Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1792/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1792/2008
Ședința publică din 15 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-au luat în examinarea recursurile formulate de pârâții INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 227 din 12 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, -, -, și intimatul-pârât DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999)- primă de concediu.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de Institutul Național de Statistică este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
Recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 08 septembrie 2008 s-a depus la dosarul cauzei dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru și timbru judiciar (43-45).
În data de 12 septembrie 2008 intimații-reclamanți au depus la dosarul cauzeiconcluzii scriseși solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 pr.civ.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 227 din 12 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -au respins excepțiile invocate de pârâtul Institutul Național de Statistică
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană de Statistică M-B M, Institutul Național de Statistică B și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâții au fost obligați să plătească fiecărui reclamant primele de vacanță pentru anul 2006, sume ce urmează să fie reactualizate în raport cu rata inflației, de la data scadenței și până la data efectuării plății.
Pârâții au fost obligați să plătească fiecărui reclamant sumele reprezentând spor de stabilitate pe anul 2006, calculat potrivit dispozițiilor legale, sume ce urmează să fie actualizate în raport cu rata inflației, până la data efectuării plății.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Institutul Național de Statistică B în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor
Chemata în garanție a fost obligată să asigure și să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți.
Pârâtele Direcția Județeană de Statistică M și Institutul Național de Statistică B au fost obligate la plata, în solidar, către reclamanți la cheltuieli de judecată în sumă de 1200 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Excepțiile invocate de pârâtul Institutul Național de Statistică nu sunt întemeiate.
Astfel cu referire la lipsa calității sale procesuale pasive, s-a reținut că având calitatea de ordonator de credite, pârâta are obligația să depună diligențele necesare plății sumelor pretinse, Direcția Județeană de Statistică M, funcționând în subordinea sa.
Cu referire la timbraj, instanța a constatat că reclamanții șe-au timbrat cererea cu 39 lei taxa judiciară și 0,15 lei timbru judiciar, fiind legal timbrată.
Cât privește lipsa procedurii prealabile, raportat la obiectul cererii reclamanților, nu își au aplicabilitatea dispozițiile art.7 din Legea 554/2006 a contenciosului administrativ, deci nu era necesară efectuarea acesteia.
Este în general cunoscut că acordarea drepturilor salariale intitulate "prime de vacanță" așa cum ele au fost prevăzute de art.37 alin.2 din OG 38/2003, a fost suspendat în perioada 2001-2006.
Legea bugetului pentru anul 2007 nu conține nici o prevedere legală prin care să se fi suspendat acordarea drepturilor salariale prevăzute de art.37 alin.2 din OG 38/2003.
Dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut de Legea nr.188/1991, dar a devenit actual abia la 1.01.2007 când a expirat orice suspendare dispusă anterior.
Cu privire la suspendarea actelor normative, instanța a reținut că această procedură este prevăzută de art.64(1) din legea 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziție aferentă de suspendare, în speță art.37 alin.2 din OG 38/2003 reintră în vigoare.
Esențial pentru soluționarea cererii este că a fost suspendată aplicarea art.37 alin.2 din OG 38/2003, ceea ce nu înseamnă nicidecum anularea dreptului recunoscut de lege pe perioada cât a durat suspendarea, astfel instanța urmează să admită acest capăt de cerere.
Potrivit art.4.1 alin.1 din OG nr.71/2004 aprobată prin Legea nr.433/2004 "pentru asigurarea stabilității salariații beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20%" calculat la salariul de bază de încadrare.
De la data de 1.01.2005, acordarea sporului de stabilitate a fost suspendat până la rectificarea bugetară, fără însă ca printr-un act normativ acest drept să fie înlăturat.
Ca atare, dreptul subzistă iar după încetarea suspendării acesta devine actual, părțile fiind repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
S-a apreciat că, cererea reclamanților este întemeiată, urmând a fi admisă cu obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate pentru anul 2006 calculat potrivit OG nr.71/2004 aprobată prin Legea 433/2004.
Cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor preluată de pârâtul Inspectoratul Național de Statistică, aceasta a fost admisă, cu consecința obligării să asigure și să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, pârâții Direcția Județeană de Statistică și Institutul Național de Statistică, au fost obligați, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în sumă de 1200 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ
Prima recurentă, MEF prin DGFP M solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 9 alin 7 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale art. 32 alin 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.
De asemenea, dispozițiile art. 8 alin 7 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, prevederile din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum și a celor ale art. 32 alin 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.
Curtea Constituțională a verificat constituționalitatea actelor normative cu referire la măsura de suspendare a aplicării dispozițiilor legale privind acordarea primei de concediu stabilind că acestea sunt legale, pronunțându-se în acest sens prin Decizia nr. 4. ianuarie 2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 221/2005.
Potrivit art. 4.1 din Legea nr. 433/2004 privind organizarea statisticii oficiale:
"(1)Pentru asigurarea stabilității, salariații din Institutul Național de Statistică, precum și ai direcțiilor regionale și județene de statistică beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20 %, calculat la salariul de bază, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat".
Cea de-a doua recurentă B invocă excepția autorității de lucru judecat, conform art. 166 din Codul d e procedură civilă, în privința dispoziției privind obligația pârâților și M la plata sporului de stabilitate pentru anul 2006, actualizat, cu admiterea obligației privind cheltuielile de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată următoarele:
Începând cu data de 1 ianuarie 2007 plata sporului de stabilitate a fost reluată, fiind suspendată doar în anii 2005-2006, prin urmare, prin sentința mai sus amintită au fost obligați la plata sporului de stabilitate pentru perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2006, actualizat și cu cheltuielile aferente acestui capăt de cerere.
Solicită constatarea existenței autorității de lucru judecat în privința acordării sporului de stabilitate, actualizat, diminuarea cuantumului privind cheltuielile de judecată dispuse de către instanța de fond.
Analizând recursurile promovate prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamanții prin acțiunea introductivă de instanță au solicitat obligarea pârâților DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ M, INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la plata sumelor reprezentând prima de concediu pentru anul 2006 actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective și obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând spor de stabilitate începând cu 1 ianuarie 2006 până la zi.
Potrivit dispozițiilor art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Prin prevederile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001 și ulterior prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/ 2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, dispozițiile legale amintite mai sus au devenit inaplicabile, ulterior anului 2002, fiind prevăzute suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, la soluționarea acestui petit anterior pronunțării casării parțiale,suspendarea exercițiului dreptuluinu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Apărările formulate pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,vizând împrejurarea că acesta nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios și astfel de raporturi nu sunt specifice dreptului muncii l de nu pot fi primite întrucât instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unor obligații extracontractuale nu numai în cadrul raporturilor contractuale, în litigiile de dreptul muncii.
Alegațiile pârâtului referitoare la lipsa calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, raportat la faptul că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific, raportul dintre pârât și chematul în garanție nefiind unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere, astfel încât între Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există o obligație de garanție nu pot fi primite având în vedere că instituția chematului în garanție nu este una specifică dreptului muncii iar raporturile dintre partea care consideră că poate cădea în pretenții și partea care poate fi obligată în această ipoteză este una de drept comun.
Dispozițiile legale invocate în fundamentarea poziției procesuale a recurentei, respectiv prevederile art 15 din Legea nr 500/2002, vizează alte raporturi și nu sunt incidente în prezenta cauză astfel că nici sub acest recursul recurentei nu poate fi apreciat ca fondat
Apărările recurentului INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ vizând excepția autorității de lucru judecat invocată în raport de dispozițiile sentinței civile nr. 1184/16 aprilie 2007 pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului Maramureș nu pot fi primite în raport de dispozitivul acestuia referitor la perioada pentru care au fost stabilite primele de concediu respectiv 2003-2005 astfel că nu poate fi reținută identitatea de obiect pentru a fi incidente dispozițiile art. 166 Cod procedură civilă având în vedere că prin acțiunea introductivă de instanță s-a solicitat plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006.
Alegațiile pârâților referitoare la greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor speciale din Legea nr. 433/2004 nu poate fi primită astfel dispozițiile art. 4 pct 1 alin 1 din OG nr. 71/2004 aprobată prin Legea nr. 433/2004 statuează că pentru asigurarea stabilității salariații beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20 % calculat la salariul de bază de încadrare.
Suspendarea ulterioară a actului administrativ a subzistat doar până la momentul încetării suspendării iar în momentul repunerii în vigoare a dreptului suspendat reclamanții au vocația de a solicita recunoașterea dreptului și pentru perioada indicată pentru aceleași considerente care au fost enunțate anterior.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 Cod procedură civilă și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursurile formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 227/12.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./-
Jud.fond.-
-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Lucia Brehar
