, sector 5 și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1.A, sector 1, împotriva Sentinței nr. 316 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș -Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamanții-intimați și, avocat, - în substituirea av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, fiind timbrate astfel:
- recursul declarat de M este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art.17 al Legi irn.146/1997,
- recursul Inspectoratului General al Poliției Române este timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei,
- recursul declarat de este timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Recurenții DGFP M și MIRA au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242.2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta reclamanților-intimați declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta reclamanților-intimați solicită conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar, respingerea celor trei recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 316 din 15 mai 2008, Tribunalul Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Inspectoratului General al Poliției Române, a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții IPJ M, IGPR, MAI și CASAOPSNAJ, obligând pârâții la acordarea primelor de concediu aferente anilor 2004-2005 până la încetarea raporturilor de serviciu ale reclamanților prin pensionare, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației până la data plății efective, precum și la plata sporului de fidelitate în cuantum de 20% din salariul brut aferent perioadei 1 ianuarie 2005 și până la data încetării raporturilor juridice de muncă prin pensionare, sumă ce va fi actualizată. Prin aceeași hotărâre pârâții au fost obligați să plătească reclamantului sporul de condiții periculoase de muncă pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 21 mai 2005, respingând cererea pentru reclamantul. Instanța a respins cererea reclamanților având ca obiect restituirea sumelor de bani reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții au fost angajați în cadrul IPJ M, reclamantul pentru perioada 12 august 1978 - 31 mai 2005, iar reclamantul, începând cu 23 martie 1980 până la 31 mai 2005, când le-au încetat raporturile de serviciu prin pensionare.
Referitor la cererea de restituire a sumelor achitate cu titlu de asistență medicală gratuită, instanța a avut în vedere prevederile art. 1 alin. 2 și art. 4 din Legea nr. 145/1997, precum și prevederile art. 52 din același act normativ, coroborate cu prevederile Legii nr. 360/2002, ținând cont și de Decizia nr. 3748 din 29 ianuarie 2001, ajungând la concluzia că reclamanții nu sunt scutiți de aceste contribuții nici prin legea cadru privind asigurările sociale de sănătate și nici prin dispozițiile speciale privind statutul polițiștilor.
Plata primelor de concediu aferente anilor 2004-2005 s-a considerat a fi îndreptățită în raport de dispozițiile art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003.
Sporul de fidelitate fiind prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003, instanța l-a acordat, chiar dacă a fost suspendat succesiv, considerând că restrângerea acestui drept s-a aplicat discriminatoriu iar suspendările contravin prevederilor art. 53 din Constituția României.
În privința sporului pentru condiții periculoase de muncă, prima instanță a reținut că reclamanții au dovedit faptul că au avut gradul de ofițeri și că au desfășurat activități cu un grad ridicat de risc stabilit prin ordin al ministerului d e interne. Totodată, s-a avut în vedere că pentru reclamantul, așa cum IPJ Mac omunicat instanței, acest spor a fost acordat pentru anul 2004 și 2005 prin urmare i se cuvine și reclamantului.
Instanța a considerat că are calitate procesuală, întrucât constituie structura organizatorică centrală a Poliției Române, iar IPJ M este unitatea teritorială aflată în subordine, dotarea Poliției Române făcându-se de către Ministerul d e Interne din fondurile alocate prin legea bugetului de stat și din alte sume constituite potrivit legii. Cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost admisă datorită competenței și atribuțiilor conferite de Legea nr. 500/2002, acest minister considerându-se a fi răspunzător de administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice precum și de responsabilitatea instituțiilor publice implicate în procesul bugetar.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor B, IGPR B și MIRA
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a cerut modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare a sa în garanție ca inadmisibilă pentru lipsa calității procesuale pasive, motivând că, nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, iar faptul că ordonatorul principal de credite, respectiv MIRA nu a acordat drepturile salariale reclamanților, nu conferă acestuia nicio garanție din partea MEF pentru sume de bani pe care ar fi trebuit să le plătească cu acest titlu.
Recurenta a mai invocat în apărarea sa și dispozițiile OG nr. 22/2002 precum și ale Legii nr. 500/2002.
Recurentul IGPR a cerut, de asemenea, să se constate lipsa calității sale procesuale pasive în raport de pretențiile reclamanților, deoarece aceștia sunt angajații IPJ M, iar inspectoratele județene de poliție au personalitate juridică. În plus, s-a menționat că, plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți cade în sarcina Serviciului Financiar al IPJ, care întocmește statele de plată ale angajaților.
Pe fondul cauzei, recurentul IGPR a considerat că pretențiile reclamanților sunt nefondate, cu referire expresă la sporul de pericol deosebit care a fost diminuat pentru perioada februarie - decembrie 2004 pentru ofițeri, cu 10 puncte procesuale, diminuare introdusă prin OG nr. 8/2004.
