Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1813/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 1813
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.219 din data de 21 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l
La apelul nominal s-au prezentat recurentul reclamant și consilier juridic, pentru intimații pârâți Ministerul Internelor Și Reformei Administrative și Inspectoratul De Poliție Județean O, lipsind Ministerul Economiei Și Finanțelor
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost depusă întâmpinare de către intimatul pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Se comunică recurentului reclamant un exemplar al întâmpinării formulate de către intimatul pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților prezente.
Recurentul reclamant arată că Legea 562/2004, prevede la art.4 alin.2 că la prețul de vânzare se va aplica TVA potrivit dispozițiilor legale, iar Legea 571/2003, lege în vigoare la data efectuării tranzacției prevedea la art.127 alin.4 și5 că vânzarea locuințelor de serviciu nu constituie operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA.Depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE și Inspectoratul De Poliție Județean O solicită respingerea recursului conform motivelor din întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 219 din 21 martie 2008, Tribunalul Olta admis în parte acțiunea reclamantului.
Au fost respinse capetele de cerere privind restituirea TVA-ului în sumă de 4.432 lei și plata primelor de concediu pe anii 2005, 2006 ca neîntemeiate.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și s-a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MIRA ca neîntemeiată.
S-a respins excepția prescripției acțiunii invocată de pârâta IPJ O ca neîntemeiată.
La pronunțarea acestei soluții, tribunalul a avut în vedere că prin încheierea de ședință din data de 15 februarie 2008 fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt cu motivarea că pretențiile reclamantului au caracter fiscal și privesc o instituție publică ce atrag competența materială de judecată a instanței de contencios administrativ, motivare ce este valabilă și analizei excepției prescripției ce se va respinge, dat fiind și caracterul de prejudiciu dat de reclamant pretențiilor sale, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 și nu cele ale Legii nr.554/2004.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor tribunalul o găsește întemeiată, deoarece, această instituție publică în temeiul prevederilor Legii nr. 500/2002, elaborează proiectul bugetului de stat, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și nu are raporturi de serviciu cu reclamantul pentru a putea fi obligată la plata drepturilor salariale ale acestuia, urmând a fi admisă.
Reclamantului i-a fost repartizat și vândut imobilul situat în Municipiul S,-,.5,.B,.2, județul O la prețul de 277.600.106 lei, inclusiv TVA în sumă de 4.432,27 lei, prețul fiind achitat integral cu chitanța Seria - nr.-/02.
La aceea dată era în vigoare Legea nr.562/2004, care prevedea că prețul de vânzarea al imobilelor va cuprinde TVA ce va fi virat la bugetul de stat, fapt care s-a și întâmplat, iar modificarea ulterioară a legii în anul 2006 prin Legea nr.357/2006 care prevede că nu se mai datorează TVA la vânzarea de imobile nu poate fi aplicată retroactiv, deoarece raportul juridic de vânzarea s-a încheiat la aceea dată, prețul a fost achitat integral și TVA-ul încasat virat bugetului de stat, în conformitate cu reglementările legale de la aceea dată.
Faptul că prin dispozițiile Legii nr.357/2006 au fost modificate dispozițiile Legii nr.562/2004 și vânzarea imobilelor nu mai este prevăzută ca operațiune impozabilă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, nu au relevanță asupra contractelor de vânzarea cumpărare în care prețul ce includea TVA-aul a fost achitat integral, reclamantul neavând dreptul la restituirea lui, cererea urmând a fi respinsă.
Conform art. 6 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003, reclamantul avea dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Această prevedere legală a fost suspendată succesiv, până la data de 31 decembrie 2006 și prorogată aplicarea ei până la 31 decembrie 2007 prin dispozițiile legilor bugetare anuale.
Raportat la aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că pârâții, în mod legal și justificat, nu au acordat primele de concediu pe perioada ce face obiectul cererii reclamantului.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.146/2007 publicată în Of. nr.877 Partea a I-a din 20.12.2007, a fost aprobată plata plății primelor de concediu pe anii 2001-2006, pentru toate persoanele îndreptățite la primirea lor, potrivit calendarului din ordonanță, pe baza cererii persoanelor îndreptățite ce trebuie depusă la ordonatorii de credite însărcinați cu plata lor.
