Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1876/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1876
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXXX
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române O și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței nr. 762 din data de 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române O și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, intimatul pârât Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate în termen legal, că au fost depuse la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit art. 302 și sunt scutite de taxa de timbru.
S-a referit că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 pct.2
S-a arătat că intimatul reclamant a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ȘI ȘCOALA DE A CADRELOR POLIȚIEI DE FRONTIERĂ O, obligarea acestora la plata indemnizației de dirigenție în procent de 10 % din salariul de bază.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că deși a fost numit prin dispoziție emisă de directorul ȘCOLII DE A CADRELOR POLIȚIEI DE FRONTIERĂ O, în anul școlar 2005-2006, diriginte la clasa 103, pârâta refuză să-i plătească activitatea de dirigenție prestată, pe motiv că școala la care își desfășoară activitatea nu este nominalizată în structura MAI ca "Școală de a Poliției de Frontieră" ci poartă titulatura de "Școală de a Cadrelor Poliției de Frontieră".
În apărare, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată întrucât reclamantul a desfășurat activitatea de dirigenție într-o Școală de a Cadrelor Poliției de Frontieră, și nu în Școală de a Poliției de Frontieră.
Prin sentința nr.4253/04.09.2007, Tribunalul Mehedinția respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Curtea de Apel prin decizia nr.8059/2007 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație în anulare de către pârâtul, care a fost admisă prin decizia nr.45/10.01.2008 a Curții de APEL CRAIOVA.
S-a anulat decizia nr.8059/2007 și s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului.
Prin decizia nr.247 din 31 ianuarie 2008, s-a admis recursul reclamantului, s-a casat sentința și s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Rejudecând cauza după casare, Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr.762 din 11 iunie 2008, a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâții să plătească acestuia pentru anul școlar 2005-2006 indemnizație de dirigenție în procent de 10% din salariul de bază, în sumă actualizată cu indicele ratei inflației, începând cu data nașterii dreptului și până la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin dispoziția de învățământ nr. - din 03.02.2006 emisă de directorul ȘCOALA DE A CADRELOR POLIȚIEI DE FRONTIERĂ O, reclamantul a fost numit pentru anul școlar 2005-2006, diriginte la clasa 103, cu un nr. de 22 de elevi și că prin aceeași dispoziție s-a stabilit că diriginții vor pregăti și conduce activitatea de consiliere cu elevii conform programei școlare elaborate în acest sens.
S-a mai arătat că potrivit art. 51 al. 4 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic "personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte primește o indemnizație de 10% din salariul de bază".
De asemenea, instanța de fond a apreciat că și prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.459 din 02.12.2004 s-a prevăzut că funcționarii publici civili cu statut special și cadrele militare în activitate - personal didactic de predare în cadrul instituțiilor de învățământ liceal și pentru formarea inițială a agenților, maiștrilor militari și subofițerilor, cu durată de școlarizare de 1 - 3 ani, care îndeplinesc și funcția de dirigente în formațiunile de studiu beneficiază de o indemnizație de 10% din salariul de bază, respectivă solda lunară, cu condiția cerută la art.2, ca disciplina să fie prevăzută ca disciplină in planul de învățământ.
În raport de acest text, prima instanță a considerat că plata indemnizației de dirigenție nu este condiționată de o anumită activitate de formare profesională sau de perfecționare a cadrelor poliției de frontieră și nici de structura (locală sau centrală) în care se desfășoară activitatea.
A mai reținut că alte unități de învățământ cu același profil au plătit drepturile salariale reprezentând indemnizația de dirigenție și că este lipsită de relevanță existența sursei de finanțare.
S-au făcut de asemenea aprecieri de către judecătorul fondului cu privire la apariția unei situații de discriminare, sancționată de art.1 alin.2 lti.i din OG.137/31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române-O și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În motivele de recurs formulate de pârâta Școala de a cadrelor Poliției de Frontieră Române O s-a susținut că aceasta nu este acreditată de Ministerul Educației și Cercetării ca instituție de învățământ liceal sau postliceal de formare inițială a agenților, maiștrilor militari sau subofițerilor din cadrul MIRA și că Ordinul MIRA 459/2004 reglementează numai acordarea indemnizației de dirigenție personalului care îndeplinește această funcție în cadrul instituțiilor de învățământ liceal și postliceal al MIRA.
S-a mai precizat că acordarea indemnizației de dirigenție se face doar în cazul în care această activitate este prevăzută ca disciplină în planul de învățământ și dacă nu este cuprinsă în norma didactică de predare a personalului respectiv, situație reglementată de art.2 din Ordinul MIRA 459/2004 și că orele de consiliere au fost luate în calcul la stabilirea normei didactice.
A mai arătat că reclamantul și-a desfășurat activitatea într-o școală nominalizată ca fiind de perfecționare a cadrelor Poliției de Frontieră, și nu într-o școală de formare și pregătire a agenților Poliției de Frontieră.
Recurentul Ministerul Administrației și Internelor a arătat în motivele de recurs că prima instanță nu a administrat nicio probă din care să rezulte că reclamantul îndeplinește funcția de diriginte, iar acordarea indemnizației de acest fel se face doar în cazul în care această activitate este prevăzută ca disciplină în planul de învățământ și nu este cuprinsă în norma didactică de predare a personalului respectiv, fapt prevăzut de art. 2 din Ordinul MAI 459/2004, iar în cazul reclamantului orele de consiliere au fost prevăzute în norma didactică.
Recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special care îndeplinește și funcția de diriginte în cadrul Școlii de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române O, ca urmare a dispoziției date de Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră
Conform Capitolului G, intitulat "Dispoziții finale" din dispoziția de învățământ nr.-/03.02.2006, diriginții vor pregăti și conduce activitatea de consiliere cu elevii, conform programei școlare, elaborate în acest sens, iar orele de consiliere se iau în calcul la stabilirea normei didactice.
Potrivit prevederilor art.51 alin.4 din Legea 128/1997, personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte primește o indemnizație de 10% din salariul de bază, cu excepția situațiilor prevăzute la art.45 alin.2 și 3.
Din analiza prevederilor art.45 alin.3 din Legea 128/1997 rezultă că activitatea de dirigenție inclusă în planurile de învățământ nu se include în norma didactică de predare.
Ca urmare, din interpretarea celor două texte enunțate mai sus, se constată că activitatea de dirigenție este remunerată cu o indemnizație de 10% din salariul de bază, cu condiția însă ca această activitate să nu fie cuprinsă în norma didactică de predare.
În executarea acestei prevederi legale, ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.459/2004, privind acordarea indemnizației de dirigenție, personalului didactic de predare (funcționari publici civili cu statut special și cadre militare în activitate) care îndeplinesc această funcție în cadrul instituțiilor de învățământ liceale și postliceale ale Ministerului Administrației și Internelor.
Așadar, din titulatura ordinului se reține că acesta este aplicabil numai personalului din instituțiile de învățământ liceale și postliceale ale MIRA.
Ordinul prevede acordarea unui adoas salarial, constând în indemnizația de dirigenție, în cuantum de 10% din salariul de bază sau solda lunară.
Curtea precizează că textul respectiv se referă la acordarea indemnizației de 10% personalului care îndeplinește și funcția de diriginte.
Aceasta presupune că persoana respectivă are o altă normă de bază și, alături de norma respectivă, mai îndeplinește și funcția de diriginte.
Pentru îndeplinirea cumulativă a unei funcții pentru care se plătește norma de bază și funcția de diriginte se acordă indemnizația de 10%.
În susținerea acestei argumentații este și art.2 din Ordinul 459/2004 invocat chiar de către instanța de fond, numai că fost interpretat greșit.
Astfel, conform textului precizat, acordarea indemnizației de 10% pentru dirigenție se face doar în cazul în care activitatea este prevăzută ca disciplină în planul de învățământ și nu este cuprinsă în norma didactică de predare a personalului respectiv.
Din examinarea dispoziției de învățământ nr.-/03.02.2006, rezultă că în normă didactică a reclamantului se înscriu și orele aferente dirigenției.
În această situație, susținerile din motivele de recurs sunt întemeiate și Curtea apreciază că reclamantul nu poate primi indemnizația de 10% pentru dirigenție, deoarece orele aferente acestei discipline fac parte din norma didactică.
Curtea arată că din dispoziția de învățământ nr.-/2006, rezultă expres că orele de consiliere care se circumscriu orelor de dirigenție sunt luate în calcul la stabilirea normei didactice, așa încât reclamantul nu poate beneficia de prevederile Ordinului 459/2004, deoarece acesta nu are o normă de bază și în plus, alături de această normă de bază, să desfășoare și activitate de dirigenție.
Activitatea de dirigenție este cuprinsă în norma de predare, astfel că reclamantul nu poate beneficia de indemnizația prevăzută de art.51 din legea 128/1997 și art.1 din Ordinul 459/2004.
Instanța de fond a făcut o analiză prin analogie a drepturilor pe care le încasează personalul didactic de predare de la Școala de a Cadrelor de Poliței de Frontieră O, fără însă a avea în vedere că orele de dirigenție ale reclamantului sunt incluse în norma didactică, pentru care primește un salariu, așa încât nu mai este în drept să i se achite și indemnizația suplimentară de 10%.
De asemenea, motivarea instanței de fond privind încălcările art.1 alin.2 lit.i din OG 137/31 august 2000 excede competențelor instanței judecătorești, cu precizarea că judecătorul nu poate să refuze sau să ignore o normă de drept, pe motiv că este discriminatorie și nici nu poate să înlocuiască normele pe care
le-ar aprecia ca fiind discriminatorii cu norme create pe cale jurisprudențială sau cu alte prevederi din alte acte normative.
Competența de a se pronunța asupra elementelor discriminatorii și în consecință a încălcărilor constituționale revine numai Curții Constituționale așa cum rezultă din prevederile art.146 din Constituția României și art.1 din Legea 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Judecătorul nu are posibilitatea legală de a înlătura aplicarea unei legi, pe motiv că este neconstituțională, Constituția obligând judecătorul să se supună legii, fără a putea pune în discuție constituționalitatea acesteia în mod direct în hotărârea sa.
Dacă judecătorul ar aprecia că o normă dintr-un act normativ este neconstituțională, atunci poate să ridice din oficiu excepția respectivă și să o înainteze jurisdicției constituționale competente să soluționeze un astfel de conflict.
Având în vedere motivele enunțate în prezenta decizie, în baza rt.312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursurile pârâților, va modifica sentința primei instanțe și va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Școala de a Cadrelor Poliției de Frontieră Române O și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței nr. 762 din data de 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/4 ex/08.10.2008
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Sanda Lungu
