Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1865/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1865/2008
Ședința publică din 19 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon Președintele secției
---
GREFIER: -
S-a luat spre examinare cererea de revizuire formulată de către, și, împotriva Deciziei civile nr. 1189 din 19 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999).
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul revizuienților, și, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 3 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că cererea de revizuire se află la al doilea termen de judecată, este legal timbrată, precum și că părțile nu au solicitat judecarea ei în lipsă.
Se constată că motivele cererii de revizuire au fost comunicate cu intimații.
La data de 17 iulie 2008 intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJa înregistrat la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de revizuire ca nefiind întemeiată.
La data de 18 septembrie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare și din partea intimatului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin care solicită respingerea cererii de revizuire și, totodată, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Se comunică câte un exemplar din întâmpinări cu reprezentantul revizuienților care depune la dosar, cu titlu de practică judiciară, soluția pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ și copia Deciziei civile nr. 477 din 21 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, învederând instanței că nu are alte cereri.
Curtea acordă cuvântul în susținerea cererii.
Reprezentantul revizuienților, și solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse în scris, pe care le susține oral arătând că drepturile solicitate de reclamanți li se cuvin, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin decizia civilă nr.1189 din 19.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, au fost admise recursurile declarate de pârâți PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, și a chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- împotriva sentinței civile nr.261 din 08 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj care a fost casată și rejudecând cauza, a fost respinsă acțiunea reclamanților, și
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanții, și, prin acțiunea promovată împotriva pârâților Parchetul de pe lângă, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând diferenta dintre salariul prevăzut pentru functionarii publici din departamentul economico- financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din carul departamentelor economico- financiare și administrative ale celorlalte instanțe, pentru perioada 6 decembrie 2004 la zi în sumă actualizată la data plății efective; pentru reclamantul perioada de referință fiind 1 noiembrie 2004 - 9 martie 2007,la obligarea acestora să acorde reclamanților, aceleași drepturi salariale și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminator de salarizare, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ să emită decizie cu privire la drepturile salariale și la înscrierea lor în carnetul de muncă și să prevadă în proiectele de buget, respectiv în proiectele de rectificare de buget sumele datorate reclamanților.
S-a reținut că salarizarea reclamanților a fost reglementată succesiv în temeiul dispozițiilor OUG nr. 82/2004, apoi în baza.OG nr. 32/2005 și ulterior nr. 2/2006 și nr. 6/2007.
Salariul de baza se stabilește în funcție de categorie, de clasa care reflecta nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și, după caz, cu gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. I-V pentru luna ianuarie, nr. Ia-Va pentru perioada februarie-august 2006 și, respectiv, anexelor nr. Ib-Vb pentru perioada septembrie-decembrie 2006 potrivit art 4 din Ordonanta nr. 2 din 12 ianuarie 2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006. Anexa 1 se referă la funcționarii Aparatul Administrației Prezidențiale,Parlamentului, Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție,Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Consiliului Legislativ,Consiliului Concurentei, Curții de Conturi, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și Consiliului Național al Audiovizualului.
Anexa 3 cuprinde dispoziții referitoare la paratul propriu al prefecturilor, al instituțiilor subordonate autorităților sau instituțiilor publice centrale, ale serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale altor organe ale administrației publice centrale de specialitate din unitățile administrativ-teritoriale, al inspectoratelor teritoriale de munca, al caselor de asigurări de sănătate județene și a municipiului B, al Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, al Casei de Asigurări de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, al caselor județene de pensii și a municipiului B, al agențiilor județene pentru ocuparea forței de munca și a municipiului B, precum și din aparatul propriu al consiliilor județene.
În ceea ce privește discriminarea s-a motivat că în practica Curtea Europeană a relevat că pe baza articolului 14 din Convenție o distincție este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (a se vedea în special, Hotărârea Marckx împotriva Belgiei din 13 iunie 1979, seria A nr. 31, pag. 16, paragraful 33).
Curtea analizat apoi conținutul moțiunii de discriminare și situațiile ce pot fi clasificate ca atare concluzionând că rice salariat care prestează o munca beneficiază de condiții de munca adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în munca, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nici o discriminare.
În concret, în cauza dedusă judecății, Curtea a reținut că nu există discriminarea invocată de reclamanți pentru că:
- interpretarea dispozițiilor art 6 din Codul muncii, invocat în justificarea demersului judiciar de către reclamanți în sensul că în baza acestui text legal trebuie asigurată o retribuție egală pentru muncă și pregătire egală nu se poate realiza fără coroborarea cu dispozițiile legilor speciale.
- nu se poate susține cu temei că nu există nici o justificare în baza căreia prin dispozițiile legale enunțate s-au stabilit criterii distincte pentru salarizare întrucât în chiar cuprinsul titlului este menționat un prim criteriu, respectiv cel al structurii, teritoriale ori centrale.
- o altă distincție, care nu se bazează pe criterii subiective ci pe unele obiective este cea calității de ordonatori principali, secundari ori terțiari de credite a persoanei căreia îi este subordonat potrivit prevederilor art 125 din Legea nr 304/2004 privind organizarea judiciară, managerul economic în calitatea sa de conducător al departamentului economico-financiar și administrativ..
- criteriile de selecție și condițiile referitoare la studii și vechime identice nu presupun ulterior un conținut identic al raporturilor de serviciu.
- dispozițiile art.125 și următoarele din Legea privind organizarea judiciară nu pot fi interpretate în sensul determinării unor raporturi de serviciu identice pentru personalul departamentului economico-financiar și administrativ fără nici o distincție după gradul instanței în chiar cuprinsul dispoziției legale fiind menționată o altă distincție în raport cu angajatorul.
Instanța de recurs a reținut că prima instanță a interpretata greșit dispozițiile art 125 și 127 din Legea nr 304/2004 apreciind că în cuprinsul Legii nu se face nici o diferențiere în raport de gradul instanței sau parchetului iar în raport de acestea diferențierea existentă este inechitabilă și discriminatorie, întrucât în chiar conținutul acestora se află temeiul pentru stabilirea unor indemnizații diferite în consonanță cu conținutul raportului de serviciu.
Este de necontestat că respectarea actelor și pactelor internaționale ratificate constituie un deziderat prioritar însă aplicarea și interpretarea acestora trebuie realizată în sensul pentru care au fost edictate și pentru asigurarea egalității și echității în limitele acestora, iar sistemul de salarizare diferențiat nu este în contradicție cu normele comunitare în materia raporturilor de muncă și salarizare consacrate prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut constant că diferența de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă care vizează un scop legitim și este proporțională cu scopul vizat
În motivare Curtea de Apel a invocat și Decizia nr. 1 din 08.02.1994,a Curții Constituționale.
În concluzie, Curtea a apreciat că prima instanță a realizat o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente apreciind că există o discriminare fără justificare ori așa cum s-a relevat diferența de tratament nu poate fi apreciată ca nefundamentată întrucât are la bază conținutul raportului de serviciu determinat de factorii enumerați anterior și care justifică reglementarea distinctă incriminată astfel că s-a apreciat că este prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 pr civ și a casa sentința și rejudecând pe fond cauza a respins acțiunea reclamanților precum și cererea de intervenție apreciind pentru motivele relevate anterior că acesta apare ca nefondată.
La data de 28 mai 2008, prin cererea de revizuire reclamanții, au solicitat admiterea cererii de revizuire, revizuirea deciziei civile nr.1189/2008 a Curții de APEL CLUJ, respingerea recursurilor declarate, menținerea în totalitate ca fondată și legală a sentinței civile nr.261 a Tribunalului Sălaj fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanții au solicitat acordarea și plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție B și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ din cadrul parchetului de pe lângă TRIBUNALUL SĂLAJ, pe perioada 06.12.2004 până la zi actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective precum și acordarea acelorași drepturi salariale cu cele prevăzute în legea pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție până la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare, iar acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr.261/08.02.2008, TRIBUNALUL SĂLAJ.
Curtea de APEL CLUJ prin decizia civilă nr.1189/2008 a cărei revizuire se cere a admis recursurile declarate de recurenți împotriva sentinței civile nr.261/2008 a Tribunalului Sălaj care a fost casată și rejudecând cauza a fost respinsă acțiunea reclamanților considerând că în speță diferența de tratament invocată nu poate fi apreciată ca nefundamentată.
Decizia atacată, inclusiv considerentele menționate este în contradicție cu evidența cu cel puțin un act normativ ale dreptului comunitar și anume Directiva Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Oficial al Comunităților Europene nr./2.12.2000.
Astfel, acționând în spiritul art.16 lit.a din Directivă Ministerul Justiției prin adresa nr.-/2007 transmisă președintelui Asociației Funcționarilor Publici "Justiția" recunoaște implicit existența unui tratament diferențiat privind salarizarea funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul instanțelor judecătorești a parchetelor sens în care se angajează să depună un amendament la Senatul României, când se va discuta OUG nr.100/2007.
