Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1758/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1758
Ședința publică din 20 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanții, -, și, împotriva Sentinței civile nr. 87 din 16 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați COMUNA prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) indemnizație de dispozitiv 25%.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, -, și, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 5 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se constată că recursul este declarat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimații, o dată cu citația.
La data de 7 mai 2009 s-au înregistrat la dosar 3 întâmpinări din partea pârâților intimați Consiliul Local al comunei, Primarul comunei și Comuna prin Primar, prin intermediul cărora arată că nu se opun admiterii recursului formulat de reclamanți, solicită judecarea cauzei în lipsă și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
Se comunică un exemplar din întâmpinări cu reprezentanta reclamanților recurenți care depune la dosar copia minutei Deciziei civile nr. 984/R din 14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-.
Întrucât reprezentanta recurenților arată că nu are alte cereri sau excepții Curtea în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți, -, și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, desființarea sentinței civile atacate și în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată dovedite la dosar. Susține oral motivele de recurs arătând că prevederile Legii nr. 138/1999 și ale Ordinului nr. 496/2003 sunt aplicabile recurenților care sunt funcționari publici în cadrul Primăriei comunei și că prin respingerea cererii și neacordarea sporului de dispozitiv instanța de fond a încălcat principiul egalității între cetățeni și al excluderii privilegiilor și discriminărilor prevăzute de OUG nr. 137/2000, precum și a prevederilor art. 16 din Constituția României.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.87 pronunțată la data de 16.01.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă cererea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Comuna prin Primar, Consiliul Local al Comunei, și Primarul com..
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că actele normative pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile sunt Legea nr.138/1999 (art.13) și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 (pct.9.2).
Or, dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică, conform art.1, personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile funcționarilor publici din unitatea administrativ teritorială organizată ca atare în cadrul com..
De asemenea, prevederile Ordinului nr.496/2003 (pct.9.2) nu pot fi aplicabile reclamanților, deoarece acest act normativ a fost emis în aplicarea Legii nr.138/1999, care, astfel cum s-a reținut anterior, nu îi include pe reclamanți în sfera destinatarilor dispozițiilor sale.
De altfel, dispozițiile edictate de pct.9.2 nu trebuie interpretate în mod de sine stătător, ci raportate la ansamblul prevederilor nr.496/2003, ceea ce confirmă încă o dată excluderea reclamanților din categoria persoanelor îndreptățite să primească spor de dispozitiv.
În fine, chiar acceptând susținerea că pct.9.2 din nr.496/2003 se referă în mod independent la funcționarii publici din organele administrației publice, tribunalul constată că un asemenea mijloc de legiferare pune sub semnul întrebării principiile constituționale de bază, cum ar fi autonomia publică locală, deoarece nu poate fi admisă posibilitatea ingerinței unui minister (organ executiv central) în cadrul legislativ specific unei autorități publice locale.
Nu în ultimul rând, nu poate fi omis nici faptul că Ordinul menționat anterior nu a fost publicat în Monitorul Oficial, neavând puterea de lege, extinzându-se astfel în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ cu caracter superior.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului și rejudecând a fi admisă acțiunea, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate recurenții arată că interpretarea instanței este eronată și vine în contradicție cu dispozițiile art.9 alin.4 din Ordinul nr.496/2003 ce prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației.
Tot astfel se arată că într-adevăr dispozițiile Legii nr.138/1999 prevăd, in art.13 care sunt categoriile de persoane care beneficiază de acest spor de dispozitiv si, deși inițial reclamanții nu se regăseau intre aceste categorii, acest aspect a fost reglementat ca urmare a dispozițiilor Ordinului 496/2003. Aceste dispoziții ale art.9 alin.4 raportate la ansamblul prevederilor acestui Ordin, vin să reglementeze sfera persoanelor care beneficiază de aceasta indemnizație, prin mărirea numărului categoriilor de persoane care s-ar încadra la dispozițiile legale ce prevăd acordarea acestor drepturi salariale. De altfel, art. 31.1. din Ordin specifica, foarte clar, ca prin personalul civil se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației si Internelor. Personalul civil din cadrul Ministerului Administrației si Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din Legea nr. 138/1999 - respectiv de aceasta prima de dispozitiv, precum si cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile salariaților omogeni din sectorul bugetar.
