Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 180/2008. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr- (Număr în format vechi -)

SENTINȚA NR.180/CA

Ședința publică de la 13 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe

Grefier - - -

Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în I,-, -.8, județul I, în contradictoriu cu: chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -prin P I, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă reclamantul și reprezentanții chematului în garanție și pârâților.

Procedura legal îndeplinită.

Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că, prin încheierea de ședință de la 06 octombrie 2008, ce face parte integrantă din această hotărâre,s-a dispus, din lipsă de timp pentru deliberare, amânarea pronunțării pentru astăzi 13 octombrie 2008.

După deliberare,

CURTEA DE APEL,

Asupra cauzei de contencios administrativ de față;

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, reclamantul, specialist informatician în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert în nediscriminare, pentru a se dispune:

- obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare psihică în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu 15.07.2000 și până la 27.05.2003;

- obligarea din cadrul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata aceluiași spor începând cu 15.12.2003 și până la zi și până la încetarea stării de discriminare;

- obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.

Motivează reclamantul că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut a fost reglementat prin art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și abrogat fără justificare rațională prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, aprobată prin Legea 334/9.07.2002.

Prin strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 s-a propus înlăturarea discriminării existente între magistrați și personalul auxiliar, astfel că față de data publicării strategiei - 1.04.2005, prin HG 232/2005, acțiunea de față a fost promovată înlăuntrul termenului de prescripție, raportat dispozițiilor art.16 lit. a) din Decretul 167/1958 ce reglementează ștergerea cursului prescripției în situația recunoașterii operate de debitor.

În eventualitatea în care instanța nu ar îmbrățișa această argumentare, arată reclamantul că drepturile bănești solicitate i se cuvin cu titlu de despăgubiri generate de aplicarea discriminatorie a prevederilor art.47 din Legea 50/1996, raportat prevederilor art.3 din Legea 567/2004, întrucât deși până la 1.01.2005 sporul de 50% i se plătea în considerarea condițiilor de risc și suprasolicitare neuropsihică în care lucra, deși ulterior acestei date condițiile de muncă sunt aceleași, sporul în cauză nu i se mai acordă.

În drept sunt invocate prevederile art.16 din Constituție, art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1 OG 137/2001, Decizia Curții Constituționale 1/8.02.1994, art.5 Codul muncii, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Pârâta Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii ca prescrisă pentru intervalul 15.07.2000 - 9.05.2005 și ca inadmisibilă pentru restul perioadei, actualizarea sumelor solicitate depășind fondurile acordate Ministerului Public pe anul 2008, aprobate prin Legea de stat 388/31.12.2007, astfel că acordarea ulterioară a unor astfel de sume nu se justifică, raportat dispozițiilor art.14 al.(2) din Legea 500/2002 privind finanțele publice, coroborate cu art.29 și 47 din același act normativ.

Pârâta Direcția Națională Anticorupție depune întâmpinare prin care invocă excepțiile de necompetență a Tribunalului Iași și de prescripție a dreptului la acțiune pentru perioada 15.12.2003 - 9.05.2005, în cauză fiind incidente dispozițiile art.166 al.1 din Codul muncii.

Pe fondul cauzei arată pârâta că sporul în litigiu este prevăzut doar pentru categoria profesională a magistraților și a grefierilor, prin decizia din 10.03.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție admițând recursul în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și recunoscând magistraților și personalului auxiliar și conex, dreptul la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, însă specialiștii nu se numără în aceste categorii profesionale.

În ce privește temeinicia cererii de față, arată pârâta că un asemenea spor nu era prevăzut în Legea 50/1996, fiind introdus prin OG 9/28.07.1997 și modificată apoi prin OG 56/28.08.1997 și aprobată prin Legea 104/1999.

La 29.08.2000 art.47 din Legea 50/1996 ce prevedea acest spor a fost expres abrogat prin pct.42 din OG 83/2000, iar OUG 177/2002 abrogă prin art.50 orice dispoziții contrare, fiind la rândul său abrogată prin OUG 27/2006, așa încât nu există temei legal pentru acordarea sporului în litigiu.

Prin adresa înregistrată la 26.05.2008, pârâta Direcția Națională Anticorupție formulează o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca instituție abilitată a vira sumele aferente plății sumelor în litigiu, în situația admiterii acțiunii reclamantului, față de dispozițiile art.1 și 4 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, coroborate cu art.19 din Legea 500/2002.

Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și cea privind lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât raportul de drept procesual se poate lega valabil, doar între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, iar între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamant nu există raporturi juridice de muncă directe.

Prin încheierea de ședință din 25.06.2008, Tribunalul Iașia trimis cauza spre soluționare Curții de APEL IAȘI, având în vedere dispozițiile art. II pct.2 din OUG 75/11.06.2008, cauza fiind înregistrată la această instanță sub nr.525/45/2.07.2008.

În cauză a fost administrat probatoriul cu înscrisurile de care părțile au făcut vorbire.

Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților constată acțiunea promovată în dosarul de față ca întemeiată, pentru considerentele de mai jos.

Astfel, prin decizia 21/5.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul 5/2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în vederea aplicării și interpretării unitare a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea 334/2001".

În aplicarea acestei decizii, obligatorii în condițiile art.329 al.3 Cod procedură civilă și a art.3 din OUG 75/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au emis Ordinul comun 1859/C/2984/26650/131/3774/C, privind modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii, până la intrarea în vigoare a OUG 75/2008.

Conform copiei de pe carnetul de muncă al reclamantului aflată la fila 15 dosar, rezultă că acesta a fost transferat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani începând cu 1.07.2000, pe funcția de analist programator, deci ca personal de specialitate asimilat magistraților în condițiile Legii 50/1996 modificată prin OG 83/2000, care în art.1 1 face vorbire despre salarizarea magistraților și a celorlalte "categorii de personal din organele autorității judecătorești".

Începând cu data de 15.12.2003 reclamantul a fost transferat la. actualmente, unde își desfășoară activitatea ca specialist și în prezent.

Întrucât dispozițiile art.11 din OUG 43/2002 prevăd numirea prin Ordin a personalului informatic din cadrul A - în cazul reclamantului prin Ordinul 1782/3.12.2003 -, cu mențiunea expresă că " au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru funcționarii publici beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art.26 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările și completările ulterioare", în consecință și de sporul de 50% recunoscut magistraților prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 21/2008 sus-evocată, a cărei obligativitate față de cauzele aflate pe rol, face inutilă abordarea excepțiilor de prescripție invocate de pârâți.

Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la admiterea acțiunii reclamantului în contradictor cu instituțiile cu care acesta a avut raporturi directe de muncă, respectiv cu pârâta Tribunalul Botoșani pentru intervalul 15.07.2000 - 27.05.2003 și cu pârâta Direcția Națională Anticorupție pentru intervalul 15.12.2003 și până la zi, care vor fi obligate să plătească sporul de 50% de risc și suprasolicitare psihică calculat la salariul lunar brut, cu actualizarea în raport de indicele de inflație.

În mod corelativ, având în vedere că reclamantul nu se află în raporturi juridice cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și respectiv cu Ministerul Economiei și Finanțelor Curtea va proceda la respingerea acțiunii reclamantului în contradictor cu aceste pârâte, respectiv cu Ministerul Economiei și Finanțelor și în calitate de chemată în garanție.

Cât privește Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ce figurează la poz.5 din lista pârâților, Curtea va proceda la respingerea acțiunii reclamantului în contradictor cu această instituție, în măsura în care este prevăzută ca pârâtă, deși în dreptul său reclamantul menționează expres că aceasta figurează "în calitate de expert în nediscriminare".

Pentru aceste motive,

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea reclamantului, formulată în contradictor cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50% din salariul lunar brut, actualizat, pentru intervalul 15.07.2000 - 27.05.2003.

Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, invocată de pârâții Direcția Națională Anticorupție și Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Admite acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâtul Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Obligă pârâtul să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50% din salariul lunar brut, actualizat, pentru intervalul 15.12.2003 și până la zi.

Admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de Ministerul Finanțelor Publice.

Respinge acțiunea reclamantului, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Direcția Națională Anticorupție, în contradictor cu Ministerul Finanțelor Publice.

Respinge acțiunea reclamantului formulată în contradictor cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2008.

PREȘEDINTE,

Grefier,

Red.

Tehnored.

24.2008.-

2 ex.-

Președinte:Aurelia Gheorghe
Judecători:Aurelia Gheorghe

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 180/2008. Curtea de Apel Iasi