Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1855/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1855
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr Președinte Secție
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta PGî mpotriva sentinței nr. 541 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant A.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G, lipsind intimatul reclamant A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul reclamant a depus întîmpinare.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G, arată că nu solicită termen pentru observarea întîmpinării.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G, solicită admiterea recursului respingerea acțiunii reclamantului pe excepție ca fiind prescrisă, iar pe fond ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 541 din 11 martie 2008 Tribunalului Gorj, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A, a fost obligată pârâta DGFP să reîncadreze reclamantul pe funcția publică de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I începând cu data de 01.10.2007, iar la reîncadrarea reclamantului, începând cu 01.10.2007 pârâta să-i stabilească acestuia salariul corespunzător funcției publice de consilier, cls.I, grad profesional superior, treapta I, precum și să plătească diferențele salariale în sumă actualizată începând cu 01.10.2007 până la data plății efective.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Cât privește excepția, în motivare instanța a reținut că este nefondată, deoarece reclamantul solicită reîncadrarea pe funcția de consilier clasa I, grad profesional superior, începând cu 01.10.2007, acțiunea fiind introdusă la 21.12.2007, iar data comunicării răspunsului către reclamant s-a realizat la 10.12.2007, astfel că, în raport de această dată, acțiunea este în termen.
S-a reținut că reclamantul a obținut un punctaj de 9,058 puncte, conform fișei individuale, iar conform art.4 lit.a din ordinul Președintelui ANFP nr. 218/2003, se impunea reîncadrarea în gradul profesional superior.
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit Legii 161/2003, autoritățile și instituțiile publice în cadrul cărora funcționează funcționarii publici, au obligația de a efectua reîncadrarea acestora pe posturi, iar în acest sens ANFP a emis Ordinul 218/2003, care stabilește criterii de efectuare a reîncadrării. Pe baza acestor criterii, reclamantul a obținut punctajul necesar pentru a fi reîncadrat în funcția de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta 1, reținându-i-se și vechimea în funcția de specialitate.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs pârâta DGFP
În motivare s-a arătat că dreptul la acțiune al intimatului reclamant A este prescris, deoarece acest drept s-a născut în anul 2003, odată cu luarea la cunoștință a fiecărui funcționar public de conținutul deciziilor de reîncadrare, prin semnarea adresei de comunicare.
La data de 15.07.2003, în urma finalizării procedurilor de reîncadrare în noua funcție publică, conform Legii nr.161/2003 și a Ordinului ANFP 218/2003, s-a acordat gradul profesional asistent pentru A, cu mențiunea drepturilor profesionale stabilite conform OUG nr.192/2002, iar prin adresa DGFP G nr.19451/17.07.2003, emisă în baza Deciziei DGFP G nr.69/2003, s-a comunicat noua funcție, de care a luat cunoștință prin semnătură.
Formularea unei adrese în cursul anului 2007 referitoare la modul de reîncadrare din 2003, la care a primit răspuns sub nr.58891/10.12.2007, nu constituie decât o încercare a acestuia de a fi repus în termenul de a contesta reîncadrarea.
În drept au fost invocate dispozițiile art.3041Cod pr.civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menționând că este neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât nu a solicitat drepturi din anul 2003.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond, prin prisma motivelor de recurs formulate de pârâtă, cât și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, se rețin următoarele aspecte:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, s-a formulat contestație împotriva adresei nr.58891 din 10.12.2007, emisă de către DGFP G și reîncadrarea în funcția publică de execuție de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta I, cu respectarea tuturor drepturilor conferite acestui grad profesional, începând cu 01.10.2007.
Prin adresa contestată, i s-a comunicat reclamantului că prin decizia nr.69/2003, emisă de către DGFP Gaf ost reîncadrat în funcția publică de execuție de inspector asistent, clasa I, comunicare făcută cu adresa nr.19451/17.07.2003, semnată de reclamantul intimat (fila 73 dosar fond).
După cum se constată din actele existente la dosarul cauzei, împotriva acestei decizii reclamantul nu a formulat acțiune în contencios administrativ.
Adresa contestată de reclamant nu reprezintă un act administrativ, în sensul art.2 alin1. lit.c din Legea 554/2004, spre a fi supus cenzurii de către instanța de contencios administrativ, întrucât nu produce prin el însuși efecte juridice.
Prin adresa contestată, doar s-a comunicat reclamantului modalitatea de reîncadrare în funcții, conform Deciziei DGFP G nr.69/2003, acesta fiind singurul act administrativ care produce efecte în ceea ce privește reîncadrarea reclamantului în funcție.
Mai mult, decizia nr.69/2003 a produs efecte de la momentul comunicării reîncadrării prin adresa nr.19451 din 17.07.2003, ce a fost comunicată reclamantului intimat la aceeași dată, acesta semnând personal de luarea la cunoștință privind reîncadrarea în funcția publică de execuție de inspector asistent clasa I, cu începere din 15.07.2003 (fila 73 dosar fond).
De la data luării la cunoștință, reclamantul intimat nu a contestat actul administrativ, care a stat la baza reîncadrării sale, considerată greșită, ce a stat la baza comunicării în ceea ce privește reîncadrarea sa în funcția publică începând cu data de 15.07.2003.
Motivul formulării acțiunii reclamantului îl constituie vătămarea dreptului său de a fi reîncadrat în funcția publică, cât și drepturile cuvenite reîncadrării.
Se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune, atât în ceea ce privește reîncadrarea, cât și drepturile corelative reîncadrării, trebuie analizată în raport de data nașterii raportului juridic, respectiv data luării la cunoștință despre modalitatea reîncadrării, ce a avut loc la 17.07.2003, conform deciziei nr.69/2003, această decizie fiind actul administrativ care a produs efecte juridice în planul reîncadrării reclamantului, așa cum s-a precizat și anterior.
În speță, actul administrativ atacat - respectiv decizia de reîncadrare nr.69/2003 - este un act administrativ cu caracter individual, astfel încât îi sunt aplicabile termenele pentru introducerea acțiunii, stabilite prin art.11 alin. (1) și (2) din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv termenul de 6 luni care reprezintă regula, cu excepția reglementată în alin.(2) al aceluiași articol, când pentru motive temeinice, care urmează a fi analizate de instanță în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar numai târziu de un an de la data emiterii actului.
În raport de prevederile art.11 alin.1 și 2 din Legea contenciosului administrativ, acțiunea introdusă de reclamant la data de 21 decembrie 2007, este formulată cu mult peste termenul de 6 luni, așa încât acțiunea este prescrisă.
Pentru considerentele anterior expuse, Curtea apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune ce a fost invocată de către recurentă este întemeiată.
Excepția prescripției este o excepție dirimantă și absolută, asupra căreia, potrivit art.137 Cod pr.civilă, instanța se va pronunța cu întâietate.
Avându-se în vedere faptul că această excepția a fost considerată ca fiind întemeiată, aceasta face de prisos analizarea celorlalte motive invocate în cuprinsul cererii de recurs.
Față de cele arătate în precedent, urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312, 316 Cod pr.civilă să fie admis prezentul recurs și pe cale de consecință, se va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta PGî mpotriva sentinței nr. 541 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifică sentința.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta DGFP
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red I -
Tehnored SI 2 ex.30.09.2008
Jud. fond /Gh
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Iuliana Rîciu, Elena Canțăr
