Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1804/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1804
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 7 aprilie 2009, privind recursul declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței nr. 60 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 7 aprilie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
C U T E
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 60 din 13 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulate de Ministerul Justiției și Libertăților.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MEF, DGFP
Au fost obligați pârâții să acorde reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 01.12. 2005-13.01.2009, data pronunțării, actualizate potrivit indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
S-a respins cererea privind acordarea drepturilor bănești pentru viitor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Pe excepție, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 "ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii". Cum Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, acestuia îi revine responsabilitatea în ce privește asigurarea de fonduri pentru plata drepturilor salariale cuvenite, așa încât acesta are calitate procesuală pasivă, hotărârea judecătorească urmând să-i fie opozabilă.
Pe fond, acțiunea reclamanților a fost apreciată ca fiind întemeiată, astfel încât, a fost admisă în parte și s-a dispus obligarea pârâților să acorde acestora, suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu datata de 01.12. 2005 și până la data pronunțării hotărârii în cauză, în funcție de data angajării și timpul efectiv lucrat, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.29 din Legea 188/1999.
Dispozițiile acestui articol precizează că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Ultimele două elemente, suplimentul postului și suplimentul gradului au fost suspendate succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art.44 din OUG92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru anul 2006 prin art.48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici. Suspendarea nu a operat insa in mod legal având in vedere ca s-a dispus printr-o Ordonanța ce nu putea modifica ori înlătura drepturi salariale recunoscute
printr-o lege organica Legea nr. 188/1999 in conformitate cu dispozițiile art. 64 alin.1,3 Legii nr.24 /2000 privind tehnica legislativa.
Potrivit acestor texte de lege, In cazuri speciale, suspendarea unui act normativ poate avea loc printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior si doar pe durata determinata, Raționamentul este similar cu cel utilizat in cazul primelor de vacanta.
Pentru anii 2007-2008, suspendarea prevăzută de OUG92/2004 și nr.OG2/2006 nu a mai fost menținută încălcându-se de asemenea dispozițiile art. 64 din Lege nr. 24 /2000 privind tehnica legislativa și faptul că potrivit art.37 alin.3 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării, deci devine actual, părțile urmând a fi repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Conform art.53 din Constituția României, restrângerea exercițiului unor drepturi este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în aceasta.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că, tot temporar a fost amânată plata suplimentului postului și suplimentului gradului.
Este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, astfel că autoritățile publice să asigure plata drepturilor salariale, în concordanță cu principiul general constituțional prevăzut în art.1 (5) din Constituție, care dispune că în România respectarea Constituției, a supremației legii, este obligatorie.
De asemenea, potrivit art.38 alin2 din Constituția României, revizuită, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, printre aceste măsuri se regăsesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al tinerilor și femeilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice stabilite de legi, cum este cazul în speță.
Ori, textul de lege prin care a fost suspendată plata suplimentului postului și suplimentului gradului vine în contradicție cu normele constituționale, întrucât nu pot fi suspendate printr-o ordonanță de urgență.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale". Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul Adițional la Convenția menționată.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale la sumele neachitate lunar în funcție de dreptul ce îi revine, a fost respins pentru următoarele considerente:
Dobânda legală solicitată, dacă ar fi acordată, ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului, acesta solicitând repararea de fapt de 2 ori pentru același prejudiciu, reactualizarea sumelor solicitate fiind de natură să acopere integral prejudiciul suferit.
Instanța a respins cererea reclamanților privind acordarea sporurilor în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, dat fiind că acest capăt de cerere este prematur a fi analizat, dreptul reclamanților nefiind actual cât timp prejudiciul a cărui acoperire o solicită aceștia este incert, atât în ceea ce privește producerea dar și în ce privește cuantumul acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recursul declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La termenul din 7 aprilie 2009 recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților, invocând excepția autorității de lucru judecat, întrucât reclamanții au mai solicitat aceleași sporuri iar prin decizia nr.2497 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr-, s-a constatat nul recursul declarat de reclamanți.
Examinând recursul pârâților, Curtea urmează să îl admită pentru următoarele considerente:
Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă este întemeiată.
Potrivit art.1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Pentru existența autorității de lucru judecat se cere de către lege identitatea între obiect, cauză și părți.
Verificând recursul pârâților, se constată că cele trei condiții sunt îndeplinite în cauză, întrucât reclamanții au mai solicitat acordarea acestor sporuri anterior, recursul acestora fiind constatat nul prin decizia nr.2497 din 2 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr-, astfel că cererea reclamanților va fi respinsă pentru autoritatea de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței nr. 60 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red.jud.GC
tehnored.FP.
05 Mai 2009
jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie, Constantin Diaconu
