Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 179/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR:--22.01.2008

DECIZIA CIVILĂ NR.179

Ședința publică din 14.02.2008

PREȘEDINTE: Claudia LIBER

JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu

JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Prefectul Județului CSî mpotriva sentinței civile nr.366/02.11.2007 pronunțată în dosarul - al Tribunalului C S, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând lipsa părților precum și faptul că la dosar a fost formulată cerere de judecată în lipsă conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.366/02.11.2007 pronunțată în dosarul -, Tribunalul CSa admis acțiunea formulată de către reclamanții, împotriva pârâtei Instituția Prefectului C-S și în consecință a obligat pârâta să calculeze și să achite reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de concediu pe perioada anilor 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, corespunzătoare perioadei în care și-au desfășurat activitatea ca funcționari publici, în cadrul pârâtei, în cuantumul din luna anterioară plecării în concediu, actualizată în funcție de rata inflației, până la data executării efective.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 340/2004, instituția prefectului este o instituție publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu. Competența sa, cu drepturi și obligații, se limitează la nivel județean.

Toți reclamanții sunt sau au fost funcționari publici în serviciul pârâtei care este o instituție publică de nivel județean, îndeplinește politica guvernului la nivel teritorial, este subordonată direct Ministerului d e Interne și Reformei Administrative, iar pe plan financiar - bugetar ordonator secundar de credite, cu drepturi și obligații de această natură limitată la nivel județean, pentru toți salariații proprii, inclusiv pentru prefect și subprefecți, chiar dacă aceștia sunt numiți în funcție de către ministerul d e resort. Oricum, toate părțile din proces și cea la care s-a făcut referire, fac parte din puterea executivă a statului, cu obligațiile și drepturile corelative.

Față de aceste considerente, acțiunea reclamanților a fost admisă așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la calcularea primelor de concediu pentru fiecare reclamant în parte, corespunzător perioadei lucrate și plata efectivă a acestora, actualizate cu rata inflației.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către reclamanți, acestea se referă la onorariul de avocat în sumă de 500 lei, conform chitanței nr.144/30.10.2007, prestație în cauză care s-a limitat la redactarea acțiunii și concluzii în fond la singurul termen de judecată acordat.

Principiile generale ale acordării acestor cheltuieli presupun obligatoriu existența unei culpe procesuale a pârâtului.

Instanța a apreciat că în speță nu este îndeplinită această condiție deoarece pârâta nu a refuzat acordarea drepturilor salariale solicitate, a manifestat doar o poziție pasivă sau omisivă, ambele justificate legal deoarece făcând parte din puterea executivă nu a făcut altceva decât să execute niște dispoziții ale puterii legislative, legale la data emiterii lor, dar temporare, în aplicabilitate.

În schimb o instanță de judecată, independentă de cele două puteri amintite, poate și trebuie să soluționeze cauza în spiritul legilor aplicabile, atunci când este sesizată, ceea ce a și făcut.

În lipsa unei culpe procesuale peremptorii, obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi admisă.

Apoi la data sesizării instanței, în România erau 86.400 de funcționari publici majoritatea în administrația publică locală, sau centrală, din care peste 47.000 au obținut deja drepturile salariale având același obiect.

Reclamanții aveau și posibilitatea să le solicite pe cale administrativă, situație în care cheltuielile de judecată deveneau discutabile.

Împotriva sentinței a declarat recurs Prefectul Județului C S, solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, în esență, pârâtul a invocat că reclamanților nu li se cuvin primele de vacanță solicitate, întrucât acest drept a fost succesiv suspendat pentru perioada 2000-2006, iar prin acordarea acestor prime, s-ar încălca legile bugetare.

Recursul este neîntemeiat.

Dreptul la prima pentru concediu prevăzut de art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, modificată, a fost suspendat prin legile bugetare invocate prin cerea de recurs, nu echivalează cu înlăturarea existenței lui, atâta timp cât printr-o altă dispoziție legală acest drept nu a fost abrogat și prin nerecunoașterea lui s-ar contraveni atât art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data la care a încetat orice cauză de suspendare, care a întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale susmenționate și a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată, prin acte normative temporare.

Totodată, față de apariția nr.OUG146/19.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr.877/20.12.2007, Curtea constată de prisos a motiva necesitatea aplicării prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, modificată, a cărei suspendare a încetat la 31 decembrie 2006.

Astfel, prin această ordonanță se reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu prilejul plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată succesiv în perioada 2001 - 2006.

Întrucât reclamanții intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile actului normativ susmenționat, în sensul art.1 al.2 din acesta, Curtea urmează să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată și conform prevederilor art.312 al.1 Cod procedură civilă, respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul pârâtului Prefectul județului CSî mpotriva sentinței civile 366/2007 pronunțată în dosarul - al Tribunalului C

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 14.II.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- LIBER - - - - -

GREFIER

Red./10.03.2008

Tehnored. /13.03.2008

Ex.2

Primă instanță: Tribunalul C S - judecători,

Președinte:Claudia
Judecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 179/2008. Curtea de Apel Timisoara