Recurentul MIRA a invocat în recursul său lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește acordarea sporului prevăzut de art. 21 din OG nr. 38/2003, deoarece MIRA nu avea decât obligația de a stabili prin ordin unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului. Totodată, a criticat faptul că instanța de fond nu a cercetat motivele de legalitate și temeinicia ale acordării sporului în discuție, referindu-se la necesitatea întocmirii unor note-raport ce trebuiau vizate de organele financiare de specialitate și aprobate de ordonatorii secundari de credite, în plus, acest spor a fost diminuat în anul 2004, în condițiile în care și cheltuielile din bugetele instituțiilor publice se fac numai în limita creditelor bugetare aprobate, potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 500/2002.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursurile sunt nefondate.
Se observă că toți recurenții invocă lipsa calității procesuale pasive, pe considerentul că reclamanții sunt angajații IPJ M, deci nu există nici un raport juridic obligațional pentru drepturile salariale solicitate. În realitate prima instanță nu a reținut calitatea lor procesuală pasivă pe baza existenței vreunui raport juridic obligațional, ci pe baza caracterului de instituție publică și ordonator terțial de credite al angajatorului direct care, nu dispune de fonduri bănești necesare plății efective a sumelor de bani la care ar putea fi obligat de instanță tocmai din cauza dispozițiilor speciale care reglementează angajarea cheltuielilor din bugetele instituțiilor publice.
Nu se contestă faptul că IPJ M are personalitate juridică, de altfel are și calitate procesuală pasivă fiind chemat în judecată de reclamanții care au fost polițiști în cadrul acestei instituții. Această instituție însă face parte din structura care are calitate de ordonator secundar de credite, iar Serviciul Financiar al Inspectoratului Județean, care, susține recurenta IGPR B, are sarcina să întocmească statele de plată și să plătească drepturile salariale ale angajaților inspectoratelor județene de poliție, nu dispune de fonduri bănești ci poate să plătească doar în limita sumelor alocate în acest sens de ordonatorul principal de credite, care este MAI. De altfel, acest din urmă recurent, MAI invocă lipsa calității sale procesuale pasive doar în ceea ce privește acordarea sporului de pericol deosebit, motivând că acest spor, efectiv, se stabilește prin note-raport vizate pentru controlul financiar proprii de organele de specialitate proprii, aprobate de ordonatorii secundari de credite.
Este evident că acțiunile privind plata drepturilor salariale ale funcționarilor publici, au un caracter special, conferit tocmai de faptul că angajatorul este o instituție publică și devin incidente dispozițiile Legii nr. 500/2002. Într-adevăr, MEF, MAI și IGPR, în cazul în speță, nu se află în raporturi juridice obligaționale, în raporturi de serviciu cu reclamanții, dar, ordonatorul principal, secundar și respectiv terțial de credite, ultimul în calitatea sa de angajator, dispun de fondurile bănești necesare plății acestor drepturi, doar în măsura în care ele sunt alocate, iar rolul MFP este decisiv, fiind vorba de credite bugetare. Prin urmare, instanța de fond în mod corect a statuat asupra calității procesuale pasive a pârâtelor recurente și implicit, pe aceleași considerente și asupra cererii de chemare în garanție, ordonatorii de credite de distinct, având fiecare rolul său în cadrul procesului de execuție bugetară.
Pe fondul cauzei, se observă că recurenții IGPR și MIRA, critică acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, în condițiile în care, angajatorul direct, IPJ M, nu formulează recurs, mai mult decât atât, prin adresa de răspuns aflată la fila 50 dosar fond, semnată de șeful IPJ M, contabil șef și consilier juridic, se solicită instanței, cu referire la celelalte sume solicitate de reclamanți, altele decât sumele cu titlu de contribuție individuală la asigurările sociale de sănătate care au fost achitate la data de 27 august 2007, să se emită o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să constate existența drepturilor solicitate. În condițiile în care MIRA, prin adresa de la fila 52 dosar fond, susține că singura unitate care poate comunica dacă reclamanților le-a fost sau nu acordat sporul pentru condiții deosebit de periculoase este IPJ M, unitate la care sunt angajați reclamanții, iar potrivit adresei de la fila 122 dosar fond, reclamantul a beneficiat pentru anul 2004 și 2005 de spor de pericol în cuantum de 20%, acordarea aceluiași spor pentru reclamantul, în aceleași condiții de încadrare, este pe deplin justificată, altfel ar interveni un act discriminatoriu.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile pârâților vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MEF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgu-M, str.-.-, nr.1-3, județul M, Inspectoratul General al Poliției Române, cu sediul în B,--6, sector 5, și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr.1.A, sector 1, împotriva sentinței nr.316 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-17.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