Ministerul Justiției a susținut acest amendament, fiind adoptat de Comisia Juridică a Senatului la data de 05.02.2008, la pct.16, fiind însușit de comisie și introdus în art.135 din Legea nr.203/2004 privind organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești.
Decizia atacată, trebuia analizată nu numai cu privire la nerezolvarea în mod fundamentat a situației discriminatorii pe care a analizat-o ci si cu privire la caracterul menținerii acestei stări de discriminare inclusiv față de persoane care dețin aceeași poziție profesională, la același tip de instanță sau în același tip de teritoriu.
admisibilitatea cererii de revizuire, s-au făcut trimiteri la temeiul juridic special invocat, respectiv art.21 alin.2 din Legea contenciosului administrativ.
În ceea ce privește fondul cererii, revizuienții susțin că prin Hotărârea nr.262/2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că este un caz de tratament diferențiat ale cărui efecte trebuie înlăturate, iar argumentele instanței de recurs prin raportare la 3 criterii (central sau teritorial calitatea persoanei față de care se subordonează petentul și gradul instituției) sunt false.
Se mai susține că decizia atacată, inclusiv argumentele acesteia sunt în contradicție evidentă cu Directiva Consiliului 2000/78/CE publicată în nr./ 2 decembrie 2000. În motivare se face referire la amendamentul propus de Ministrul Justiției pentru modificarea OUG nr.100/2007.
În ceea ce privește al patrulea argument reținut de instanța de recurs (respectarea ca demers privitor a actelor și pactelor internaționale, revizuienții fac trimitere la dispozițiile OG nr.137/2000 și la Directiva 2000/78/CE.
Se mai invocă de către revizuienți și mențiunea unei situații discriminatorii în raport cu alte persoane din aceeași categorie profesională, din 10 instituții identice, și cărora, prin hotărâri irevocabile li s-a recunoscut aceleași drepturi cu cele solicitate de recurenți.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii.
Curtea analizând cererea de revizuire formulată reține următoarele:
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004, constituie motiv de revizuire pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea priorității dreptului comunitar reglementat de art.148 alin.2 coroborat cu art.20 alin.2 din Constituția României.
Din conținutul acestei norme rezultă că una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire pe acest temei este existența încălcării principiului priorității dreptului comunitar.
În cauză se invocă Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă publicată în Oficial al Comunităților Europene nr./2 decembrie 2000.
Referitor la acest act normativ comunitar, Curtea constată că potrivit art.1 obiectivul directivei este stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării bazate pe apartenența religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului tratamentului egal.
În cauza dedusă judecății instanței naționale nu se pune în discuție existența unei discriminări pe motivele indicate în art.1 din directivă, astfel că nu se poate reține încălcarea principiului priorității acestei norme comunitare deoarece în domeniul ei de reglementare nu intră discriminarea pe motivele invocate de revizuienți.
În art.2 al directivei este definit conceputul de discriminare.
Art.4 alin.1 din directivă precizează că " fără să aducă atingere art.2 alin.1 și 2, statele membre pot să prevadă că un tratament diferențial bazat pe o caracteristică legată de unul din motivele menționate în art.1 nu constituie discriminare atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale sau condițiile de exercitare a acesteia, caracteristica în cauză constituie o cerință profesională esențială și determinantă, astfel încât obiectivul să fie legitim, iar cerința profesională".
Prin urmare chiar norma comunitară a cărei neaplicare directă se invocă, exclude existența unei discriminări dacă tratamentul diferențial este o cerință profesională esențială și determinantă.
În decizia a cărei revizuire se cere, instanța de recurs a avut în vedere argumente de acest gen, respectiv: dispozițiile de salarizare dintr-o normă trebuie coroborate cu cele din norma specială; criteriul diferit de salarizarea este cel al structurii teritoriale sau centrale; calitatea de ordonator principal secundar sau terțial de credite a autorității din care fac parte funcționarii publici; gradul instanței din care face parte personalul respectiv.
Față de toate considerentele menționate anterior, Curtea apreciază că norma de drept comunitar invocată în susținerea cererii de revizuire nu este direct aplicabilă în cauză deoarece are alt domeniu de reglementare decât obiectul prezentei cauze.
În consecință cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004 urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de reclamanții, și împotriva Deciziei civile nr. 1189 din 19 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
- - - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./24.09.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța Sergiu Leon
