Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 182/2009. Curtea de Apel Bacau

Comentarii

0

Dosar nr-

CURTEA DE APEL BACĂU

- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -

Sentința nr. 182/2009

Ședința publică de la 15 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Claudia Popescu judecător

Grefier: ---

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrativ, formulată de intervenienții în nume propriu, B, MARI, și, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ N și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 08 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi.

A:

- deliberând -

Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Neamț, Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială N, a solicitat obligarea pârâților MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse și a Direcției de Muncă și Protecție Socială N, la acordarea de drepturi salariale, ce constau în:

- suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25%, începând cu data de 1.01.2001, sumă actualizată cu indicele de inflație;

- sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază;

- sporul de suprasolicitare neuropsihică și de stres de până la 10% din salariul de bază;

- sporul de stabilitate, fidelitate de 20% din salariul brut, începând cu luna octombrie 2005;

- contravaloarea tichetelor de masă.

La termenul din data de 20.11.2008, au depus cereri de intervenție, funcționarii publici din cadrul, respectiv:, B, Mari, și -, solicitând aceleași drepturi bănești ca cele din acțiunea principală.

La termenul din 12.02.2009, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei competenței materiale de soluționare a cererilor de intervenție ale funcționarilor publici din cadrul, și, prin Sentința civilă nr. 55 bis CA, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii privind drepturi salariale formulată de intervenienți, în favoarea Curții de APEL BACĂU, avându-se în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL BACĂU sub nr-.

Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială Nas olicitat la termenul din 22 septembrie 2009, scoaterea din cauză ca reprezentant a intervenienților iar Direcția de Muncă și Protecție Socială Nai nvocat lipsa calității procesuale pasive față de intervenienți, arătând că aceștia sunt funcționari publici în cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Prin Întâmpinarea depusă (fila 43 dosar), Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a invocat lipsa competenței materiale a Curții de APEL BACĂU în a soluționa cererea intervenienților și, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca nefondată.

Cu privire la cei doi intervenienți în nume propriu - și, în temeiul art. 163 Cod procedură civilă, instanța va dispune disjungerea cauzei și trimiterea la Tribunalul Neamț - secția comercială și contencios administrativ, spre competentă soluționare, aceștia fiind salariați în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială

Va fi respinsă excepția invocată de Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială N, privind reprezentarea intervenienților în nume propriu, motivat de faptul că nici nu s-a pus în discuție în cadrul procesual, că acesta ar fi reprezentantul intervenienților; intervenienții în nume propriu au formulat propriile cereri, nu au fost semnate și de sindicat și nici nu s-a susținut de către aceștia că ar fi reprezentați de Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială

Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:

Drepturile salariale își au temeiul legal exclusiv în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, act normativ care statuează obligativitatea respectării condițiilor și termenelor prevăzute de Legea nr. 554/2004 numai pentru situația atacării actului de încetare a raporturilor de serviciu.

Faptul că judecata în cauză privind drepturile salariale este dată, tot în temeiul Legii nr. 188/1999, în competența instanței de contencios administrativ, nu impune aplicarea în speță a prevederilor Legii nr. 554/2004, modificată (art. 7 - procedura prealabilă).

Chiar și în măsura în care s-ar considera că este aplicabilă Legea nr. 554/2004, modificată, procedura prealabilă nu este necesară în cauza de față, întrucât nu a fost atacat un act administrativ unilateral emis de o autoritate publică.

Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede obligativitatea procedurii prealabile doar în cazul unei persoane ce se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral.

Pe fondul cererii, s-a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești, constând în diferite sporuri salariale.

S-a constatat că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".

S-a reținut totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.

În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr. 188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.

S-a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.

Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului,în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului,în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.

Trebuie semnalat în acest context că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, " sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".

Or, în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008 astfel că instanțele judecătorești nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.

În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, instanța apreciază că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.

În legătură cu sporul de confidențialitate: art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, prevede categoriile de funcționari publici care beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază și anume: funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, funcționarii publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului Legislativ. Așadar, reclamanții nu se încadrează printre funcționarii publici care pot beneficia de acest spor de confidențialitate.

Pentru celelalte sporuri (sporul de stabilitate și fidelitate de până la 20%, sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres) reclamanții au invocat argumente privind natura muncii prestate, principiile ce stau la baza exercitării funcției publice precum și faptul că alte categorii de funcționari publici beneficiază de dispoziții legale în acest sens, precum Legea nr. 84/2003 privind auditul public și de control financiar, Legea nr. 433/2004 privind organizarea și completarea statisticii oficiale.

Se reține însă că salarizarea funcționarilor publici este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede sporurile salariale solicitate de către reclamanți.

Mai mult, aceste sporuri nu sunt nici aplicabile, pentru că nu există un suport legal în privința cuantumului sporului. Deci, creanța pretinsă de reclamanți, nu are valoare certă, atâta timp cât legea nu o determină precis ca întindere.

Așa fiind, reclamanții - funcționari publici nu pot pretinde alte sporuri și drepturi salariale, decât cele prevăzute de lege, ele neputând forma obiectul unor negocieri cu autoritatea publică unde-și desfășoară activitatea

Actele normative care reglementează salarizarea doar a unei anumite categorii de personal, cum ar fi cele invocate de către reclamanți sunt de strictă interpretare, dispozițiile lor sunt aplicabile numai categoriei de personal la care se referă și nu tuturor funcționarilor publici astfel încât, în lipsa unei prevederi exprese, nu pot fi extinse și la alte categorii de personal din cadrul autorității sau instituției publice.

În ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, se reține decizia nr. 14/18-02-2008 în care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație.

Pentru aceasta s-a avut în vedere că potrivit dispozițiilor Legii 142/1998, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă se acordă, în toate cazurile, numai dacă:

- există un contract individual de muncă (persoana are calitatea de angajat);

- angajatorul are capacitatea financiară de a suporta costurile tichetelor de masă;

- există clauze stabilite pentru contracte colective de muncă referitoare la acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă.

Reclamanții - funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998.

Pe cale de consecință, față de cele mai sus menționate, instanța, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge, ca nefondată, acțiunea; cu privire la excepția procedurală invocată de Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială N, așa cum s-a menționat în considerente, va fi respinsă, iar în temeiul art. 163 Cod procedură civilă, va disjunge cauza cu privire la intervenienții în nume propriu și.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Disjunge cauza față de intervenienții în nume propriu -, cu domiciliul în P N, str. - - -. 54, județul N și, cu domiciliul în R, str. -. 2,. C,. 97, județul N - și trimite cauza Tribunalului Neamț - Secția comercială și contencios administrativ, spre competentă soluționare.

II. Respinge excepția invocată de Sindicatul Liber al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială N, cu sediul în P N,-, -. P, județul N, precum că nu reprezintă intervenienții în nume propriu:, B, Mari și, ca nefondată.

Respinge acțiunea formulată de intervenienții în nume propriu, B, Mari și, toți cu domiciliul ales în P N,-, - parter, județul N, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ N, cu sediul în P N,-, - parter, județul N și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. -. - nr. 2-4, sector 1, ca nefondată.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 2009.

Președinte, - -

Grefier, ---

Red. Cl. - - 15.01.2010

Tehnored. - ex. 8

18 ianuarie 2010

Președinte:Claudia Popescu
Judecători:Claudia Popescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: