Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 18/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 188/1999 -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 18
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 3: Artene Doina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâta Curtea de Conturi a României B, cu sediul în municipiul B, sector 1,--24 și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B,- - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva sentinței nr. 2873 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind aceasta din urmă și recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei intimate a depus delegație și a solicitat cuvântul pe fond.
Instanța constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul părții prezente.
Avocat pentru reclamanta intimată a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2007, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat obligarea pârâtei la plata primei de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Prin sentința nr.2873 din 8 octombrie 2007, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea promovată de reclamantă și în consecință, a dispus obligarea pârâtei la plata primelor de concediu solicitate, a admis cererea de chemare în garanție sens în care a dispus obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești acordate reclamantei.
În motivarea soluției, în esență, s-a reținut că reclamanta are calitatea de funcționar public, astfel încât, în conformitate cu art. 33(2) din Legea 188/1999, are dreptul - pe lângă indemnizația de concediu - la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
S-a mai reținut că deși această prevedere legală a fost suspendată succesiv în perioada 2001-2006, dreptul la acordarea acestor sume de bani nu a fost înlăturat.
În atare situație, precum și în respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite pentru anii 2004, 2005 și 2006 - actualizate cu indicele de inflație de la data exigibilității plății și până la plata efectivă.
În conformitate cu dispozițiile HG 208/2005, având în vedere că bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că cererea de chemare în garanție formulată este întemeiată, și a admis-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B și au arătat că prin legi succesive, s-a dispus suspendarea acordării acestor drepturi salariale, astfel încât aceste măsuri au condus la transformarea acestui drept într-o obligație lipsită de conținut, argument pentru care acțiunea reclamantei apare ca nefondată.
Criticile sunt nefondate.
Din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea reține că reclamanta intimată are calitatea de funcționar public și în considerarea acestei calități, art. 34(2) din Legea 188/1999 - republicată - stabilește că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Este real că prin diverse OUG s-a dispus suspendarea exercițiului acestui drept, însă aceste măsuri temporare nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența lui pentru perioada de timp disputată.
O astfel de interpretare, ar contraveni atât dispozițiilor art. 53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Este de menționat că prin OUG 146/2007. Guvernul a reglementat modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, care au fost suspendate în perioada 2001-2006 prin legile bugetare anuale succesive și prin actele normative anuale de salarizare.
În atare situație, în mod corect a procedat prima instanță dispunând obligarea pârâților recurenți la plata - actualizată - a primelor de concediu pentru anii 2004 - 2006, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, recurenții, ca părți căzute în pretenții, vor fi obligați să plătească reclamantei intimate suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta Curtea de Conturi a României B, cu sediul în municipiul B, sector 1,--24 și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B,- - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva sentinței nr. 2873 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească reclamantei intimate suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/29.01.2008
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Dana, Artene Doina
