Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 178/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 178
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Gabriela Costinaș
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A împotriva sentinței civile nr.1348/CA/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Față de absența motivată a judecătorului din completul de recursuri, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data de 13.02.2008, în conformitate cu art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență, completul de judecată s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu, în persoana doamnei - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru pârâtul recurent și avocat pentru reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantului intimat, care se comunică cu reprezentantul pârâtului recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului în ceea ce privește acordarea sporului de fidelitate pentru perioada solicitată prin acțiune, iar cu privire la primele de vacanță lasă la aprecierea instanței având în vedere nr.OUG146/2007.
Avocata reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar (fila 7).
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1348/CA/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A și ca urmare pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului drepturile bănești cuvenite cu titlu de prime de concediu pentru anii 2004 - 2005 și sporul de fidelitate aferent anului 2005 actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la data efectuării plății.
Prin aceeași sentință s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anul 2003 și a fost respinsă ca nefondată acțiunea privind acordarea sporului de fidelitate aferent anului 2004.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art.7 alin.1 din același act normativ prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Plata primelor de concediu și a sporului de fidelitate este datorată de către unitatea angajatoare pentru fiecare an în parte, fiind vorba așadar de prestații succesive, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre acestea se stinge prin prescripția deosebită.
Raportat la textele de lege mai sus menționate și la dispozițiile actelor normative prin care s-a dispus suspendarea aplicării prevederilor art.34 din Legea nr.188/1999 raportat la.nr.OG38/2003, termenul de prescripție pentru prima de concediu și sporul de fidelitate aferent anilor 2001 - 2003 început să curgă la 31.12.2003, dar întrucât ziua de 31.12.2006 a fost o zi de legală, prescripția s-a împlinit la 3.01.2007, aceasta fiind prima zi lucrătoare în care prescripția s-ar fi împlinit în mod normal.
Reclamantul a introdus acțiunea cu mult după împlinirea termenului de prescripție, respectiv la data de 1.10.2007, ca urmare se impune admiterea excepției.
Referitor la fondul cauzei, se constată că reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul A - S până la data de 01.10.2005, astfel că potrivit art.6 din nr.OG38/2003 aveau dreptul la plata sporului de fidelitate.
Acest drept derivând din lege a devenit inaplicabil pentru anul 2005 prin procedura suspendării instituită prin art.2 alin.1 din nr.OUG118/2004, însă dispozițiile legale invocate anterior nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului ci doar la suspendarea exercițiului acesteia.
Suspendarea aplicării dispozițiilor legale care recunosc dreptul la sporul de fidelitate nu echivalează cu stingerea acestui drept, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă reclamanților dreptul la aceste sume.
Pe de altă parte, art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative condiționează suspendarea unui act normativ numai prin situațiile ce reprezintă "cazuri speciale", cum sunt cele prevăzute de art.53 alin.1 din Constituția României, respectiv "securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică... prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav", împrejurări care nu au existat la momentul suspendării aplicării textului normativ în cauză.
Mai mult, chiar și în cazul existenței unor astfel de împrejurări măsura trebuie să fie "proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății". În cauza de față nici condiția proporționalității nu a fost îndeplinită, deoarece nu se cunosc cauzele care au dus la măsura restrângerii acestor drepturi, iar așa cum a arătat și Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus", ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, astfel s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii, pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea (Decizia în interesul legii nr.XXIII/2005).
Dreptul subiectiv fiind așadar născut din lege, conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde pârâților să efectueze o anumită prestație, în cazul de față să dea o anumită sumă de bani, întrucât suspendarea a produs efecte temporare, iar obligativitatea plății după încetarea suspendării rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Față de împrejurarea că sporul de fidelitate a fost acordat reclamantului pentru anul 2004, instanța va respinge cererea reclamantului cu privire la acordarea acestui spor pentru perioada menționată ca neîntemeiată.
Având în vedere considerentele expuse anterior, se constată că acțiunea reclamantului este parțial întemeiată, sens în care va fi admisă, urmând ca pârâtul PJ.A să fie obligat să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând primele de concediu pentru anii 2004 - 2005 și sporul de fidelitate aferent anului 2005, raportat la perioada efectiv lucrată. Sumele respective vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă, întrucât prejudiciul cauzat reclamanților trebuie reparat integral.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A, solicitând modificarea hotărârii atacate numai în ce privește acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că acordarea sporului de fidelitate a fost suspendat expres pentru anul 2005 prin nr.OUG118/2004 aprobată prin Legea nr.28/2005, astfel că acordarea sporului de fidelitate fiind suspendată tot printr-o prevedere expresă și de același nivel juridic, au fost respectate prevederile art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică judiciară și ca urmare acordarea acestui spor pentru anul 2005 nu este legală.
În drept invocă prevederile art.304 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Reclamantul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de avocatul său a solicitat respingerea recursului ca nefundat, apreciind că sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând recursul pârâtului în raport cu motivele invocate și actele dosarului, se constată că este nefundat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamantul a avut calitatea de funcționar public cu statut special, fiind încadrat în funcția de adjunct al șefului Poliției Municipiului S până la data de 1.10.2005 când a fost pensionat.
În această calitate, reclamantul avea dreptul la prima de concediu și sporul de fidelitate conform prevederilor art.37 alin.2 și art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Pârâtul susține că acordarea sporului de fidelitate a fost suspendată expres prin nr.OUG118/2004 care prevede în art.2 alin.1 că în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor art.6 din nr.OG38/2003, astfel că pentru anul 2005 nu a primit în buget sumele necesare achitării acestui spor.
Este adevărat că suspendarea plății sporului de fidelitate s-a dispus prin nr.OUG118/2004 aprobată cu Legea nr.28/2005, acte normative edictate conform dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă care în art.64 (1) prevede că în cazuri speciale aplicarea unui act normativ sau o dispoziție dintr-un act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, însă în această situație se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea, precum și durata acestei suspendări.
Același articol prevede în alin.2 că la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
În consecință, acordarea sporului de fidelitate este un drept prevăzut printr-o lege specială și chiar dacă printr-o altă lege acordarea acestui spor pe anul 2005 fost suspendată din anumite considerente, după epuizarea suspendării, nimic nu împiedică pârâtul să acorde acest drept reclamantului, astfel că în mod legal prima instanță a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 și art.304/1 Cod pr.civilă, recursul pârâtului se impune a fi respins ca nefundat potrivit art.312 alin.2 din același cod.
În baza art.274 Cod pr.civilă, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanța depusă la fila 7 din dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A împotriva sentinței civile nr.1348/CA/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Februarie 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./25.02.2007
Jud.fond -,
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan, Gabriela Costinaș