Raportat la aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că nu mai poate obliga instituțiile pârâte la plata primelor de concediu, deoarece, hotărârea judecătorească ar constitui un al doilea titlu pentru plata primelor de concediu, și, cum legea acordă beneficiul plății lor, reclamantul poate depune cerere la instituțiile pârâte pentru încasarea lor, urmând a se constata că acțiunea sa nu este întemeiată.
Potrivit art.6 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, reclamanții beneficiază de drepturi compensatorii acordate potrivit acestei legi, pentru condițiile speciale și riscurile profesionale ce le implică exercitarea profesiei, iar potrivit art.6 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, completate prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr.132 din 9 februarie 2004, pentru activitatea desfășurată acestora li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin acest ordin, în raport de vechimea în muncă a acestora.
Art.78 din Legea nr.360/2002 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Art.2 alin.(1) din nr.OUG118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor prevede că în anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiile art.6 din nr.OG38/2003 aprobată prin Legea nr.353/2003 cu modificările ulterioare.
Acest act normativ a suspendat temporar plata drepturilor bănești privind sporul de fidelitate, numai pe perioada anului bugetar 2005, și astfel, tribunalul constată că dreptul reclamanților, ca funcționari publici cu statut special - polițiști - la plata acestui spor nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca atare, dreptul subzistă iar după încetarea suspendării acesta devine actual, părțile fiind repuse în dreptul respectiv, cu efect retroactiv.
Potrivit art.53 din Constituția României care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute de Constituție și numai prin lege. In cauză nu s-a făcut dovada unor astfel de situații, care, să justifice restrângerea dreptului, fiind incidente și dispozițiile art.41 prin care se reglementează dreptul la muncă și protecție socială cât și art.18 din Codul Muncii ce prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz ori arbitrariu.
Reținând că dispozițiile nr.OUG118/2004 au suspendat doar plata acestor drepturi temporar, pe perioada anului 2005, dreptul subiectiv existând în continuare, tribunalul a constatat și stabilit că acțiunea reclamanților este întemeiată, urmând a fi admisă și obligați pârâții la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005, proporțional perioadei lucrate și corespunzător criteriilor stabilite prin Normele Metodologice de aplicare a nr.OG38/2003 aprobate prin Ordinul nr. 132/2004.
Au fost obligate pârâtele la daune-interese reprezentând rata inflației este legală, deoarece, reclamanții au dreptul la recuperarea reală a daunei produsă prin întârziere plății drepturilor salariale din cerere, potrivit art. 1084 Cod civil, în condițiile devalorizării monedei naționale și creșterii ratei inflației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul susține că, a cum pârât locuința de serviciu în luna august 2005 fiind în vigoare Legea nr. 562/2004, care la art. 4 alin. 1 li.t b prevede că prețul de vânzare al locuințelor de serviciu va fi actualizat cu rata inflației, iar legea nu prevede expres aplicarea TVA.
Recurentul arată că prin Legea nr. 357/2006 care a modificat Legea nr. 562/2004 este prevăzut că vânzarea locuințelor de serviciu nu constituie o operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA, astfel încât consideră că TVA a fost calculată în mod abuziv.
Intimații MIRA și DGFP O au formulat întâmpinări prin care s-a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat.
Recursul este nefundat urmând să fie respins pentru considerentele:
Se reține că TVA a fost calculată și achitată la cumpărarea locuinței de serviciu de către recurentul reclamant în luna mai 2005 fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare era în vigoare Legea 562/2004 care în art. 4 alin. 3 revede că "la prețul de vânzare se va aplica taxa pe valoare adăugată potrivit dispozițiilor legale".
Chiar în motivele de recurs este menționată de către recurent această prevedere a legii, însă acesta în mod neîntemeiat apreciază că este aplicabilă Legea 357/2006 care prevede că la vânzarea locuințelor de serviciu nu se calculează TVA.
Această din urmă lege a modificat Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituțiilor din sistemul de apărare de a vinde personalului unele locuințe de serviciu, însă în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 562/2004, în raport de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312. recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.219 din data de 21 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
Red.
Tehnored./2 ex.
13.10.2008
Jud.fond /
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță
