Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1747/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1747
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, G, G, -., -, -, împotriva sentinței nr.577 din data de 10 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l
La apelul nominal s-a prezentat avocat, pentru recurenții reclamanți, G, G, -., -, -, lipsind intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost depuse întâmpinări de către intimatul pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și DGFP
Avocat, pentru recurenții reclamanți arată că a observat întâmpinările.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Avocat, pentru recurenții reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii. Arată că reclamanții au solicitat drepturi salariale cuvenite și neachitate ca urmare a nereducerii impozitului pe venit din salariu cu 30%, 40% și 50%. Precizează că prin Legea 206/2002 a fost respinsă OG nr.73/1999, astfel dispozițiile art.10 din Legea nr.80/1995 au rămas în vigoare. Menționează că în raport de prevederile art.18 din Legea nr.189/2004, respingerea unei ordonanțe de urgență, cu o prevedere abrogatorie, reînvie norma abrogată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 577 din data de 10 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Olts -a espins acțiunea formulată de reclamanții, G, G, u, -., având ca obiect obligarea pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C, la plata sumelor de bani constând în drepturi salariale cuvenite și neachitate ca urmare a nereducerii impozitului pe venitul din salariu cu 30, 40 și 50%, calcularea acestor sume pentru fiecare reclamant în parte potrivit semnului onorific născut la data nașterii dreptului și până în prezent, actualizate cu coeficientul de inflație la data plății, ca neîntemeiată, în contradictoriu cu chematul în garanție: Ministerul Economiei și Finanțelor.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin dispozițiile art.86 din OG nr.73/1999, privind impozitul pe venit, au fost abrogate dispozițiile art.9 lit. c și art.10 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
De asemenea, au fost abrogate prevederile art.7, art.8 alin.1 și art.11 alin.1 referitoare la neimpozitarea sumelor primite sub formă de plăți compensatorii precum și cele ale art.23 lit. a din OG nr.7/1998 privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naționale, neaplicate ulterior ca urmare a abrogării lor exprese prin dispozițiile OG nr.7/2001.
Cum aceste prevederi legale au abrogat cu caracter definitiv dispozițiile legale invocate de reclamanți ca fiind aplicabile cererii lor, urmează a respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții reclamanții, G, G, -., -, -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs formulat s-a arătat că instanța de fond a dat o greșită interpretare prevederilor legale aplicabile în speță, că OG 73/1999 a fost abrogată, situație în care se reiau facilitățile prevăzute în Legea 80/1995.
Recursul este nefondat.
Reclamanții au calitatea de comisar de poliție și li s-a conferit semnul onorific "Meritul Militar cl. a III a, a II a și I-a ".
Reclamanții au apreciat că poate beneficia de prevederile art. 9 și 10 din Legea 80/1995, în sensul acordării de reduceri sau scutiri la impozitul pe venit, întrucât OG 73/1999, care a abrogat beneficiul drepturilor cuprinse în textele de mai sus, a fost respinsă prin Legea 206/2002.
Instanța de fond corect a soluționat cauza, reținând că începând cu data abrogării prevederilor art.10 din Legea 80/1995 polițiștii nu mai beneficiază de reducerea impozitului pe salariu.
Potrivit art.86 liniuța a noua din OG 73/1999 s-au abrogat prevederile art.9 lit.c și art.10 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare.
Textul abrogat se referea la acordarea de scutiri sau reduceri la impozit pe venit, pentru cadrele cuprinse în sfera de reglementare a Legii 80/1995.
OG 73/1999 a fost abrogată expres prin OG 7/2001.
Astfel, în art.85 alin.1 lit.a din OG 7/2001 se prevede că la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă prevederile OG 73/1999.
Ulterior, OG 73/1999 a fost respinsă de către Parlamentul României.
În cauza de față nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art.62 alin.3 teza finală din Legea 24/2000.
În speță, teza supusă analizei nu se încadrează în textul reținut de judecătorul fondului, în sensul că acesta a apreciat că fac excepție de la caracterul definitiv al abrogării ordonanțele guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament.
Aceasta deoarece la data adoptării legii de respingere a OG 73/1999, ordonanța era abrogată și în consecință ea nu mai exista din punct de vedere juridic.
În acest context, se impune să precizăm că ordonanța guvernamentală face parte din categoria delegării legislative sau a legislației delegate, reglementate de art.115 din Constituția României, situație în care ordonanța are aceeași putere ca și legea pe perioada cât ea este în vigoare.
OG 73/1999 a fost abrogată prin OG 7/2001, deci printr-un act normativ cu aceeași putere juridică, încetându-și astfel aplicabilitatea ca efect al abrogării.
Împrejurarea că ulterior abrogării s-a adoptat și o lege de respingere a OG 73/1999 nu poate să conducă la repunerea în vigoare a normelor pe care ordonanța le abrogase, întrucât legea de respingere nu constituie o reglementare propriu-zisă.
În situația respingerii unei ordonanțe, Parlamentul înlătură doar reglementarea instituită anterior prin ordonanța respinsă, însă în cazul OG 73/1999 dispozițiile erau deja înlăturate prin abrogarea acestora de către OG 7/2001.
Abrogarea este o modalitate de încetare a ființei juridice a unui act normativ și prin OG 7/2001 au încetat orice efecte juridice ale OG 73/1999, în timp ce respingerea unei ordonanțe constituie o infirmare a politicii legislative.
Așa cum s-a exprimat în doctrina de specialitate, dacă domeniul reglementării abrogate, prin ordonanța respinsă a format obiectul unei reglementări anterioare, prezumția repunerii ordonanței ce abrogase acea reglementare nu se justifică, întrucât chiar din ipoteza textului rezultă că ordonanța abrogată nu a mai fost supusă legiferării.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere, că urmare a respingerii, prin lege, a unei ordonanțe abrogate s-ar ajunge la ipoteza legiferării negative, întrucât s-ar legifera negativ într-un domeniu deja existent
Având în vedere considerentele decurgând din textul art.62 al Legii 24/2000, precum și cele care izvorăsc din teoria ordonanței guvernamentale, Curtea constată că judecătorul fondului a dat o corectă interpretare prevederilor legale aplicabile în materia abrogării unei norme de drept.
Dispozițiile art.62 alin.3 teza finală au caracter de excepție, iar excepțiile sunt de strictă reglementare și aplicabilitate.
În afara acestor argumente din care rezultă că abrogările succesive au fost irevocabile, urmează a se avea în vedere prevederile art.1 alin.3 din Codul fiscal, lege în vigoare la data introducerii acțiunii.
Chiar dacă ar mai fi fost în vigoare prevederile art.9 lit.c și art.10 din Legea 80/1995, privind statutul cadrelor militare, facilitățile respective nu se mai puteau acorda, pentru că nu sunt prevăzute în Codul fiscal.
Codul fiscal stabilește cadrul legal pentru impozitele și taxele prevăzute la art.2, între acestea figurând și impozitul pe venit.
și scutirile sunt, în cazul impozitului pe venit, expres și limitativ prevăzute în Codul fiscal, ele fiind de strictă interpretare.
În titlul III Impozitul pe venit - Cod fiscal reglementează contribuabilii, sfera de cuprindere a impozitului, veniturile neimpozabile și veniturile din salarii etc.
Din prevederile art.55 alin.2 lit.c, rezultă că dreptul de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi sunt asimilate salariilor, veniturile din salarii se impozitează cu o cotă de 16%, așa cum reiese din prevederile art.43 Cod fiscal.
Din examinarea prevederilor Titlului III al Codului Fiscal privind impozitul pe venit, se constată că legiuitorul nu a prevăzut nici un fel de facilitate pentru cadrele militare sau cele asimilate decorate.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.3 din Codul fiscal, lege care reglementează impozitele și taxele și precizează contribuabilii, în materie fiscală dispozițiile acestui cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflict între acestea se aplică dispozițiile Codului fiscal.
Suntem așadar în prezența unei reglementări exprese, privind prevalența unei norme de drept, în raport cu altă normă.
De altfel, teza din art.1 alin.3 Cod fiscal se regăsește în principiile generale de aplicare a normei de drept în timp, consacrată în legislația civilă română.
Astfel, în cazul unui conflict între o normă specială, cuprinsă într-o lege specială și o altă normă specială cuprinsă într-o lege generală prevalează norma specială din legea ulterioară.
Așadar, prevalează în speță norma specială de natură fiscală cuprinsă în Codul fiscal.
Întrucât această lege nu conține reglementări privind reducerea sau scutirea impozitului pe venit pentru persoanele decorate, urmează că facilitățile cuprinse în Legea 80/1995 nu mai sunt aplicabile începând cu 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a Codului fiscal.
Având în vedere toate motivele expuse mai sus, Curtea găsește recursul reclamanților nefondat și în baza art.312 Cod pr. civilă, urmează a-l respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, G, -., -, -, împotriva sentinței nr.577 din data de 10 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
red. Jud. DU
Ex.2//28.04.2009
Jud. fond V
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
