Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 180/2009. Curtea de Apel Pitesti

Comentarii

0

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-SENTINȚA NR. 180/F-

Ședința publică din 28 Octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii Contenciosului Administrativ de reclamanta, domiciliată în Râmnicu V, str. - -,.72,.B,.8,.2, județul V, împotriva pârâtuluiMINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B,--4, sector 1.

Procedura este legal îndeplinită.

Acțiunea este legal timbrată, prin anularea facturii nr. 8504/25.06.2009 în sumă de 12,61 lei, prin anularea ordinelor de plată nr. 3 și 4 din 13 iunie 2009, în sumă de 3 și respectiv 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbruluui judiciar în valoare de 0,60 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința păublică din 21 octombrie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.

CURTEA:

Constată că rin p. cererea înregistrată la 29.06.2009, pe rolul Curții de APEL PITEȘTI, - a solicitat în contradictoriu cu MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, anularea OUG nr.37/2009, anularea Ordinului nr.513/23.04.2009, emis de Ministrul, Familiei și Protecției Sociale, prin care s-a dispus desființarea postului de inspector șef adjunct, din cadrul ITM V, anularea Ordinului nr.808/22.05.2009, prin care a fost mutată definitiv pe funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treaptă de salarizare 2, reintegrarea pe funcția publică deținută (inspector șef adjunct - relații de muncă al ITM V) și obligarea pârâtului la plata diferenței dintre salariul ce i s-ar fi cuvenit și salariul efectiv încasat în funcția publică de execuție inspector de muncă superior, treapta 2 de salarizare începând cu 23.05.2009 până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că, împotriva Ordinului 513/23.04.2009, reclamanta a formulat plângere prealabilă conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, înregistrată sub nr.67/29.05.2009 la Comisia de soluționare a plângerilor prealabile din cadrul, primind răspuns la 9.06.2009.

Cu privire la anularea Ordonanței nr.37/2009, se susține că aceasta este nelegală și neconstituțională, deoarece proiectul Ordonanței nu a fost supus avizului Consiliului legislativ cum cer imperativ disp. art.79 din Constituție și art.8 alin.2 din Legea nr.24/2000.

De asemenea, proiectul Ordonanței nu a fost supus avizului consultativ al Consiliului Economic și Social potrivit art.5-7 din Legea nr.109/1997, obligatoriu deoarece ordonanța viza relațiile de muncă, intrând sub incidența textului. Se invocă în acest sens jurisprudența - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Ordonanța încalcă principiile generale înscrise în art.3 din Legea funcționarilor publici și motivarea Ordonanței nu respectă criteriile prevăzute de art.30 litera a din Legea nr.24/2000, în sensul că nu precizează distinct elementele obiective ale situației extraordinare care impune reglementarea imediată a consecințelor ce s-ar putea produce în lipsa reglementării.

Se susține că prin decizia nr.710/6.05.2009, Curtea constituțională a declarat neconstituțională legea pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, iar ordonanța criticată preia în mare parte dispozițiile legii declarată neconstituțională.

Se arată că potrivit art.12 literele a) și c) din Legea nr.24/2000, prevederile actului normativ trebuie să fie în concordanță cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de același nivel cu care se află în conexiune, precum și cu reglementările comunitare și tratatele internaționale la care România este parte.

Se susține că se încalcă principiul legalității și stabilității, reglementările din ordonanță relative la desființarea funcțiilor publice de conducere nefiind previzibile și clare așa cum cere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Se susține că Ordonanța nr.37/2009, încalcă dispozițiile art.115 alin.6 din Constituție, afectând dreptul la muncă.

Actul normativ este și discriminatoriu, încălcând art.1 alin.3 și art. 16 din Constituție, rațiunile adoptării ordonanței fiind exclusiv politice.

Sunt invocate prevederile art.2, 7 și 21 pct.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prevederile Directivei 2000/78/CE privind egalitatea de tratament în privința ocupării forței de muncă și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la legalitate a Ordinului nr.513/23.04.2009 prin care a fost desființată funcția de conducere de inspector șef adjunct al ITM V, se susține că acesta a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.188/1999. Astfel, reducerea postului nu este justificată, aceleași atribuții deținute de reclamantă anterior fiind preluate de directorul coordonator relații de muncă, funcție nou creată prin OUG nr.37/2009. Reducerea postului nu este justificată deoarece nu sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului referitoare la studii, prevăzute în art. III alin.5 din OUG nr.37/2009, rezultând că reducerea postului s-a făcut cu nerespectarea disp. art.100 alin.4 din Legea nr.188/1999. Noul post este similar cu cel desființat, fiind încălcate și prevederile art. 100 alin.5 din Legea nr.188/1999.

Se susține și că ordinul încalcă unul din principiile ce stau la baza exercitării funcției publice, respectiv stabilitatea, prevăzută în art.3 lit.f) din Legea nr.188/1999. Reclamanta a ocupat postul prin concurs preocupându-se de pregătirea profesională și realizând indicatorii de performanță.

Se susține că ordinul încalcă disp. art.16 și 17 alin.2 din Legea nr.108/1999 precum și art.12 alin.1 și 2 din HG nr.767/1999 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Inspecției.

În ce privește ordinul de numire în funcția de execuție publică se susține că acesta a fost emis cu nerespectarea termenului de preaviz de 32 de zile prevăzut în Ordonanță, la data emiterii Ordinului nr.808/22.05.2009, reclamanta ocupând funcția publică de conducere.

Totodată se susține că ambele ordine atacate sunt nemotivate, deși în jurisprudența s-a reținut constant necesitatea motivării pentru a face posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În susținerea cererii au fost depuse la dosar: adresa nr.67/2.06.2009, dovezi de comunicare între reclamantă și pârâtă, plângerea prealabilă formulată, Ordinul nr.808/22.05.2009, adresa nr.9117/15.05.2009, adresa nr.5896/14.05.2009, adresa nr.33715/23.04.2009, Ordinul nr.513/23.04.2009, Fișa postului nr.833, Ordinul 313/12.05.2008, Fișa postului 833/313, decizia nr.710/6.05.2009, Directiva nr.2000/78/CE, soluții de jurisprudență.

MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca rămasă fără obiect, deoarece reclamanta a solicitat mutarea definitivă în funcția publică de execuție vacantă de inspector de muncă clasa I, anterior Ordinului nr.513/2.04.2009.

A fost invocată prin întâmpinare excepția inadmisibilității cererii deoarece OUG 37/2009 nu este un act administrativ ci un act cu putere de lege adoptat de Guvern, în virtutea delegării legislative conform artr.115 alin.4-8 din Constituție. Dispozițiile art.9 alin.1 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.29 alin.1 din legea nr.47/1992 arată faptul că numai Curtea Constituțională decide asupra conformității unei dispoziții dintr-o ordonanță cu Constituția.

Se arată de asemenea că ordonanța a fost adoptată având în vedere necesitatea eficientizarea activității instituțiilor publice și îmbunătățirea actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare ținând seama de recomandările Comisiei Europene și ale organismelor financiare internaționale referitoare la abordarea prudentă a deficitului bugetar.

Se arată că ordonanța a avut în vedere interesul general public și situații de urgență extraordinare, fiind totodată avizată favorabil de către MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Educației Cercetării și, Ministerul Justiției și Libertăților și Agenția Națională a funcționarilor Publici.

În ce privește anularea Ordinului 513/23.04.2009, se invocă excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 care atrage respingerea cererii ca inadmisibilă.

Se arată că potrivit art. III din OUG nr.37/2009, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței. De la această dată, serviciile publice deconcentrate prevăzute în anexă vor fi conduse de un director coordonator, ajutat de unul sau mai mulți adjuncți în limita numărului de posturi care se desființează. Aceste funcții se exercită pe baza unui contract de management, pe o perioadă de maxim 4 ani, asimilat contractului individual de muncă.

Funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual care ocupă posturi din cele prevăzute la alin.1. li se vor aplica dispozițiile cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr.188/1999, respectiv Legea nr.53/2003.

În temeiul ordonanței a fost emis Ordinul nr.513/2009, stabilindu-se pentru reclamantă eliberarea din funcția publică de conducere la data expirării termenului de preaviz și luarea măsurilor prevăzute în art.99 din Legea nr.188/1999.

Au fost atașate întâmpinării ordinele atacate și cererea formulată de reclamantă pentru ocuparea funcției publice vacante de inspector de muncă superior, treapta 2 - Control securitate și Sănătate în muncă.

Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise și comunicat de presă din 7.10.2009 - extras de pe site-ul Curții Constituționale a României.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, din ansamblul probatoriului administrat, instanța reținând următoarele:

Asupra excepției inadmisibilității cererii invocată în întâmpinare (fila 77), se constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.554/2004, ersoana p. vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Cererea are ca obiect atât anularea ordonanței, cât și a ordinelor emise în temeiul acesteia, astfel că nu se poate reține că obiectul principal al cererii este reprezentat de constatarea neconstituționalității ordonanței. Procedural, o asemenea cerere presupune sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate formulată odată cu cererea, suspendarea cauzei până la pronunțarea deciziei de către curtea Constituțională și în funcție de această soluție, pronunțarea hotărârii de către instanța sesizată. Chiar dacă primul capăt de cerere a fost intitulat "anularea nr.OUG37/2009", este cert că instanța nu poate dispune o atare măsură fără dezlegarea dată de Curtea Constituțională.