Astfel ca aceste prevederi legale sunt aplicabile si reclamanților, aceștia încadrându-se in categoria funcționarilor publici ce-si desfășoară activitatea in domeniul administrației publice, care la acea data erau in subordinea Ministerului Administrației si Internelor.
Totodată, se arată că instanța de fond, motivează respingerea acțiunii si prin faptul ca Ordinul 496/2003 nu ar fi fost publicat in Monitorul Oficial, neavând astfel putere de lege si ca astfel s-ar extinde, in mod nejustificat, sfera de aplicare a unei legi.
Aceste argumente ale instanței sunt nefondata, atâta timp cat Ordinul menționat, cu toate ca nu a fost publicat in Monitorul Oficial al României, se aplica de la data de 01.08.2003, intrând in circuitul civil. Chiar numeroasele instanțe de judecata din tara care au fost sesizate cu dosare având același obiect ca prezentul au constatat aplicabilitatea prevederilor Ordinului. Mai mult, acest Ordin 496 din 2003 fost elaborat pentru modificarea si completarea Ordinului 275/2002 - pentru aplicarea prevederilor legale privind salarizarea personalului militar si civil din ministerul d e Interne si l-a elaborarea sa s-au avut in vedere prevederile Legii 138/1999, Codul muncii, OUG 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natura salariala ale funcționarilor publici si chiar HG281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare. Prin respingerea cererii se încalcă principiul egalității între cetățeni, și principiile instituite de Constituție, Convenția Europeană și Protocol.
Răspunzând celor invocate intimații prin întâmpinare au arătat că nu se opun admiterii recursului.
Analizând argumentele aduse, prin prisma probelor dosarului, a normelor juridice incidente, a art.304 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Actul invocat în susținerea pretențiilor intimaților respectiv ordinul emis de către MAI a fost dat în considerarea dispozițiilor legii de salarizare și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și pentru acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Acest din urmă act normativ (Legea nr. 138/1999) reglementează salarizarea a două categorii de personal, cel militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții și anume instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Se poate așadar constata chiar din titlul legii că doar cele două categorii de personal ce sunt încadrate în instituțiile precizate, respectiv apărare, ordine publică și siguranță națională, pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către acest act normativ.
Recurenții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ-teritoriale organizate ca atare și nu în cadrul uneia din instituțiile mai sus menționate, context în care nu pot fi primite susținerile acestora referitor la acordarea primei evocate.
Desigur, se susține de către recurenți că temeiul cererii îl constituie ordinul emis de, însă se omite a se avea în vedere că în conformitate cu Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice se publică în Monitorul Oficial. Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior nu au fost publicate în Monitorul Oficial, încât așa cum corect a reținut și prima instanță, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
În plus, nu trebuie omis că prin ordinul arătat, în mod nejustificat s-a extins sfera de aplicare a legii, adăugând la aceasta și în condițiile în care potrivit art. 76 din Legea nr. 24/2000 ordinele și instrucțiunile trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot să conțină soluții care să contravină acestora.
Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002, anterior celui reținut de recurenți, se adresează unei categorii limitate de salariați, așa încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ, nu poate fi extinsă sfera de admisibilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală. Or, în aceste circumstanțe, dat fiind caracterul limitat sub aspectul persoanelor cărora se adresează, a legii nr. 138/1999, limitarea făcută de recurenți la aplicarea categoriilor de personal din Ordinul nr. 496/2003 nu poate fi primită.
În sensul corect, trebuie înțeles că personalul civil al instituțiilor de apărare, ordine publică și siguranță națională și numai cel din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere în adoptarea Legii nr. 138/1999 beneficiază de spor de dispozitiv, spor de condiții de pericol deosebit nu și alte categorii din alte unități.
Evident, se susține că în condițiile neacordării se creează o discriminare. Această susținere, de asemenea nu poate fi reținută, deoarece salarizarea diferită este determinată de condiții de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Nici susținerile privind practica judiciară nu pot fi primite ca motiv de admitere aar ecursului întrucât acordarea unor drepturi se face pe baza respectării legii, ori așa cum s-a arătat legea are în vedere doar anumite categorii de personal.
Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate, că în raport de dispozițiile legii soluția primei instanțe este temeinică și legală, Curtea în baza art.312 pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 va da o soluție de respingerea a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, șiîmpotriva sentinței civile nr. 87 din 16 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - ---
Red.//2 ex./27.05.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
