Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1819/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1819
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M împotriva sentinței nr. 2470 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimații pârâți,
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul pârât Inspectoratul de Poliție al Județului M, intimatul reclamant și intimații pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul reclamant precum și cererea de judecarea cauzei în lipsă formulată de recurentul pârât IPJ
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra de față;
Prin sentința nr. 2470 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative și excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române.
S-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune.
A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului M.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului sporul de 10% din salariul de bază prevăzut de pct.4 din Anexa 10E la Ordinul MAI nr.132/2004, aferent perioadei 1 septembrie 2005 - 8 decembrie 2008, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamantul este funcționar public cu statut special (polițist) începând cu data de 24 august 2002 fiind în raporturi de serviciu cu IPJ M - Postul de Poliție și a solicitat plata unui drept salarial reglementat expres prin Ordinul MIRA nr.132/2004, drept de care a beneficiat anterior mutării sale, în luna august 2005, pe funcția de ajutor de șef de post la Postul de Poliție.
Față de această situație de fapt, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a Inspectoratului General al Poliției Române.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de IGPR, aceasta a fost respinsă neavând legătură cu cauza.
Ordinul MAI nr.132/9 februarie 2004 reglementează mai multe categorii de sporuri ce se acordă polițiștilor, printre care și sporul pentru condiții deosebit de periculoase, periculoase și vătămătoare, pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată și pentru condiții grele de muncă, procentul acestui spor fiind de până la 10% din salariul de bază.
În urma relațiilor solicitate de instanță, pârâtul IPJ Map recizat că reclamantul avea dreptul la sporul de 10% pentru condiții grele, dar acesta nu i-a fost acordat întrucât șeful său nemijlocit nu l-a nominalizat în tabelul înaintat Serviciului cu personalul care beneficiază de acest drept( fila 44).
Față de această precizarea și având în vedere prevederile Ordinului MAI nr.132/2004, instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtului IPJ M la plata către reclamant a sporului de 10% din salariul de bază, prevăzut de pct.4 din Anexa 10E la Ordinul MAI nr.132/2004, aferent perioadei 1 septembrie 2005- 8 decembrie 2008 actualizat cu indicii de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul IPJ M criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că reclamantului nu i-a fost calculat și plătit cuantumul sporului solicitat întrucât acesta nu a fost nominalizat de către Comisia constituită potrivit art.15 lit.a din Regulamentul privind sporurile pentru condiții deosebit de periculoase, periculoase, vătămătoare, pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată și pentru condiții grele de muncă acordate polițiștilor, aprobat prin Ordinul nr.132/2004 pentru a beneficia de acest spor în perioada pentru care solicită.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neântemeiată.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
OG nr. 38/2003 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special - polițiști până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
În secțiunea a doua a acestei ordonanțe sunt reglementate sporurile și condițiile, în care se acordă acestea funcționarilor publici.
Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10 % din salariul de bază este reglementat de art. 21 din OG nr. 38/2003.
Textul precizat prevede "Polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază" iar unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, conform preved. alin. 2 al aceluiași articol.
Același text prevede dreptul ordonatorului principal de credite de a stabili categoriile de funcționari și cuantumul sporului precum și condițiile de acordare a acestuia. Textul condiționează așadar acordarea acestui spor de existența unui act administrativ al ordonatorului principal de credite, cu precizarea că actul administrativ trebuie să aibă în vedere încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat. Acordarea drepturilor bănești reglementate prin OG nr.38/2003 se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităților, conform art.57, astfel că în timpul exercițiului bugetar cuantumul sporului poate fi modificat ori diminuat.
Astfel, se constată că în mod greșit, instanța de fond a reținut îndreptățirea reclamantului la plata sporului pentru condiții grele de muncă, deși nu exista o dispoziție a comisiei constituită potrivit art. 15 Ordinul MIRA nr. 132 /09.02.2004 care să-l nominalizeze pe reclamant, substituindu-se ordonatorului principal de credite, instanța neputând să stabilească ea însăși categoriile de funcționari și condițiile de acordarea a sporului pentru condiții vătămătoare.
Curtea apreciază că însăși redactarea textului art. 21 din OG 38/2003 este de natură să conducă la soluția de mai sus.
În speță, reclamantul nu a fost nominalizat de către comisia constituită potrivit art. 15 lit. a) din Regulamentul privind sporurile pentru condiții deosebit de periculoase, periculoase, vătămătoare pentru activitățile care solicită o încordare psihică foarte ridicată și pentru condiții grele de muncă acordate polițiștilor, aprobat prin Ordinul MIRA nr. 132 /09.02.2004 pentru a beneficia de acest spor în perioada pentru care solicită acordarea.
Astfel, sporul poate fi de până 10% situație în care instanța nu poate să se substituie autorității și să stabilească procentul concret cuantumul acestui procent.
De asemenea, prin condiționarea încadrării în cheltuielile de personal se instituie o altă limitare a posibilității acordării acestui spor.
Din întreaga economie a textului care reglementează sporul de condiții vătămătoare rezultă că legiuitorul a acordat competențe exclusive ordonatorului principal de credite, fără ca instanța să se poată substitui atribuțiilor acestuia.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată întemeiat recursul declarat de recurentul IPJ M, urmând a-l admite în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, modificând în tot sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul M împotriva sentinței nr. 2470 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red jud. -
Tehnored SI 2 ex./29.04.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