Asupra excepției lipsei procedurii prealabile pentru anularea Ordinului nr.513/23.04.2009, invocată prin întâmpinare, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. Reclamanta a formulat aceasta plângere prealabilă (filele 13-17) pe care a comunicat-o cu confirmare de primire la 29.05.2009 la MINISTERUL MUNCII, Familiei și Solidarității Sociale (fila 12). De altfel, chiar pârâtul a comunicat reclamantei prin adresa nr.67/2.06.2009 (fila 8), răspunsul la plângerea prealabilă formulată, arătându-i că aceasta a fost respinsă ca rămasă fără obiect, deoarece începând cu 25.05.2009, în temeiul art. III alin.1 din OUG nr.37/2009, funcția publică de inspector șef adjunct - Relații de Muncă al ITM Vaf ost desființată.

Cu privire la neconstituționalitatea nr.OUG37/2009, se constată că rin p. decizia pronunțată de Curtea Constituțională la 7.10.2009 în cadrul controlului anterior promulgării legii, asupra obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a nr.OUG37/2009 s-a constatat cu majoritate de voturi că legea este neconstituțională ca urmare a încălcării normelor privitoare la adoptarea ordonanței de urgență prevăzute de art.115 alin.6 din Constituție. Numai că, anterior, la 6.10.2009, rin p. art. XIV din OUG nr.105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, a fost abrogată nr.OUG37/2009.

Ca atare, primul capăt de cerere a rămas fără obiect.

Curtea reține însă că prin decizia Curții Constituționale sus menționată s-a reținut că Ordonanța de urgență nr.37/2009, a fost adoptată cu încălcarea normelor constituționale relative la delegarea legislativă care arată că rdonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Constatându-se încălcată această dispoziție constituțională, toate dispozițiile ordonanței rămân fără efect, astfel că și măsurile luate în temeiul acestora urmează aceeași soartă.

În ce privește solicitarea pârâtei de a respinge cererea ca rămasă fără obiect, deoarece reclamanta a optat pentru o funcție publică de nivel inferior, se constată că aceasta nu este întemeiată. Reclamanta și-a exercitat opțiunea de a ocupa funcția publică vacantă de inspector de muncă superior, treapta 2 - Control Securitate și Sănătate în Muncă la data de 15.05.2009, însă a formulat totodată plângere prealabilă potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, împotriva Ordinului nr.513/23.04.2009, comunicat reclamantei la 27.04.20009, ceea ce relevă faptul că aceasta a optat pentru funcția vacantă deoarece nu a dorit pierderea locului de muncă, cu consecințe grave pentru aceasta, datorită lipsei veniturile din muncă. Opțiunea formulată la data de 15.05.2009 (fila 20), a fost exprimată în aplicarea art.99 alin. 5 și 6 din Legea nr.188/1999, reclamanta având posibilitatea să accepte ocuparea unui post inferior cu consecința păstrării calității de funcționar public, în condițiile desființării reale a funcției sale. Însă în cauză se constată că desființarea funcției publice a reprezentat în realitate o transformare a acesteia într-o funcție contractuală supusă dreptului muncii ( director coordonator al serviciului public deconcentrat, în baza unui contract de management, asimilat contractului individual de muncă - art. III alin.3, 6 și 7 din OUG nr.37/2009), cu atribuții similare în mare parte cu cele aferente funcției publice desființate (filele 99 și urm. 32-34).

Potrivit art.99 alin.1 litera b) din nr. 188/1999, eliberarea din funcția publică prin act administrativ, se realizează atunci când autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public. Or, în cauză desființarea postului s-a făcut printr-un act normativ, iar conținutul atribuțiilor postului desființat a fost preluat într-un procent majoritar de un post nou constituit prin același act normativ.

