Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 187/ Dosar nr-
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 3411/COM din 16 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru datele de 18 și 25 martie 2008.
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA
Curtea, asupra recursurilor de față constată că:
La data de 17.05.2007, reclamanții, G, G, C, HG, C, B, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului B, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor reprezentând prima de concediu pe 2004,2005 și 2006, calculată în funcție de perioada lucrată la B, obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate aferent perioadei 01.01.2004-28.04.2007, sume actualizate la rata inflației la data plății efective.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar, prima instanță, în baza probelor administrate a pronunțat sentința nr.3411/COM/16.2007, prin care a dispus următoarele:
A respins excepția invocată de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții:, G, G, C, HG, C, B, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului și Ministerul Administrației și Internelor și în consecință:
A obligat pe intimați să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de concediu pentru perioada 2004 - 2006 și sporul de fidelitate pentru perioada 01.01.2004-28.04.2007, corespunzător situației de personal a fiecăruia, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de intimatul Ministerul Administrației și Internelor în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și a obligat chematul în garanție să aloce intimatului minister fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt polițiști în cadrul -. B.
Art. 37, alin.2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că " La plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu."
Art. 6 din același act normativ, stipulează că "Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, de ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, de polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite
prin ordinul ministrului de interne.
Deși îndeplineau condițiile pentru a beneficia de drepturile respective, reclamanților nu li s-au acordat, întrucât, textele de lege citate mai sus au rămas fără conținut fiind suspendate prin legile anuale ale bugetului de stat.
Drepturile în cauză, însă există deoarece ele nu au fost abrogate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 05.02.2007, situația sporului de fidelitate fiind similară
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe intimații -. B și Ministerul Administrației și Internelor să le plătească prima de concediu și sporul de fidelitate corespunzător perioadei în care au desfășurat activitate în cadrul instituției.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o, întrucât potrivit nr.HG 208/2005, acest minister gestionând bugetul de stat are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare plății drepturilor salariale ale angajaților acestora.
Drept urmare, instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de intimatul Ministerul Administrației și Internelor și a obligat pe chematul în garanție să-i vireze sumele necesare plății drepturilor salariale în cauză.
Sumele ce vor fi achitate, vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății, conform dispozițiilor art. 1082 și 1084 cod civil coroborate cu art. 161 alin. 2 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs chematul în garanție MEF prin reprezentantul în teritoriu - B- și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursurilor declarate, modificarea în tot a sentinței atacate și respingere acțiunii față de MIRA și față de MEF pentru lipsă calitate procesuală pasivă (ca și chemarea în garanție).
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-chemata în garanție MEF prin DGFP- a adus următoarele critici sentinței atacate:
Prin sentința recurată instanța de judecată în mod nelegal a admis acțiunea promovată de către reclamanți și cererea de chemare în garanție formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor în sensul obligării chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială reactualizate pentru perioadele specificate.
Recurenta învederează că, Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, nu are atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților. MEF nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat. Rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget. Atribuții în angajarea, salarizarea reclamanților o are numai Ministerul Administrației și Internelor prin instituțiile sale subordonate.
Recurenta susține că motivarea instanței este criticabilă, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să vireze Ministerului Administrației și Internelor fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante. Instanța de judecată în mod greșit a admis această cerere în împrejurarea în care necesarul de fonduri de natură salarială se aprobă după o fundamentare din partea ordonatorilor principali de credite care au responsabilitatea gestionării acestora.
Recurenta învederează că, în apărarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor a invocat în cauză excepția privind inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Administrației și Internelor. Temeiul unei astfel de cereri trebuie să-l constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului, ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față. Instanța de judecată nu a avut în vedere aceste condiții și a respins excepția invocată.
Recurenta susține că între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamanților, nu îi conferea acestuia nici o garanție din partea MFP pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Ministrul finanțelor, ministrul administrației și internelor în general sunt ordonatori principali de credite, iar conform art.23 alin.3 din Legea nr.72/1996, privind finanțele publice în vigoare până la data de 01.01.2003 și nr.500/2002 care intră în vigoare la 01.01.2003, art.19-25) "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite".
Precizează că Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizărilor ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Față de considerentele expuse, solicită instanței de judecată admiterea recursului formulat, modificarea sentinței civile nr.3411/Com/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr- în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerea cererii de chemare în garanție față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru și timbru judiciar conform art.17 din Legea nr. 146/1997.
În recursul declarat de pârâta MIRA se aduc următoarele critici sentinței atacate:
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică deoarece sporul de fidelitate- drept pretins de intimații reclamanți- este reglementat de dispozițiile art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/2003, potrivit cărora "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază", în condițiile stabilite prin ordin al conducătorului instituției.
