Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1807/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1807
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ " CONSILIULM" împotriva sentinței nr. 771 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se cererea depusă prin Serviciul registratură de către recurentul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ " CONSILIULM" la data de 17.03.2009 prin care arată că renunță la judecarea recursul, după care;
Curtea luând act de cererea de renunțare la judecarea recursului formulată de recurentul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ " CONSILIULM" a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 771 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- a fost admisă în parte cererea formulată de Sindicatul din Administrația Publică O "Consilium", în numele membrilor de sindicat:, G, si obligat pârâtul Primarul comunei, la plata către reclamanți a drepturilor bănesti reprezentand suplimentului postului de până la 25% și suplimentului treptei de salarizare de până la 25%, începând cu 01.10.2005 si până la data pronunțării - 05.12.2008, functie de perioada lucrată, actualizate la data plății.
S-a respins cererea privind plata acestor drepturi pentru viitor ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei, conform adeverinței nr 3552/05.11.2008 depuse la dosar - fila 10, iar potrivit art.40 alin.2 lit.c Codul muncii, pârâtul are obligația de a acorda salariaților săi toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate.
Pe de altă parte, funcționarii publici sunt salarizați în conformitate cu dispozițiile Legii nr.188/1999 - care reprezintă Statutul funcționarilor publici - și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în conformitate cu dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din actul normativ anterior menționat, cele două suplimente fiind introduse prin Legea nr.161/19.04.2003 și publicată în Monitorul oficial în data de 21.04.2003.
Prin art.44 din OG nr.92/2004, publicată în Monitorul Oficial în data de 23.11.2004, s-a prevăzut că la data intrării în vigoare a acesteia, se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29 (devenit ulterior, prin republicare, art.31) din Legea nr.188/1999-R, suspendarea acestor dispoziții continuând conform OG nr.2/2006 până la finele anului 2006, după care nu s-a mai dispus în acest sens iar reclamanții nu au primit respectivele suplimente, așa cum recunoaște și pârâtul prin întâmpinare.
Ca atare începând cu data de 23.11.2004 (când a intrat în vigoare OUG nr.92/2004) și până la sfârșitul anului 2006, dreptul privind acordarea celor două suplimente a fost suspendat însă suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea dreptului respectiv, art.38 din Codul muncii prevăzând în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrare în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d au fost doar suspendate prin actele normative respective, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului respectiv, situație în care suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui câtă vreme prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege privitoare la acest drept.
Fiind de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efectele, o soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut, ajungându-se ca un drept patrimonial recunoscut de lege să fie lipsit de substanța sa și practic lipsit de valoare.
Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, prevede în art.1 din Protocolul adițional nr.1 că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare fiind un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul Convenției menționate.
Ca atare este întemeiată cererea reclamanților privind acordarea suplimentelor respective pentru perioada 01 octombrie 2005 - 05.12.2008 (data pronunțării), așa încât se va admite cererea și se va dispune obligarea pârâtului la plata acestor suplimente, cuantumul sumelor urmând să fie stabilit de părți funcție de perioada lucrată, vechimea în muncă, precum și de celelalte criterii prevăzute de lege.
În ceea ce privește solicitarea privind obligarea la plata acestor drepturi și după data pronunțării, respectiv până la încetarea raporturilor de serviciu, s-a apreciat că cererea este neîntemeiată, obligația pârâtului nefiind certă nici cu privire la existența dreptului reclamanților, nici cu privire la perioada pentru care se datorează.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul.
Prin cererea adresată instanței la data de 17.03.2009 recurentul a arătat că renunță la judecarea recursului, ca urmare a admiterii cererii de lămurire a dispozitivului aceleiași sentințe și a rămânerii definitive a încheierii Tribunalului Olt prin care a fost lămurit dispozitivul sentinței 771/2008 în sensul acordării suplimentelor solicitate în cuantum de câte 25 % din salariul de bază pentru fiecare.
Din interpretarea art. 316, art. 298 și art. 246 alin. 1 cod procedură civilă rezultă că recurentul poate să renunțe oricând la judecata cererii sale de recurs fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, aceasta nefiind decât o aplicabilitate a principiului disponibilității ce călăuzește întregul proces civil în materia acestei căi extraordinare de atac.
În consecință, instanța de recurs, constatând că renunțarea la judecata acestei căi de atac a fost exprimată în formele prevăzute de lege, urmează să ia act de această manifestare de voință a recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că recurentul reclamant SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ " CONSILIULM" renunță la judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 771 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Tehnored SI 2 ex./30.04.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