De asemenea, potrivit art.100 alin.5 din Legea nr. 188/1999, în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării. Totodată, potrivit art.100 alin.4 din Legea nr.188/1999, reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii. Or, din fișa postului reclamantei pentru funcția desființată, rezultă că aceasta avea atribuții peste 50% similare cu cele din fișa postului directorului coordonator adjunct. Astfel, atât în fișa postului 833/313 (filele 32-34), cât și în contractul de management depus la dosar (filele 98-105), sunt relevate cu excepția a 10 puncte dintr-un total de 40, aceleași atribuții dintre care se menționează: k) (1.) organizează, coordonează, îndrumă, controlează și răspunde de activitatea desfășurată în compartimentele subordonate; l) (2.) stabilește măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor și aplicarea dispozițiilor legale în compartimentele subordonate; m) (3.) asigură realizarea lucrărilor solicitate de inspecția muncii, precum și transmiterea acestora la termenele stabilite; n) (4.) îndeplinește atribuțiile conform reglementărilor legale în vigoare cu privire la fișa postului, evaluarea performanțelor profesionale individuale ale personalului din compartimentele subordonate; o) (5.) elaborează proiectul programului cadru de acțiuni propriu în domeniul de competență, în vederea punerii în aplicare a programului cadru de acțiuni al inspecției muncii, etc. În același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 52 - 57). Nu s-a dovedit totodată modificarea cerinței referitoare la studii, în sensul solicitării unei anumite specializări, nivelul studiilor cerute pentru postul desființat fiind studii superioare și de masterat sau postuniversitare, în domeniul administrației, management ori în specialitatea funcției publice (32).

Reclamanta a obținut postul desființat prin Ordinul nr.513/2009, prin concurs, fiind numită prin Ordinul nr.313/12.05.2008, în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct - relații de muncă (fila 31). Or, potrivit art.3 litera f) din Legea nr.188/1999 un principiu fundamental pentru exercitarea funcției publice este stabilitatea în exercitarea funcției publice. Ca atare, desființarea unui post, justificată de măsuri bugetare, trebuie să se realizeze numai în conformitate cu art.99 și urm. din Legea nr.188/1999, lege organică potrivit art.73 alin.3 litera j) din Constituție, ceea ce nu poate fi reținut în cauză, față de considerentele mai sus arătate.

De asemenea, instanța constată că ordinele atacate nu cuprind motivarea, care este o cerință necesară exercitării controlului de legalitate, așa cum reține și instanța supremă în jurisprudența sa constantă.

Ca atare, dacă temeiul juridic al măsurilor luate a fost desființat prin decizia pronunțată de Curtea Constituțională la 7.10.2009, temei care a reprezentat singura motivare a Ordinului nr.513/23.04.2009 (atacat), înseamnă că actele administrative emise în baza acestuia își pierd fundamentul, iar față de faptul că măsurile luate prin acestea nu respectă prevederile art.3 litera f), art.99 litera b) și art.100 alin.4 și 5 din Legea nr.188/1999, acestea sunt nelegale, urmând a fi anulate.

În ce privește Ordinul nr.808/22.05.2009, se constată că acesta a fost emis anterior expirării perioadei de preaviz (25.05.2009), dată la care înceta raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de conducere a reclamantei. Ca atare, termenul de preaviz nu a fost respectat, iar ordinul de încadrare pe funcția publică de execuție a fost emis înainte ca nr. 513/23.04.2009 să producă efecte și ca reclamanta să-și piardă calitatea de funcționar public ocupând o funcție de conducere.

Totodată potrivit art.106 din Legea nr.188/1999, n cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care instanța le consideră netemeinice sau nelegale, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.

Ca atare, în limitele cererii de chemare în judecată, potrivit art. 112 pct. 3 rap. la art. 129 alin final proc.civ. reclamantei i se cuvin sumele reprezentând diferența dintre salariul ce i s-ar fi cuvenit în calitate de inspector șef adjunct - relații de muncă din cadrul ITM V și salariul efectiv încasat în funcția publică de execuție.

Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă, cererea formulată de reclamantă și dovezile de achitare a taxelor de timbru (filele 7, 70 -71), instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 47,5 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile inadmisibilității și lipsei plângerii prealabile invocate de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în Râmnicu V, str. - -,.72,. B,.8,.2, județul V, împotriva pârâtuluiMINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. - - nr. 2-4, sector 1.

Anulează Ordinul nr.513/23.04.2009 și Ordinul nr. 808/22.05.2009 ale Ministrului, Familiei și Protecției Sociale.

Dispune reintegrarea reclamantei în funcția publică de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial d e Muncă V și obligă pârâtul să plătească reclamantei diferența între salariul aferent funcției de inspector șef adjunct și salariul încasat efectiv în funcția publică de execuție, începând cu 23.05.2009 până la reintegrarea efectivă.

Respinge ca rămas fără obiect primul capăt de cerere.

Obligă pârâtul la plata sumei de 47,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Președinte,

- -

Grefier,

Red.

/4 ex/30.10.2009

Președinte:Andreea Tabacu
Judecători:Andreea Tabacu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: