Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1772/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1772
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Urlețeanu Alexandrina Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Finanțe "Sed " P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 562 din data de 16 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta P, cu sediul în P,-, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul-reclamant Sindicatul Finanțe "Sed " P și intimata-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că judecarea prezentului recurs a fost suspendată la data de 24 martie 2009, în vederea soluționării cererii de strămutare, aceasta din urmă fiind respinsă la data de 14.04.2009.
Se învederează, totodată, că recurentul-reclamant, în cuprinsul cererii de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act de solicitarea recurentului de soluționare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul Sindicatul Finanțe "Sed " Pas olicitat în contradictoriu cu pârâta P obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2004 până la plata efectivă a acestora, sume actualizate la zi cu indicele de inflație.
In motivarea cererii, reclamanții-membrii ai sindicatului au arătat, în esență, că au calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte, însă nu au beneficiat de suplimentele solicitate, suplimente prevăzute de disp. art.29 al.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, care ulterior a devenit art.31, deși aveau dreptul să beneficieze de acestea. S-a mai învederat că aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin mai multe acte normative, până la data de 1.01.2007, că mai multe instanțe judecătorești au stabilit, în cauze similare, că suspendarea a fost
arbitrară și neconstituțională, că potrivit disp. art.38 si 39 din Codul muncii un drept câștigat nu poate fi anulat, precum și faptul că sporurile solicitate reprezintă bunuri, în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, astfel că nu poate fi îngrădit dreptul la acestea.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât funcționarii publici nu pot solicita, în limitele OG6/2007, plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute la art.31 al.1 litc și d din Lg. 188/1999. drepturilor salariale prev. de art.31 al.1 din Lg.188/1999 va avea loc la momentul adoptării Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Până la acel moment sporurile nu pot fi acordate.
Prin sentința nr. 562 din data de 16 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Finanțe "Sed " P în contradictoriu cu pârâta
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul P, în calitate de funcționari publici, calitate în care au solicitat pârâtei, prin ordonatorul de credite, acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare - ambele în procent de 25% din salariul de bază, prevăzute de disp. art.29 al.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 (care ulterior a devenit art.31), însă pârâta a refuzat acordarea acestora.
Sporurile solicitate de către reclamanți au fost inițial reglementate prin dispozițiile Legii nr.161/2003, care a modificat și completat Legea nr.188/1999, astfel că, prin art.29 al.1 lit.c și d din acest ultim act normativ s-a stabilit că salariul unui funcționar public este compus și din suplimentul postului și suplimentul gradului. Totodată, potrivit disp. art.XXV din Legea nr.161/2003, dispozițiile privind cele două sporuri au devenit aplicabile începând cu data de 1.01.2004. Ulterior, începând cu data de 22.05.2004, aplicarea dispozițiilor art.31 al.1 lit.c și d (care reglementau cele două sporuri solicitate de reclamanți) din Legea nr.188/1999 a fost suspendată prin acte normative succesive (Legea nr.164/2004, nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006) până la 1.01.2007.
Tribunalul a reținut că, deși este prevăzut în mod expres faptul că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare.
Practic, de lege, nu există nici un act normativ care să reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de către reclamanți. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama angajatorului, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, astfel că tribunalul a apreciat că executarea concretă a dispozițiilor art. 31 al.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 este atributul exclusiv al angajatorului, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă angajatorul, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În lipsa unui act emis sau adoptat de către angajator, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui angajatorului, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
De altfel, această solutie a fost stabilită și de catre Consiliul Superior al Magistraturii, cu ocazia sedinței Comisiei de unificare a practicii judiciare din 19 noiembrie 2008.
Impotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul Sindicatul Finanțe "Sed " P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reluând apărările formulate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, recurentul susține că hotărârea instanței de fond nu are o motivare obiectivă, temeinică și legală, singurele argumente aduse în favoarea soluției pronunțate fiind faptul că legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor pretinse și o hotărâre adoptată într-o ședință
Prima așa-zisă motivare este absolut obiectivă și nu este folosită decât pentru a da o aparență de legalitate sentinței, în condițiile în care s-a reținut că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Chiar dacă stabilirea cuantumului celor 2 sporuri este atributul angajatorului, instanța de judecată nu trebuia să respingă acțiunea, ci să oblige pârâta-angajator la respectarea prevederilor legale.
Se mai arată că la acest moment există mari diferențe între funcționarii publici din aceeași categorie, unii beneficiind de sporurile solicitate, iar alții nu, datorită practicii neunitare a instanțelor judecătorești.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Sentința recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii și cu respectarea principiului separației puterilor consacrat în art. 1 alin.(4) din Constituția României și a prevederilor art. 61 alin. (1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală, fiind bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri/prime" ce se acordă distinct de salariul de bază, ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale, simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor 2 suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea
suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Executive și ar încălca principiul consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României, iar acordarea drepturilor solicitate fără a fi cuantificate lipsește sentința de efecte juridice, aceasta neputând fi executată.
Instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Nefiind reglementate printr-un act normativ în vigoare, cuantumul drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu fac obiectul protecției normelor constituționale și nici al Protocolului adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și să creeze o nouă lege, ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Finanțe "Sed " P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 562 din data de 16 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta P, cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Urlețeanu Alexandrina Nițu
- - - - - -
fiind în concediu de odihnă fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de către prezenta se semnează de către
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 4ex./ 6.01.2010
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Urlețeanu Alexandrina Nițu