Actul normativ de referință a intrat în vigoare la data de 01.01.2004 dreptul bănesc susmenționat fiind pus în plată cu începere chiar de la acea dată. Ulterior, în anul 2005, în baza dispozițiilor art.2 din nr.OUG118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative, a fost suspendată "aplicarea dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare".
Recurentul MIRA susține că suspendarea prevederilor art.6 din nr.OG 38/2003 este un eveniment legislativ intervenit în condițiile prevăzute de art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în OF.nr.777/2004. Raționamentul legiuitorului la edictarea prevederilor art.2 din nr.OUG 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative este ușor de înțeles și este evident că a ținut seama de dispozițiile art.57 din nr.OG38/2003 care au instituit condiția potrivit căreia "acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță (OG nr.38/2003-) se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual" unităților MIRA al cărui personal se află sub incidența Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare. Neexistând fondurile necesare care să fie alocate ordonatorilor principali de credite pentru plata sporului de fidelitate, legiuitorul a procedat la suspendarea aplicării normelor care instituie acest drept.
În concluzie, s-a produs o restrângere temporară a dreptului de a beneficia de sporul de fidelitate, restrângere care a fost atât necesară (nu se poate aproba punerea în plată a unui drept câtă vreme nu există fonduri care să poată conduce la exercitarea acestuia) cât și proporțională (această măsură a fost menținută numai atât cât a fost necesar să fie identificate fondurile necesare), conform prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României, republicată în Of. nr. 767/2003.
În legătură cu acest aspect, recurenta MIRA învederează instanței că, atât în 2004. cât și în 2006 și 2007 sporul de fidelitate a fost plătit intimaților-reclamanți întrucât au fost identificate și alocate prin Lega bugetului de stat fondurile necesare. Pentru dovedirea acestor susțineri, recurenta va depune la dosarul cauzei înscrisuri care atestă că drepturile bănești încasate de aceștia în anii 2004.2006 și 2007 au cuprins și sporul de fidelitate. Menținerea hotărârii pronunțate la fond în această privință ar conduce la încasarea de către intimații-reclamanți a acestui drept bănesc de două ori pentru perioadele 01.01.2004- 31.12.2004 și 01.01.2006-28.04.2007, în lipsa oricărui temei juridic care să justifice o astfel de măsură și deci, la o îmbogățire a acestora fără justă cauză.
Față de cele susmenționate, recurenta solicită, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea hotărârii recurate în sensul restrângerii perioadei pentru care intimaților-reclamanți li se cuvine sporul de fidelitate, la intervalul 01.01.2005-31.12.2005.
Recursul MIRA a fost legal timbrat.
Față de recursul declarat de MIRA, reclamanții intimați au formulat întâmpinare prin avocat ales (fila 63-68), prin care au solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, a sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate în ambele recursuri, constată că cele două recursuri sunt nefondate.
În ce privește recursul MEF prin DGFP și pe excepție și pe fond, se constată că în mod corect a respins, instanța de fond excepția inadmisibilității chemării în garanție a MEF, de către MIRA și în mod corect a fost soluționată pe fond cererea reclamanților privind dreptul la prima de concediu și la sporul de fidelitate.
Față de aspectele criticate de pârâta MEF se constată că toate criticile
aduse sentinței Tribunalului Brașov sunt neîntemeiate și nelegale, urmând a fi înlăturate, iar recursul fiind nefondat se va respinge în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Se constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Referitor la criticile aduse de pârâtul MIRA sentința nr. 3411/com/16.2007 a Tribunalului Brașov, instanța de recurs constată în urma examinării actelor dosarului și a sentinței atacate, că de fapt criticile aduse prin recursul declarat sunt în sensul că reclamanții au aceste drepturi și că le-au fost plătite drepturile acestora. Ori, se reține că de fapt, reclamanții au încasat drepturile solicitate dar după pronunțarea hotărârii atacate și nu anterior, ca atare nu se poate spune că reclamanții au formulat acțiune după încasarea drepturilor pretinse.
Faptul că aceste prime, sporuri au fost plătite în baza hotărârii, în timpul litigiului (recursurilor) nu conduce la modificarea sentinței atacate și nici nu se poate reține faptul că ar fi vorba de o dublă încasare a drepturilor de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin B, și în calitatea de chemat în garanție și Ministerul Internelor și Reformei Administrative (pârât), împotriva sentinței civile nr.3411/C/16.2007 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, pronunțată în dosar nr. -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - -
Grefier,
Red./21.04.2008
dact. /07.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu
